Statistic, când o companie se naşte, o alta intră în stare de insolvenţă. Tot mai multe firme încearcă să evite falimentul şi să beneficieze de protecţia legii insolvenţei, sperând la o revenire miraculoasă!

Numai în luna octombrie a anului trecut s-a înregistrat o creştere de 2,5 ori a cererilor de intrare în insolvenţă faţă de luna septembrie a aceluiaşi an, semn că toamna nu le-a priit prea mult întreprinzătorilor români. Cu toate acestea, cumulat, anul 2011 a stat mai “prost” faţă de 2010 la capitolul insolvenţă, cifra înregistrărilor fiind de 15.767 versus 17.484 în anul precedent.

 

Insolvenţa nu-i totuna cu falimentul

Contrar percepţiei generale, care validează insolvenţa ca stare falimentară, trebuie spus faptul că intrarea unei companii în insolvenţă nu îi garantează finalul falimentar, ci reprezintă o etapă de reorganizare şi reevaluare a principalelor activităţi tocmai pentru a se încerca păstrarea pe linia de plutire. Specialiştii spun că deschiderea unui dosar de insolvenţă reprezintă un pas important în analiza situaţiei debitorului, fiind posibilă redresarea doar dacă sunt aplicate cu stricteţe toate măsurile de siguranţă.

 

Nu aduce anul ce aduce insolvenţa

În primul rând, beneficiile intrării sub protecţia legii insolvenţei sunt direct legate de acţiunile legale întreprinse, adică se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau de executare silită, furnizorii de servicii (electricitate, apă, gaz) nu au voie să sisteze alimentarea pe timpul perioadei de reorganizare, se stopează curgerea dobânzilor, majorările de întârziere sau penalităţile pentru creanţele negarantate, până şi acţiunile înaintate de lichidator sau de administratorul judiciar sunt scutite de taxa de timbru.

În ceea ce priveşte statutul angajaţilor din compania curtată de insolvenţă, contractele de muncă nu parcurg etapele concedierii colective, fiind necesar doar un preaviz de 15 zile.

 

Lichidatorul: gardianul insolvenţei

Unul din dezavantajele acestei stări îl reprezintă faptul că respectiva companie va fi nevoită să treacă printr-un proces de anchetă şi evaluare instrumentat de către un administrator judiciar, care va monitoriza toate documentele şi activităţile din cadrul companiei.

Un alt punct în minus îl constituie pierderea credibilităţii în faţa instituţiilor bancare, care nu se vor încumeta să acorde împrumuturi prea uşor, fiind necesare mai multe teste pentru a dovedi capacitatea firmei de a face faţă unui credit. Graniţa fină dintre insolvenţă şi faliment este stabilită de către evaluările administratorului judiciar, rezolvarea litigiilor şi costurile ridicate ale acestora temperând optimismul firmelor în ceea ce priveşte redresarea financiară.

 

Pentru detalii şi pentru a te informa suplimentar, accesează www.avocat-tv.ro, secţiunea Subiecte. Acolo, avocat Marius Flăcău oferă informaţii interesante legate de insolvenţă.

Sursa: Avocat TV (www.avocat-tv.ro)