20.07.2012,  23:13:13 | 0 comentarii | 1680 vizualizari
Convorbiri cu dl. Gary
de Mihai BARBU

Am publicat anul trecut în revistele Steaua şi Apostrof din Cluj câteva texte (grupate sub titlul generic Convorbiri cu dl. Gary) despre scriitorul Ion D. Sîrbu, având ca punct de pornire înregistrările telefonice şi ambientale puse la cale de Securitate în domiciliul celui urmărit. În anul 1969, Sîrbu era urmărit de omniprezenta poliţie politică sub numele de Obiectivul „Şerbănescu”.
Scrise, la început, fără a avea imaginea întregului aceste texte se dovedesc de mare folos în refacerea biografiei scriitorului în 1969, anul imediat următor Primăverii de la Praga. Tot Estul şi-a pus mari speranţe că, în sfârşit, comunismul poate avea şi o faţă umană. Intervenţia brutală a forţelor Pactului de la Varşovia (minus România) a stins, foarte repede, flacăra speranţei. Intelectualii români, înregistraţi de Securitate, vorbesc despre mişcările studenţeşti care au avut loc, în preajma Anului nou, în Bucureşti şi comentează reacţia regimului de la Bucureşti. Permisivă, atunci când dezgheţul se petrece la Praga, conducerea României comuniste se arată foarte puţin deschisă când e vorba de cererile de dezgheţ ideologic de la Bucureşti. Convorbirea redată mai jos este elocventă în acest sens. 
Mihai BARBU

09. I. 1969
Umblă Securitatea ca nebună, domnule, şi-s mulţi. Ca nebună umblă. Eu de aia nu m-am dus acuma la Bucureşti că sunt pus sub ochii lor.
 
