07.11.2011,  23:04:46 | 0 comentarii | 1229 vizualizari
Cu doamna Violeta Mojoatcă despre / Câmpu lui Neag, satul distrus de lăcomia comuniştilor
de Ziarul Vaii Jiului

Câmpu lui Neag s-a născut dintr-o mare dragoste...

În urmă cu aproape 300 de ani, Neagu, un boier haiduc, avea o iubită la Băniţa. Dorind s-o ferească de furia nevestei şi a rudelor acesteia, a adus-o la Câmpu lui Neag, împreună cu slujitorii şi cu toată suita.

„Din urmaşii acestei idile se trag locuitorii Câmpului lui Neag. De altfel, în această localitate au fost patru familii mari: Stanci, Mojoatcă, Todea şi Manulesc. Aşa a fost împărţită şi localitatea, în patru uliţe. Aici ei îşi produceau absolut tot, de la mâncare la îmbrăcăminte. Se ocupau cu pescuitul, vânătoarea, oieritul, creşterea animalelor, iar hainele şi le făceau din blănuri de animal sau femeile ţeseau la războaie in, cânepă şi lână”, ne povesteşte Violeta Mojoatcă, urmaşă demnă a primilor întemeietori ai localităţii Câmpu lui Neag.

Totodată, în volumul lui Petru Gh. Făgaş, „Localitatea Uricani din Valea Jiului – vatră de trăire românească”, apărută la editura Matinal în anul 2000, se aminteşte despre familia Mojoatcă, ca fiind una din cele mai vechi din Câmpu lui Neag, „vinovaţi” în dezvoltarea localităţii: „În lista de nume a lui O. Densuşianu este consemnat numai la Câmpu lui Neag. Români de origine, după tradiţie au venit aici din Å¢ara Românească ca cetaşi ai haiducului Neagu. Este posibil ca primul strămoş să fi fost drabant (slujbaş înarmat al comitatului Hunedoara) apoi grănicer. Numele derivă din slavonul Mojet = cel ce poate, puternic (economic, nu fizic). La Câmpu lui Neag era una din cele mai înstărite familii şi se ocupau cu oieritul. Nicolaie Mojoatcă născut în 1883 relata în 1915 lui O. Densuşianu că tatăl său ţinea câte 400-500 de oi şi era singurul acţionar de pe Jiul de Vest, la Banca Albina din Sibiu. Este una din cele patru familii din Câmpu lui Neag pe care împărăteasa Maria Tereza le-a înzestrat cu munţi pentru slugă credincioasă (fost grănicer), Mojoatcă de la Iscroni provin din Câmpu lui Neag”.

 

Momârlani cu tradiţie, recunoscuţi chiar şi de către împărăteasa Maria Tereza sau, mai recent de regele Mihai (care şi în prezent declară că în exilul său şi-a amintit întotdeauna cu mare drag de cartofii dulci, care erau atât de buni numai la Câmpu lui Neag), au fost nevoiţi să renunţe la tradiţii, la munca lor de-o viaţă şi la vieţile lor propriu-zise în urma unui decret dat de Ceauşescu la sfârşitul anilor `80. Comuniştii au ras localitatea Câmpu lui Neag de pe faţa pământului, pentru a construi o exploatare de cărbune la suprafaţă, care nu a avut activitate nici zece ani. 

 

Poveşti de spus nepoţilor la gura sobei...

Violeta Mojoatcă este una dintre urmaşii celor care au întemeiat în urmă cu aproximativ 300 de ani localitatea Câmpu lui Neag.

Ne povesteşte cu tristeţe ororile de atunci, din timpul când satul a fost ras de pe suprafaţa pământului, groaza care a pus stăpânire pe oamenii care s-au văzut peste noapte săraci lipiţi pământului şi cum unii au murit mai apoi de inimă rea. Åži-a văzut şi fratele scos cu violenţă din mormânt, numai pe jumătate descompus, fiind reîngropat mai apoi într-o groapă comună, asemeni prizonierilor din lagărele naziste. Tot ea 

şi-a văzut şi tatăl, un om puternic, plin de viaţă, cu un caracter cum numai momârlanii de la Câmpu lui Neag aveau, răpus de necazurile provocate de comunişti. L-a văzut când a plecat, îndurerat că şi-a văzut copilul mort scos afară, iar agoniseala lui de o viaţă dusă pe Apa Sâmbetei, să-şi pună capăt zilelor, însă, din fericire, a fost întors din drum de un vecin.

