Sunt sigur că,

printre cei care citesc aceste rânduri, sunt persoane care nu doar că au auzit, dar au şi văzut cum arată un patefon. Şi nu m-aş mira ca aceste persoane să-şi amintească cum, din pâlnia aparatului, se auzea muzica imprimată pe un disc care se învârtea pe platanul unui asemenea aparat de reproducere a sunetelor.

 

Patefonul portativ

din imagine - da, după cum scrie pe instrucţiunile de folosire, chiar aşa se numea, patefon portativ - a fost fabricat la data de 7 septembrie 1956 la Uzinele Metrom din Oraşul Stalin. Braşovul de astăzi, pentru cei care au avut fericirea să nu prindă perioada stalinistă prin care a trecut ţara noastră. 

 

Este un aparat 

care funcţiona pe baza unui arc tras cu cheia. Turaţia standard era de 78 turaţii/minut, iar discurile utilizate aveau, de obicei, câte un cântec înregistrat pe fiecare parte. La început, până a fi reali­zate din vinil, discurile - plăcile, cum li se mai zicea - erau foarte fragile. Înainte să apară cele de producţie românească, cele mai cunoscute erau plăcile de la Casa de Discuri Columbia. Acelea care aveau pe mijloc poza cu un câine cu urechea ciulită la pâlnia patefonului. Oamenii ţineau la ele ca la ochii din cap şi cu greu şi le împrumutau unul altuia. Fiindcă, odată scăpate din mână, le ridicai de jos bucăţi-bucăţi.