Dintr-o notă informativă (nr. 13, din 22 ianuarie 1948) aflăm că la lucrările de pe Defileul Bumbeşti - Livezeni fuseseră prevăzuţi şi etnici germani din zonele Târnavelor şi Sibiului. Aceştia nu veniseră de bunăvoie, ci fuseseră trimişi la „muncă obligatorie”.

Mai precis, ei au ajuns la Detaşamentul de muncă de la Livezeni în zilele de 20 şi 21 ianuarie. Erau vreo 280 de germani, luaţi cu japca de jandarmi. Culmea, mulţi dintre ei fuseseră săltaţi „în locul celor care cădeau în prevederile ordinului pentru munca obligatorie”. Aşa a fost şi cazul lui Mihail Staimaier din comuna Vorulog (jud. Târnava Mare), Mişi Fritz din comuna Sova (jud. Târnava Mică) ori Martin Kenig din comuna Veseuşi (tot din jud. Târnava Mică). Cei 3 aveau atunci doar 18 ani şi fuseseră ridicaţi şi expediaţi de jandarmi în… „locul altor germani fugiţi din comună, germani care fuseseră în armata germană şi cădeau în prevederile ordinului” mai sus amintit. Căci, ce mai conta numele ori faptele neamţului, neamţ să fie, nu-i aşa?

Însă nemţii nu au făcut prea mulţi pureci pe şantierul naţional, mai mult de jumătate dintre aceştia plecând, în grupuri compacte, chiar în zilele venirii, 20 şi 21 ianuarie. Şi asta pentru că pe şantier nu exista, potrivit informatorului notei 13: „nici o pază şi oamenii nu pot fi ţinuţi în mână”. Însă adevăratul motiv al părăsirii Detaşamentului de către etnicii germani a fost, bineînţeles, nu lipsa pazei, ci altul: nemţii fuseseră minţiţi. Aşa reiese şi din informaţiunile culese de la faţa locului: „majoritatea celor aduşi nu au ştiut că vor veni la lucru de tunele şi nu au fost pregătiţi cu îmbrăcăminte şi încălţăminte necesară unei astfel de munci deoarece li s-a spus atunci când au fost ridicaţi că vor fi duşi pentru 2-3 zile la smicurat porumb sau la lucru de întreţinerea liniei C.F.R. şi acest fapt a contribuit într-o mare măsură la dezertarea lor”.

Nici cei care nu au fugit atunci nu se simţeau prea bine, neavând chef să mai respire prea mult briza geroasă a Jiului. Acest lucru, referitor la gândul de fugă al germanilor rămaşi încă o zi (nota informativă fiind datată 22 ianuarie), îl semnalează oarecum alarmat acelaşi informator: „sunt pe cale de a fugi şi ceilalţi din cauză că nu există nici o metodă de a fi constrânşi la lucru sau de a fi păziţi.” Cum vom vedea ceva mai încolo, se va găsi o metodă…