 

Perla Văii Jiului, distrusă de un moft

„Deşi Câmpu lui Neag era recunoscută ca fiind localitatea cu cel mai curat aer din ţară, o perlă a Văii Jiului din toate punctele de vedere, recunoscută chiar şi de către străinii care veneau ca turişti în Retezat, s-a hotărât demolarea ei. Peste noapte, s-a dat un decret în care se specifica faptul că ar exista cărbune în zonă şi vor să facă o exploatare de cărbune la suprafaţă. Deşi era în prag de iarnă, în anul 1987, decretul s-a pus în aplicare şi s-a decis demolarea caselor şi mutarea oamenilor, fără a fi însă anunţaţi, astfel că aceştia nu au putut salva mare parte din lucrurile pe care le agonisiseră”, spune Violeta Mojoatcă.

În acest timp, 39 de case au fost demolate. Sătenii, ca din oală, au fost luaţi cu forţa şi mutaţi într-un bloc din Uricani (care astăzi este numit „blocul momârlanilor”), care nu era racordat la apă, la curent, iar partamentele nu aveau uşi sau geamuri. 

„Nu li s-a dat posibilitatea să-şi demoleze singuri casele. Când oamenii se trezeau, găseau militari pe acoperiş care le decopertau casele, astfel că nu au putut să-şi protejeze bunurile. Îmi aduc aminte de Maria Mleşniţă, care fierbea varza şi se pregătea să pună masa de amiază. Åži, când s-a uitat în tavan, a văzut că militarii erau pe acoperiş, decopertându-i casa. Cei mai norocoşi, care aveau conace, şi-au dus animalele acolo, alţii şi le-au dus pe la prieteni sau le-au sacrificat”, îşi aminteşte femeia.

 

Câini fără sat

Însă în sat au rămas câinii, care, învăţaţi la casă, cu stăpâni, urlau din toate puterile: ”Urlau de te îngrozeai, aveai impresia că eşti în filmele de groază”.

În mijlocul satului era biserica, iar oamenii însărcinaţi cu demolările nu au vrut să comită acest sacrilegiu, fiindu-le frică de mânia lui Dumnezeu. Dar inginerul şef a crezut mai mult în comunism decât în supărarea Domnului, s-a urcat pe buldozer şi a demolat el bisericuţa încărcată cu istorie.

 

Fără frică de Dumnezeu

Mai mult, lăcomia a câştigat teren, fiind tulburat şi somnul celor care au plecat în lumea celor drepţi. Pământul a fost răscolit, cadavrele au fost scoase la suprafaţă şi îngropate mai apoi în gropi comune precum ultimii oameni.

„La demolarea bisericii au băgat tromerul să excaveze şi încărcau pietre, pământ şi schelete, fiindcă au intrat şi în cimitir, răscolindu-l. Iar nimeni nu avea curaj să demoleze biserica. Într-un final au intrat cu buldozerul în biserică, iar la cimitir a venit armata, împreună cu nişte ţigani din Uricani şi au făcut adevărate tranşee, în care au îngropat morţii scoşi din morminte. Tot atunci a fost scos şi un sicriu de plumb al unui ostaş. Am văzut cum a fost scos din mormânt şi fratele meu, Lascu Mojoatcă, care nu avea niciun an de când fusese înmormântat. Mai avea jumătate de faţă intactă, în timp ce cealaltă jumătate era găurită. Au scos şi morţii care fuseseră proaspăt îngropaţi. Ionel Mojoatcă, Grigore Bucurescu erau morţi de numai câteva săptămâni şi au mutat cimitirul pe proprietatea unei familii din Paroşeni, care nu şi-a putut recăpăta terenul nici în ziua de azi şi nici nu a fost despăgubită”, a declarat Violeta Mojoatcă.

