20.03.2012,  20:46:34 | 0 comentarii | 933 vizualizari
Sorin Oprea: „Să fii artist înseamnă să te joci tot timpul”
de Ilie PINTEA

Nu se poate să nu fi auzit de Sorin Oprea, fie că i-aţi văzut numele sub o fotografie prin ziarele Văii, ori că i-aţi admirat lucrările prin expoziţii. Spre norocul meu, mă număr printre prietenii domniei sale, aşa că am avut prilejul să-l cunosc în şi mai multe ipostaze, pentru că omul acesta e mai multe personaje într-unul singur (sau mai mulţi, cum ar zice un primar celebru).

Arlechinul
Nici nu mai ştiu cum ne-am împrietenit - pe nesimţite, în orice caz -, dar parcă îmi aduc aminte că lui Mircea Bujorescu i se datorează această fericită întâmplare. Îl ştiam în calitate de fotoreporter, însă aveam să descopăr că Sorin e mai mult decât atât. 
O să vedeţi în reportajul din această seară de pe KTV, în premieră mondială… exclusivă, pentru care OTV-ul ar da bani grei, ceea ce puţini aleşi au avut privilegiul să vadă: lucrările pe care Sorin le ţine bine ascunse - în conservare, cum ar veni - pentru o, de mult promisă, expoziţie. Dacă aţi umblat pe la saloanele artelor plastice din ultimii ani, sigur aţi văzut măcar unul dintre arlechinii lui Sorin, care, ca orice artist care se respectă, a reuşit să găsească o temă ce îl împlineşte şi pe care o tratează în toate ipostazele. 
Arlechinul ăsta, care ba face pe Sisif, ba pe Don Quijote, ba pe o piesă de şah, e o constantă la care nu a renunţat de-a lungul anilor şi poate un alter-ego pe care Sorin Oprea îl înfăţişează aproape întotdeauna fără chip, aşa că fiecare dintre noi se poate regăsi în perso­-najul cu costum pestriţ, care joacă o comedie tristă. Cum ziceam, câte un arlechin au mai văzut simezele, dar e cu totul altceva să-i poţi vedea pe toţi, într-o expoziţie unitară, pe care abia aştept să o văd organizată în Vale.
Când am fost prima dată la Sorin, locul era exact aşa cum mi-aş fi imaginat o casă de artist: pensule, cărţi, tablouri, icoane vechi, vreo două cobze agăţate pe pereţi, până şi în garajul lui, unde doarme un Trabant albastru, găseşti câte un desen agăţat pe vreun perete. Sub părul din curte am petrecut multe seri memorabile, şi aşa l-am descoperit pe celălalt personaj care se ascunde în prietenul meu: histrionul. Sunt convins că Sorin ar fi ajuns departe ca actor - îmi povestea odată că a şi dat admitere la Teatru în Bucureşti, dar n-a fost să fie -, şi prietenii care l-au văzut fie live, sau în producţiile pe care le-am realizat (în joacă) împreună, s-au putut convinge că omul chiar are talent. Ştie să spună poveşti ca nimeni altul, are mereu vorbele la el şi e mult mai amuzant ca în interviul pe care o să-l vedeţi deseară, de la ora 18, interviu pe care l-a tratat cu seriozitatea şi deferenţa care se impun în faţa unei emisiuni de înaltă ţinută, cum e asta.
 
Don Quijote 
Dacă pasiunea pentru fotografie a fost urmarea firească a talentului dovedit în domeniul artelor plastice, noua modalitate de exprimare cu care Sorin Oprea ne-a obişnuit în ultima vreme m-a luat prin surprindere, pentru că nu mă aşteptam să abordeze, la modul cel mai concret, problema timpului. Obiectele realizate împreună cu Nicolae Nicoară, cărora nu le pot zice ceasuri, fiind mai mult decât atât, dau seama de relaţia noastră cu timpul, depăşind clişeele specifice unui asemenea subiect. Cei doi artişti din Petroşani se încăpăţânează, de ceva vreme, să dea o formă materială timpului, imaginând obiecte care, la prima vedere, sunt ceasuri, însă transmit o anumită stare a trecerii vremii. Au început cu criza de timp, apoi au avut contratimpul drept subiect al expoziţiei lor, iar lucrările de la cel mai recent vernisaj au depăşit minimalismul precedentelor încercări. 
Pentru cei doi, tema aceasta, a timpului, pare inepuizabilă, iar lucrările create recompun, cu ironia arlechinului de care vorbeam, lumea de azi, o lume în care nici Don Quijote nu mai e ce-a fost, personajul lui Cervantes, în viziunea celor doi, fiind unul ce ar putea da cheia interpretării acestor happeninguri. La fel cum cavalerul de la  Mancha se războia cu morile de vânt, şi noi suntem în luptă, fără sorţi de izbândă, cu timpul, pe care lucrările lui Sorin şi ale lui Nicolae nu încearcă să-l supună ori să-l îmblânzească, ci să îl pună într-o altfel de relaţie cu privitorul. Dar m-am lungit cu vorba şi precis o să mă certe Buji că mă bag în chestii de-astea artistice, aşa că mai bine vă las să vedeţi despre ce e vorba în reportajul din seara asta.
 
Ecologistul
Altă pasiune care a rămas o constantă în viaţa lui Sorin e muntele: omul acesta a făcut mii de kilometri cu rucsacul în spate, pe vreme bună sau pe ploaie, şi îmi povestea că cele mai frumoase şi cele mai trainice prietenii le-a legat tot pe munte. Geografia spirituală a acestui spaţiu l-a făcut să rămână aici, deşi ar fi putut să se tot ducă, şi sub ochii lui turismul acela romantic, pe care doar în poveşti şi în cărţile lui Marian Boboc îl mai găsim, s-a transformat în turismul cu manea, cu jeepul dus până pe pârtie şi cu lipsa de respect pentru natură, faţă de care Sorin a luat atitudine.
Aşa s-a născut asociaţia celor mai mici prieteni ai naturii, MiniEco, unde, alături de câţiva prieteni, Sorin Oprea le arată copiilor că se poate şi altfel. O săptămână pe an, cei mici lasă deoparte calculatorul, televizorul sau telefoanele mobile ca să înveţe cum se trăieşte la cort, în mijlocul naturii, şi de ce e important să respectăm muntele. I-am însoţit de câteva ori, când au curăţat gunoaiele lăsate de alţii pe câteva trasee turistice şi pot să vă spun că felul acesta de educaţie este poate cea mai eficientă metodă de a pune la locul lor nişte valori elementare, dar atât de des ignorate.
V-aş mai spune multe despre Sorin, care zicea că totul e o joacă şi, ca artist, nu poţi face nimic fără această abordare ludică, dar intrăm şi noi, vorba prietenului meu, în criză de timp. Vă mai zic doar că Sorin găteşte ca un profesionist, iar din ceaunul lui au mâncat fostul preşedinte Emil Constantinescu, vestitul cântător din frunză Nucu Pandrea sau cântăreaţa de jazz Maria Răducanu, la care se adaugă, cu voia dumneavoastră, şi subsemnatul.


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 3 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *

* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter