Aşa s-a făcut că, în perioada februarie – noiembrie 2011, la EM Livezeni au fost comise foarte multe sustrageri din patrimoniul unităţii miniere. Ciorditorii de profesie, actuali şi foşti angajaţi ai CNH SA, au vizat, magaziile, ţarcul de piese şi utilaje, atelierele şi separaţia, paza obiectivului fiind asigurată, iniţial, de societatea Scorseze.
La momentul actual însă, în sarcina celor de la Axis Security intră unităţile miniere Livezeni, Petrila, Lonea şi Uricani, celor de la Scorseze rămânându-le toate celelalte obiective, inclusiv sediul CNH SA şi SCSM Salvamin.
Situaţia este, în mod evident, generată de faptul că salariile personalului de pază nu sunt plătite la timp. Drept urmare, paznicii şi – în unele cazuri – chiar şefii de tură au dat-o la pace cu infractorii.
Ce-i drept, celor din sistem le este şi greu să se abţină de la tentaţii. La Scorseze, agenţii de pază au semnat contracte pentru 720 de lei la un program de 170 de ore, în timp ce la Axis Security personalul de pază a semnat contracte de 730 de lei la acelaşi program.
Asta-i doar pe hârtie! În realitate, în prezent se lucrează după un program de 12 ore cu 24, drepturile salariale reale cifrându-se între 580 şi 600 de lei la un program de 228 de ore (alo, ITM?) plus 5-6 bonuri valorice. Doar personalul feminin de pază a mai primit, pe alocuri, două-trei libere.
Am spus toate aceste lucruri pentru a explica, cât se poate de concis, de ce paznicii şi unii dintre şefii lor au dat-o la pace cu infractorii. Banii puţini şi nemulţumirile acumulate în timp au făcut ca foarte mulţi agenţi cu vechime să părăsească sistemul, locul acestora fiind luat de agenţi noi, neinstruiţi, care nu cunosc punctele vulnerabile ale obiectivelor.
Agenţi înhăitaţi cu infractorii şi furturi pe poarta principală
La Livezeni, ca să rămânem în zonă, ing. Constantin Pădure (şef de obiectiv) a dispus înlocuirea mai multor agenţi şi şefi de tură. De ce? Se înhăitaseră cu infractorii şi principala lor preocupare nu mai era, în niciun caz, paza. Un şef de tură, spre exemplu, a fost surprins de camerele de supraveghere în timp ce conducea, personal, nişte cetăţeni de altă etnie, pe poarta principală, după ce aceştia furaseră din incintă. Nu-i conducea la poliţie, cum ar fi fost normal, ci se asigura că aceştia ies nestingheriţi (pe poarta principală, repetăm!) cu furăciunile, fără a fi întrebaţi de vorbă. Un mare semn de întrebare este şi cel legat de camerele de supraveghere. Care, uneori, cât e festival de furăciuni, nu funcţionează nici în ruptul capului.
Cu intenţia de a stopa fluctuaţia de personal de la obiective, directorul Şodrea este nevoit să verifice personal angajările. Asta după ce a constatat că angajările se fac în schimbul unor sume de bani deloc modice. Cine dă zeci de milioane pentru a se angaja pe un post cu salariu de mizerie? Vă spunem noi: acela care, după angajare, devine pion important a reţelelor de sustragere de material feros (în principal) din incinta unităţilor miniere.
Adesea, conducerea EM Livezeni “uită” să se constituie parte civilă
Urmare a anchetelor interne întreprinse de conducerea societăţii de pază, cu concursul poliţiei locale chiar, un număr de 18 agenţi de pază şi şefi de tură au fost puşi să achite aproximativ 16.000 de lei, respectiv contravaloarea a 100 de metri de cablu de 6 kV care fusese sustras.
Aspectul cel mai grav este că, pentru foarte multe sustrageri (de piese, material feros, plasă ori lemn), conducerea EM Livezeni nu s-a constituit, aşa cum ar fi fost firesc, parte civilă. Asta deşi valoarea bunurilor sustrase a fost, în cele mai multe cazuri, foarte mare, iar lipsa unor piese şi subansamble a afectat grav derularea procesului de extracţie a cărbunelui.
Toate aceste cazuri sunt cunoscute, dar acceptate pentru diverse avantaje şi interese personale şi de grup de responsabilii din fruntea CNH SA, în ciuda faptului că, aşa cum spuneam, se plâng de sărăcie cu lacrimi de crocodil.
Furturi masive curg pe banda de steril
Alături de Poarta II, punctul cel mai vulnerabil al EM Livezeni este banda de steril. Pe unde, adesea, sacii de rafie încărcaţi cu cărbuni pleacă şi sunt încărcaţi în duba albastră, carosată, a unui fost angajat în sistem. Cărbunele ajunge, astfel, în Gorj şi Banat, iar statul român este păgubit secundă cu secundă. Dealerul a şi prosperat vizibil. La primele acţiuni de acest gen, se ajuta de o Dacia Papuc, acum are dubă carosată pentru că afacerea merge ca unsă.
Jandarmii întorc înainte de a ajunge la banda de steril. De ce? Nu ştim. Poate de frică, poate pentru că (mai mult ca sigur) li s-a indicat că “aşa ar fi mai bine”.
Furturile de care vorbeam sunt derulate cu sacii pe banda de steril, în mod evident, cu complicitatea angajaţilor de la Separaţie şi a celor de la pază, o magazie aparţinând unei societăţi private fiind adesea utilizată ca punct temporar de depozitare a sacilor cu cărbuni, până când aceştia sunt preluaţi de duba de culoare albastră.
Hoţii – scoşi basma curată, EPCVJ – cu pagubă de peste 28.000 de lei
În baza unei sesizări telefonice anonime, organele de poliţie au identificat un număr de patru persoane (Adrian Covaci, Nicolae Şerban, Daniel Petrică Căldărar şi Romulus Căldărar) după ce aceştia furaseră 110 metri liniari de şină de cale ferată aparţinând EPCVJ. La 24 iunie 2011, cei patru au fost scoşi de sub urmărire penală (SUP), soluţia fiind menţinută de conducerea Parchetului de pe lângă Judecătoria din Petroşani. Departe de noi gândul de a contrazice Rezoluţia emisă, în dosarul 1400/P/2010, de procurorul Violeta Laurenţia Marian. Din declaraţiile celor patru persoane, învinuite în dosarul menţionat, a rezultat că acestea ar fi săpat la o adâncime de un metru, de unde ar fi scos şinele de cale ferată. Asta deşi, important de menţionat, din planşele fotografice color din dosarul penal rezultă faptul că, la locul faptei, peste tot era iarbă, şi nici urmă de şanţ.
Pe parcursul cercetărilor s-a reţinut în mod eronat faptul că liniile ar fi fost abandonate, fără pază şi într-o stare avansată de degradare. În realitate, acestea erau proprietate privată a statului, în administrarea EPCVJ, fiind înregistrate în inventarul acesteia. Tronsonul de cale ferată era funcţional, reprezentând o linie de evitare pentru vagoane din incinta EPCVJ, aşa cum prevăd normativele în vigoare.
Implicit, cercetările ar fi trebuit extinse, nicidecum soluţionate cu SUP, în cauză fiind vorba de o infracţiune calificată, de punere în pericol a siguranţei circulaţiei feroviare.
Cum statul îşi fură întotdeauna singur căciula,...
...la data de 29.11.2011, în dosarul 10075/278/2011, Judecătoria Petroşani a menţinut soluţia de scoatere de sub urmărire penală. Drept urmare, EPCVJ a rămas cu o pagubă de fix 28.398,62 lei. Cum aşa? E simplu: cei 110 metri liniari de şină de cale ferată au fost lăsaţi în custodia unui centru de fier vechi, acela la care bunurile dobândite prin furt fuseseră aduse spre valorificare de învinuiţi. La rândul lor, reprezentanţii centrului de fier vechi au vândut cantitatea de şină de cale ferată cu permisiunea organelor de cercetare cu toate că, atenţie!, dezafectarea şi valorificare acestora se poate face doar cu avizul autorităţilor statului, în baza unei legi speciale.
Primăria Vulcan încurajează furturile de cărbuni
La Vulcan, problema majoră constă în furturile de cărbuni direct din vagoanele trenurilor care intră în Preparaţia Coroeşti. Convoaiele sunt oprite prin desfacerea robinetelor de aer ale sistemului de frânare şi, de fiecare dată, sunt menţinute aşa până când din vagoane este descărcată o cantitate impresionantă de cărbuni. Pe fondul zecilor de reclamaţii, în urmă cu câţiva ani, comandantul de atunci al Poliţiei municipiului Vulcan, Ilie-Titel Brăgaru, a făcut presiuni la conducerea de atunci a CNH SA pentru a renunţa la gardarea trenurilor. Sutele de reclamaţii deranjau poliţiştii locali de la tradiţionalele grătare derulate în spatele sediului instituţiei...
Ajungem, acum, şi la rolul exercitat de Primăria Vulcan în această ecuaţie. Instituţia a dat în concesiune gratuită, fără redevenţă – aşa spun sursele noastre, un număr de două parcele către tot atâtea persoane. Aceste terenuri au fost împrejmuite şi, în prezent, sunt utilizate ca depozite temporare pentru cărbunele furat din vagoane. Din avuţia CNH. Adică din buzunarul fiecăruia dintre dumneavoastră, cei care citiţi aceste rânduri.
Tot pe raza municipiului Vulcan, în apropierea unei unităţi miniere, funcţionează un centru de fier vechi al cărui administrator nu a auzit de contabilitate. Nici vorbă că s-ar întocmi documente legale. Unii, mai orientaţi, spun că omul cotizează lunar în documente purtând chipul numiţilor Eminescu, Caragiale şi Vlaicu. Când ai pe Eminescu, Caragiale şi Vlaicu alături nu mai ai, pesemne, nevoie de nimic.
Tentativă de ecologizare ilegală a fostei preparaţii de la Petrila
În urmă cu ceva ani, în baza unei hotărâri de guvern, fosta preparaţie de la Petrila a fost predată administraţiei publice locale. S-au făcut, la momentul respectiv, şi procese verbale de predare-primire. Recent, executivul local a solicitat autorităţilor centrale permisiunea de a ecologiza zona fostei preparaţii. Nota de fundamentare a Primăriei Petrila nu a ţinut însă cont şi de faptul că structurile metalice din perimetrul fostei preparaţii nu aparţin administraţiei locale, ci au rămas în inventarul CNH SA. După ce administraţia s-a asociat cu o firmă pentru a pune iarbă în locul mândriei industriei locale, CNH a sărit ca arsă şi a atenţionat Direcţia Generală a Administrare a Marilor Contribuabili. Care, la rândul său, a somat Primăria Petrila să-şi ia gândul, întrucât structurile metalice sunt sub sechestru.