 

Averi duse pe Apa Sâmbetei

Fiind expropieri abuzive, indiferent de averea deţinută, fără posibilitatea de negociere, sătenii din Câmpu lui Neag au primit până în 40.000 de lei. „Sunt câţiva oameni expropiaţi care în prezent plătesc chirie în casele lor. Noi am avut trei case distruse, a lui Nicolae Mojoatcă (bunicul), Gheorghe Mojoatcă (tata) şi Åžtefan Mojoatcă (fratele). Au fost trei case una după alta. Tatăl meu avea 75 de ani când a constatat că toată munca lui de-o viaţă s-a distrus într-o săptămână şi a fost nevoit să-şi vadă fiul deshumat şi mai apoi îngropat într-o groapă comună. Fiind un ţăran cu un moral foarte puternic, a ieşit cu coasa la ei, însă nu a avut ce face. În urma acestor fapte, a cedat nervos şi a vrut să se spânzure, dar a fost întors din drum de un vecin. I-am ridicat moralul şi s-a dus la un conac. Dar când te gândeşti că munca ta se duce pe Apa Sâmbetei, cedezi nervos”, ne povesteşte urmaşa familiei Mojoatcă.

Alţi câţiva săteni au murit de inimă rea şi nimeni nu i-a putut consola.

Fiind născut şi crescut în Câmpu lui Neag, tatăl ei a dorit să-şi refacă gospodăria, şi-a pus 300.000 de lei într-o traistă şi s-a dus la licitaţie, să îşi răscumpere ce era de fapt al lui. Însă licitaţia a câştigat-o un inginer care a oferit cu 50.000 de lei mai puţin. La trei luni după licitaţie, Violeta Mojoatcă i-a făcut inginerului o ofertă de nerefuzat: i-a dat suma de 5.000.000 de lei, adică de şase ori mai mult cât s-a dat la licitaţie.

 

Tradiţii distruse şi bani aruncaţi pe fundul lacului

Referitor la cariera de la Câmp, ca o ironie a sorţii, excavând, când au ajuns în zona bisericii distruse şi a cimitirului, s-a închis falia de cărbune. Mai mult, exploatarea a durat până prin anii 1995, când cariera a fost inundată, ajungând ca lacul format să aibă o adâncime de 92 de metri. Astfel, pentru a-şi satisface interesele pur financiare, s-a distrus un sat, s-au împrăştiat oamenii, s-a distrus o tradiţie de 300 de ani şi Câmpu lui Neag a devenit o anexă a oraşului Uricani, chiar dacă altădată avea administrare proprie: „Åži după Revoluţie s-a profitat, desfiinţându-se satul din punct de vedere juridic”.

 

„Marea săracilor” - pe vechea vatră a localităţii

În prezent, încet-încet, oamenii îşi recuperează suprafeţele expropiate şi îşi pun speranţa că vor reveni la ceea ce a fost odată, deşi s-au distrus multe tradiţii. Acum, vechea vatră a satului este o suprafaţă de apă, unde locuitorii Văii Jiului, care nu au bani, vin la plajă în timpul verii.

Nu este vorba decât de lacul Câmpu lui Neag, supranumit şi „marea săracilor”. Violeta Mojoatcă ne dezleagă misterul ciudatei denumiri: „Aici, oamenii care nu au bani să meargă pe litoralul Mării Negre, vin la lacul de la Câmpu lui Neag”.

„În zonă este necesară o investiţie destul de mare. De altfel, este nevoie şi de implicarea organelor locale pentru repararea greşelilor trecutului şi aducerea unei raze de lumină în zonă, precum şi de repunerea localităţii acolo unde îşi are locul”, mai spune Violeta Mojoatcă.

Puţini sunt însă cei care ştiu că pe fundul apei în care se scaldă este scrisă istoria unei comunităţi şi că tot acolo tronează un tromer uitat, rămăşiţele vechii biserici şi resturi ale vechiului cimitir. Dar mulţi sunt cei care îşi arată „respectul” faţă de zona de agrement realizată ad-hoc, cu manele date la maxim, gunoaie lăsate în urmă şi tot felul de resturi împrăştiate pe malul lacului. Din păcate, nici acum nu se poate învăţa din greşelile trecutului...



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 7 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.2

Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter