Prima atestare documentară a Pasului Vâlcan datează din 1462. Acest loc 

frumos este situat la poalele munţilor Vâlcan, la incidenţa a două cătune de munte,  Crevedia şi Văidei. Se povesteşte că aici, plictisit de viaţa sihastră dintre munţi, a coborât un ciobănaş, iar la limita dintre cele două cătune şi-a construit o casă din chirpici, casa lui unind cele două cătune şi formând oraşul Vulcan.  S-a format aici punctul de trecere din Transilvania spre Ţara Românească. Până la construirea căii ferate Simeria - Petroşani, Vulcanul era chiar centrul administrativ-economic al Văii Jiului. Acum îşi doreşte a se alătura Petroşaniului şi Lupeniului, pentru a deveni unul dintre punctele turistice active din Valea Jiului. Proiectul de Urbanism Zonal care vizează cea mai nouă staţiune din Valea Jiului a fost aprobat de Consiliul Local Vulcan. Aceasta înseamnă că s-a dat oficial startul pentru lucrările de amenajare a staţiunii. Pe scurt, autorităţile locale vor să transforme Pasul Vâlcan în staţiunea Castelul din Carpaţi.  Transformarea a început cu construcţia unei telegondole. Şi una foarte controversată. Dar pe lângă această telegondolă, cadrul arhitectural al noi staţiuni va cuprinde hoteluri şi restaurante. Vor fi amplasate şi alte instalaţii de transport pe cablu şi vor fi amenajate pârtii care să facă legătura cu staţiunea Straja. Un plan ambiţios, care se va derula pe parcursul a câtorva ani, dar care va înscrie Valea pe harta staţiunilor turistice de top. În final, investiţiile se vor ridica la 28 de milioane de euro. Până acum, investiţia a fost de aproximativ 33 de milioane de lei, iar lucrările au fost executate de Acomin. Din păcate, telegondola nu face faţă deloc capriciilor iernii. Nu funcţionează pe vânt, îngheaţă pe ger, în aceste condiţii fiind greu de restabilit funcţia senzorilor sensibili. Tocmai din această cauză telegondola se defectează des. Şi de aceea turiştii sunt nevoiţi să facă de mai multe ori drum întors şi aleg Straja sau Parângul. 

 

Emil Părău, om de poveste

Nu exagerăm dacă spunem aşa. Emil Părău este unul din promotorii tradiţiilor din Vale. Pentru dumnealui, orice legendă poate fi punctul de plecare a unei poveşti de succes în turism, de aceea nu ezită. În Vulcan, Părău are Cabana Pasul Vâlcan. Omul de afaceri Emil Părău este cel care îşi doreşte cu ardoare ca Straja şi Pasul Vâlcan să se încorporeze într-un singur domeniu schiabil. Şi pentru el, dar şi pentru Lupeni şi Vulcan, această realizare ar însemna o poveste de succes în turism. Acesta a promovat mereu turismul în Valea Jiului, la fel ca şi legendele care-i conturează existenţa. Preţurile în Pasul Vâlcan sunt accesibile, potrivite mai ales familiilor şi tinerilor dornici de distracţie. Dar domeniul schiabil este redus acum, proporţional, comparativ cu Straja şi Parâng. Dar se dezvoltă. O cameră fără baie la Cabana Pasul Vâlcan ajunge la doar 20 de lei. Iar tura de pârtie te costă doar 1 leu. 

 

Dealu Babii este alb şi blând ca o mieluşică

Romanii au trecut în antichitate şi prin Valea Jiului. Urmele lor au rămas peste tot în Vale. Una dintre zonele ce aparţin arealului vulcănean este şi Dealu Babii, amplasată pe vechiul drum roman care trece prin Pasul Merişori spre Ţara Haţegului, Jiu Paroşeni şi Coroeşti. Dealu Babii este o aşezare tipic momârlănească. Aici, tradiţiile şi obiceiurile sunt păstrate cu sfinţenie. Casele momârlanilor sunt răsfirate, au curţi înghesuite, dar grădini largi, păşuni întinse. Iarna totul este acoperit în alb şi nici ţipenie de om nu se vede pe uliţă. Măsuratul oilor, nedeile sunt reprezentative pentru această comunitate.

 

Despre baba care a dat nume acestor locuri

Sătenii spun că denumirea acelui sat are o poveste tristă. În mijlocul acelei aşezări, într-o casă sărăcăcioasă îşi duceau zilele patru feciori împreună cu mama lor, rămasă văduvă cu mulţi ani în urmă. Într-o zi, feciorii, săturându-se de viaţa mizeră pe care o duceau, în pofida faptului că munceau din zori şi până în noapte, şi-au luat lumea în cap şi au plecat de-acasă, visând la o viaţă mai bună. Aşa cum tinerii din ziua de azi pleacă prin alte ţări pentru un trai decent. Bătrâna, rămasă singură şi fără niciun sprijin, îşi ducea zilele de azi pe mâine, plângând amarnic de dorul feciorilor săi. Într-o zi, simţind că ceasul morţii se apropie, şi-a pus straiele de sărbătoare şi a urcat la mormântul bărbatului ei, aflat pe dealul din apropierea casei. Momârlanii îşi îngroapă morţii în curţile din spatele casei. Este un obicei vechi, păstrat şi astăzi cu sfinţenie. Astfel familia rămâne unită, ca un nucleu greu de spart.  Acolo, lângă mormântul bărbatului ei, şi-a găsit bătrâna sfârşitul. De atunci, aşezarea a luat numele de Dealu Babii. Pentru cei care preferă drumeţiile, sau sunt interesaţi să cunoască tradiţiile momârlăneşti, Dealu Babii este locul potrivit de cutreierat.