„N-am mai cântat la Petroşani de pe vremea lui Ceauşescu!”

Când l-am cunoscut pe Florentin Budea, se pregătea să cânte la Cluj - unde l-am şi însoţit, aşa cum aţi putut vedea în reportajul al cărui personaj a fost - şi nu prea avea unde să cânte prin Valea Jiului. De atunci s-au schimbat lucrurile, încet, dar sigur. Aşa că ne-am reîntâlnit pe scena clubului Valahia din Lupeni şi la mai multe evenimente găzduite de Clubul Copiilor din Petrila, unde Florentin e invitat de onoare. L-am întrebat, cum era firesc, pe unde a mai cântat de când nu l-am văzut.

„Am cântat la Târgu-Jiu, la un festival foarte frumos, la Tabăra de Folk de la Calafat, la Lupeni, la Clubul Copiilor din Petrila, la domnul Stelu, la Lupeni, şi acum e prima oară când performez la casa de cultură din Petroşani. N-am mai cântat aici de pe vremea lui Ceauşescu, pe când participam la toate spectacolele care se organizau, aşa că am emoţii, normal. Aşa e bine, să ai emoţii. Folkul este, într-adevăr, legat de social, nu atât de mult ca în America, dar cred că este un gen fără viitor în ţara asta. Cred că ideea ini­ţială de la care a pornit muzica folk s-a alterat în timp şi acest gen, de altfel gustat, începe să se adapteze la tendinţe, ca să spunem aşa. Eu unul cred că am o proble­mă când vine vorba de mesajul transmis prin muzică, şi asta din cauza emoţiilor de care ziceam. Eu mai sunt pe scenă pentru că apreciez foarte mult un tip foarte luminat, pe nume Winston Churchill, care a spus că secretul succesului constă în abilitatea de a trece de la un eşec la altul fără a pierde din entuziasm. Eu am trecut prin fel şi fel de eşecuri, am pierdut din entuziasm, dar am avut - rareori, e drept - succese, într-adevăr, masive. La festivalul OM BUN, de exemplu, în 1988, tot Teatrul Ion Creangă din Bucureşti s-a ridicat în picioare, dar erau iubitori de folk acolo, oameni care ştiau pentru ce veniseră. Contează foarte mult cui te adresezi: dacă oamenii iubesc genul acesta de muzică, primeşti energie de la public şi deja altfel se-ntâmplă lucrurile”, mi-a povestit Florentin.

 

„Orice gen ai asculta, nu se poate să nu-ţi placă folkul”

Pe Cătălin Stepa l-am cunoscut la festivalul organizat vara trecută în memoria mamei sale, Tatiana Stepa, şi a fost emoţionant să-l aud cântând piesele ei, pe care mi le aminteam din Cenaclul Flacăra. Cătălin reuşeşte de minune să cucerească publicul cu vocea şi chitara sa, iar piesele proprii, care se tot adună de la un concert la altul, ne fac să credem că putem aştepta cât de curând un album cu compozi­ţiile sale. Ne-am reîntâlnit la 3D STAGE şi am vorbit despre acest curent muzical, care începe să fie redescoperit de tinerii zilelor noastre. 

„Am pornit de la Lupeni încoace cu cântările, m-am oprit şi la Vulcan şi mă bucur tare mult că mişcarea folk se dezvoltă puternic în Valea Jiului, şi putem cânta în seara asta la Petroşani. Cred că folkul, care pentru mine este mai mult decât un gen muzical, e un curent, începe să prindă iarăşi la public, drept dovadă - sălile pline în care cântăm şi lumea care ne cere piese. E indicată formula asta de a cânta în cluburi, pentru că, automat, selectează publicul: lumea ştie la ce vine, spre deosebire de zilele oraşelor, de exemplu, unde lucrurile sunt mai amestecate. E o muzică ce transmite un mesaj şi cere atenţie, cere deschidere şi participarea celor care te ascultă şi care rezonează la ce faci pe scenă. Şi eu am emoţii când urc pe scenă, dar parcă primele minute sunt mai dificile, până văd cum reacţionează publicul. După aceea, îmi intru în ritm şi lucrurile merg de la sine. Cred că e posibil să dezvoltăm această mişcare folk - care la Lupeni funcţionează din vară cu succes, la Clubul VALAHIA - pentru că public există. Într-o vreme, aveam săptămânal câte o seară de folk şi publicul n-a lipsit niciodată. Şi mai îmbucurător e faptul că mulţi tineri s-au apucat să cânte această muzică şi mulţi mă opreau pe stradă să mă întrebe cum se numeşte nu ştiu care piesă pe care o auziseră. Orice gen muzical ai asculta, n-are cum să nu-ţi placă măcar o piesă folk, pentru că sunt melodii îndrăgite de toată lumea”.