29.11.2011,  23:20:06 | 0 comentarii | 772 vizualizari
Mircea Andraş, poetul
de Ziarul Vaii Jiului

Notă
File desprinse dintr-o carte de versuri cărora le-am dat viaţă în neştiute seri de toamnă, ale unor vremuri apuse, pierdute până la urmă în uitare, acea uitare necruţătoare care îţi ţine calea când nu te aştepţi pierzându-ţi urma sub extraordinar de tristul „A fost odată ca niciodată!”, a fost! (Mircea ANDRAŞ)

Ziua nepereche
 
O zi nepereche ne îngroapă pe rând
Pe poteci ocolite fântâni neadormite 
Mai săraci cu o zi mai sfinţi cu o 
Rugăciune
Năvălind pe porţile uitării
Răzleţite de haită risipitoarele 
Nopţi
Îşi aduc visele toate-n instanţă
Noi rămânem tot noi
Doar prădaţi de speranţă
 
Păcatul unui rug
 
Trec stelele mărşăluind cadenţe 
Nocturne
Şi număr înecurile fiecărei stări
De veghe
Coloane de frunţi sprijină
Amfora depărtării
A risipirii tale prin asfinţituri 
Reci 
Pe-un talger îţi pun chipul pe celălalt
Uitarea
Păcatul unui rug prin care vrei să
Treci
 
Înmugurind noaptea
 
Noaptea se dezbracă de mine
Clepsidra în care minciunile curg
Un fulger tremură între două zboruri
Fuga ta o izgonesc din mine
Şi apoi înmugureşti în fiecare copac 
Pe lângă care trec 
 
Marea iertare
 
Mai lasă-mi un sărut să-mi dea roată 
Şi nu ucide clipa cea încă nenăscută
Seamănă noaptea fiori pe buzele tale
O rază torcând în fuiorul amiezii
Nedezlegată de dragoste rămâi până la 
Prima sărbătoare
Buzele pământului sărută frunzele la 
Marea iertare
 
Un furt nevinovat 
 
La răspântii un lan de ceaţă 
Reîntoarse-s frunzele între bucuriile 
Noastre
Atingeri rătăcitoare ţes veşminte de răcoare
Înserări
Sărutând poţi rupe zăvorul
Amintirea din neuitări revine
Tainic intru în tine şi-ţi fur
Ziua de mâine
 
Pios te iert 
 
Când ziua atârnă ca o rufă uscată 
Pe marginea disperării
Când viaţa urcată pe umerii mei stă 
Să are aşternutul fierbinte al zăpezii
Te aştept sub un clopot de ceară 
Sub un sân de fecioară
Şi patimi prea multe 
Pios te iert ostenit de aceeaşi vioară 
Cu corzile rupte
 
Naşterea fiecărui mugur
 
Aburesc rugăciuni la cina de 
Despărţire 
Chemarea dinspre tine un ecou 
Ce nu se mai întoarce 
Neştiutoare osândă - plata se face în 
Nopţi fără lună 
Iertare de poţi 
Fiecare cuvânt ochiul tău îl face floare
Pingelesc dorurile ce calcă pe 
Alături 
Mesteceni picotesc lângă foc
Vinul se întoarce în strugur
Doar toaca mai bate la 
Naşterea fiecărui mugur
 
Pentru cei plecaţi 
 
Iubito când dimineţile coboară 
Să se adape cu rouă 
Sfinţită spaima stigmatizează sărutul
Un cer trăit cu o clipă mai mult
Crizantemele se învârt după soare 
Pătimirea noastră - florile luminii 
Pentru bunul nostru rămas pe 
Această lume
Pentru cei plecaţi sau 
Veniţi 
Frământăm promisiuni cu-o caldă 
Zădărnicie
Tu aleargă iubito pune piedică 
Vântului
Cel care ne desparte
Până la viaţă – până la moarte
 
Cerul cere vamă 
 
Ploile pasc ierburi cu gust de 
Plecări 
Ţăndări umerii mei în şirul fără
De număr
Rătăciţi printre praguri 
Atenţi să nu ne dărâmăm zidirea
Petice de cer cu fuga ta împodobite
Cine o să-ţi culce până la urmă 
Umbra 
Noaptea cu luna-n păr naşte 
Maci aprinşi pentru totdeauna
Cerul cere vamă un pahar de vin 
Tu te înalţi pe valuri – eu mă înec
Puţin 
 
Fântână arsă de sete 
 
Fântâna lingându-şi buzele arse de sete
Pentru vindecarea somnului revărsat 
În trupuri 
Dospite minţi curgând oropsite
Vrăjitorie de paşti cu umbrele de 
Mână 
Amândoi bâjbâind printre cuvinte
Doar înţelesul lor vine şi te minte 
 
Pe din două 
 
Nici cuvântul nici ruga nu 
Ţi se potriveşte 
Un colţ de gând încolţeşte sub 
Umbra-ţi
Ancorată între cer şi pământ
Rămân întotdeauna numai cu partea 
Înnoptată din tine 
Mângâierea ta ca o caravană în 
Pustiu 
Până la atingerea stelelor ne 
Dezbrăcăm de taine
Strângând în mâini mătăniile de
Rouă 
Împărţim viaţa şi moartea 
Pe din două 
 
Condamnată după datină 
 
În felul ei fiecare umbră doare 
O sete de trădare scânteiază
Între ierburi 
Sângele ne arde
Frunzele pe rug 
Mai punem speranţe în cutiile milei 
Condamnând după datină
Peste jarul nopţii – învierea zilei
 
Serile sunt iubitele mele 
 
Pustiu deasupra, pustiu dedesubt 
Stelele îşi imaginează 
Fâlfâind din aripe
Serile sunt iubitele mele 
Neluminări în vise n-or să se-nfiripe 


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter