Sinteza publică a sindicaliştilor nu aduce mai nimic nou din sfera relaţiilor între politic şi sindicate, în sensul că „audierea” din noiembrie s-a desfăşurat mai ales ca o masă rotundă teoretică, în care toată lumea are dreptate, toţi sunt de acord că dialogul e „calea”... Cel puţin noi nu am găsit în această sinteză a dialogului vreo soluţie practică, exactă care să se realizeze fără doar şi poate într-un cadru acceptat de ambele părţi.

Pentru a demonstra că poziţia noastră este corectă, cităm doar două fragmente din această sinteză, ceea ce este mai mult decât revelator.

„Toţi martorii prezenţi în cadrul audierii publice prin depoziţiile depuse au fost de acord că dialogul social este o necesitate pentru orice societate care se doreşte a fi una democratică, dialogul social fiind apreciat ca o expresie definitorie a democraţiei.

Totodată, necesitatea dialogului social a fost subliniată prin prisma unei treceri de la o cultură a conflictului la o cultură a dialogului, a compromisului între grupurile de interese manifeste în România, doar prin această trecere putându-se aprecia o evoluţie pozitivă a societăţii româneşti actuale.

De altfel, aşa cum a rezultat din numeroase luări de poziţie, sindicatele sunt singura „instituţie” a societăţii civile al cărei scop definitoriu este acela de a apăra drepturile angajaţilor, mai ales în contextul în care angajatorul are o poziţie superioară în contractul de muncă, raportul de muncă funcţionând astfel ca o relaţie asimetrică”.

 

Quod erat demonstrandum!

Singura declaraţie sindicalistă care iese din cadrul unei teoretizări subţiri este cea care spune: „Cu excepţia reprezentanţilor actualei puteri politice, toţi ceilalţi vorbitori, reprezentanţi ai sindicatelor, patronatelor, partidelor politice, societate civilă etc., au sublinat faptul că noua legislaţie care reglementează dialogul social (Legea nr. 62/2011) a instituit o serie de restricţii în calea înfiinţării şi funcţionării organizaţiilor sindicale, în sensul destructurării acestora, implicit a instituit o serie de blocaje în ceea ce priveşte dialogul social, astfel încât întrebarea sub care a fost pusă această audiere publică pare pe deplin justificată. Astfel, în noile condiţii legislative reprezintă deja o problemă existenţa dialogului social, abordarea problematicii eficientizării sale fiind, pentru moment, doar o speranţă”. Drept pentru care nici nu mai ştim sigur dacă a existat un rost pragmatic al ultra-modernei întâlniri sindicate-politicieni din luna noiembrie!