Strict secret/ Exemplar unic 
Secţia a III-a
Lt.maj. Ungherea Olimpian
OB. „ŞERBĂNESCU”
La ora 18 şi 20 domnul „Şerbănescu” fiind singur în imobil este vizitat de un individ cu care discută următoarele:
Obiectivul:.......De Produşnov (?) nu mai ştii nimica de el?
Domnul: Nu mai ştiu nimic. Mi-a spus maiorul la telefon. Am vorbit într-o seară şi pe urmă am chemat-o pe maică-sa şi am întrebat-o ce mai face pe acolo. „Te mai duci pe la cunoştinţe?”. „ Nu, zice, nu mai mă duc la nimeni, înafară de părintele... unde voi pleca mâine seară, nu mă mai duc la nimeni”.
Ob.:- Dar el are, acuma, casă bună?
Domnul: - Eu n-am fost la el, dar aşa mi-a spus nea Tilă. E mulţumit.
Ob.:- Da, da . Şi are o leafă mai bună, nu?
D-nul:- Păi, este secretarul Mitropoliei, a eparthiei din Cluj,  pe la potropopie, nu ştiu ce. În orice caz, el a muncit aşa, hamalâc, a făcut o muncă grea şi apoi omul şi-a luat inima în dinţi şi s-a dus pe la partid şi a spus: „Toţi au dreptul la o bucată de pâine, numai eu nu. N-am fost pregătit pentru lopată şi chiar dacă dv. mă supuneţi unui examen medical o să vedeţi dacă... Constituţia ne mai ajută, sănătatea ne mai ajută”. Asta a cerut şi ia (sic!) dat, acolo, secretar.
Ob.:- Ei, are acolo o mie şi ceva de lei. Are, probabil, şi o cantină...
D-nul:- Da.
Ob.:- El umblă tot în civil, nu?
D-nul:- Da, civil, da. Când l-am văzut ultima dată, era îmbrăcat bine omul, era curăţel. 
Ob.:-Mai ştii ceva de familia lui?
D-nul:-Uite, la asta nu...Avea o soră. Nu l-am întrebat dacă...Am întâlnit-o într-o seară cu unul care fusese cu mine pe la...L-am cunoscut de la unul din Ghiorghieni şi Ioţo (?) deşi şi-a dat seama pe ce lume trăieşe, într-un fel. Ea - o păsărică, n-aveai ce-i face...
Ob.:- Şi a mai încercat o dată?
D-nul:- După un an de zile iar încearcă. Şi cum încearcă? Mai aranjează cu unul care iar a fost şi spune...trec Dunărea dincolo.
Ob.:- La sîrbi?
D-nul:- La sîrbi, da, înot, dar la un moment dat, el a trecut dincolo şi a văzut că celălalt nu mai vine.
Ob.:- S-a înecat, nu?
D-nul:- Nu, a venit iar înapoi să vadă ce-i, s-o răzgândit sau s-a întâmplat ceva şi când a venit înapoi ...cutare, cutare, cu ce ai venit şi, gata, i-a mai dat 7 ani şi-mi spunea acuma că...
Ob.:- Când a ieşit?
D-nul:- Acuma vreo 10 zile.
Ob.:- Cum este acolo?
D-nul:- Îmi spunea, „Domnule, a aceeaşi poveste care a fost: popi catolici câţi vrei...”
Ob.:- Mai sunt încă?
D-nul:- Sunt. Că de aia zic, ce fel de oameni mai erau acolo: „Domnule şi acuma sunt tot... greco-catolici mai sunt şi acuma câţi vrei şi politici, de ăştia...”
Ob.:- Ce, ce, ai spus politici?
D-nul:- Politici, da.
Ob.:- Şi regimul care a fost?
D-nul:- Ca şi ăla cum îl ştii.
Ob.:- Păi, ăsta îl ştim: cum se taie mămăliga, cum se face arpacaşul, aicea este deja un stil, nu?
D-nul:- Şi, interesant, că el lucra...El a făcut în 3 ani -7 ani. Lucra tinichigerie...Crăciun nu mai este, este la Aiud. E altu acum, zice. Aceeaşi poveste.
Ob.:- I-a bătut, nu?
D-nul:- Nu, spune că nu. Adică atmosferă rece... n-ar fi puşcărie dacă n-ar fi aşa.
Ob.:- Mie mi-e tare frică că încep iar arestările...
D-nul:- Credeţi?
Ob.:- Da. Au fost mişcările astea studenţeşti la Bucureşti, destul de mari şi l-au afectat foarte tare pe şef. Umblă Securitatea ca nebună, domnule, şi-s mulţi. Ca nebună umblă. Eu de aia nu m-am dus acuma la Bucureşti că sunt pus sub ochii lor. Ce caută ăsta?
D-nul:- Mai ştii...te mai întâlneşti cu cineva, cine ştie cum este vopsit...
Ob.:- Da. Este Bucureştiul plin de agenţi şi mai ales agenţi din ăia care au ieşit acum...
D-nul:- Da. Dar studenţii au cerut ceva? Au fost precişi în ceva?
Ob.:- Au fost să colinde pe stradă. Au strigat pe stradă, bătut vreo 2-3, apoi i-au aruncat în Dâmboviţa şi, apoi, au început să strige chestii din astea religioase, libertate a presei şi Securitatea, sesinzându-se, nu le-a făcut nimica dar i-au înconjurat cu cordoane şi au închis brusc toate căminele şi restul studenţilor nu au avut pe unde ieşi.
D-nul:- Aha...
Ob.:- Şi a mai fost şi o uşoară grevă pe la Griviţa Roşie, ştii asta...cu sindicatele, fiindcă e scumpă viaţa, domnule, nu le mai ajunge pâinea. Făina se va scumpi, nu?
D-nul:-........(nu se înţelege)
Ob.:-De Revelion, am avut nişte prieteni pe aicea şi asta a fost totul. Am ţinut duminică o conferinţă la teatru. Acum, în Bucureşti, este foarte dificil să te strecori ca om de cultură, ştii? Cei care au statut, trăiesc pe baza unei culturi vechi iar cine e nou, ăla e verificat şi răzverificat. Şi tocmai de asta spuneam că a mea activitate, fără să spun nimic, nu ştiu cum să-ţi spun... Nu fac nimic îndrăzneţ, nu fac nici comunism din ăsta lozincard dar nici nu....Au fost tulburările astea studenţeşti, au schimbat toată conducerea UTC-ului. Nu are nici o vină ziarul de tineret. Ce vină are „Amfiteatru”, ce vină are „Scînteia tineretului” de ce au făcut studenţii? Dar i-a schimbat de sus până jos. Acuma, bun înţeles că-i purecă Securitatea pe capete. Ştie, deja, dosarele tuturor, nu? Încet, încet, îi elimină. Cred că s-a închis peste tot. Sunt băgaţi printre ei la cantine şi peste tot. Au făcut o mică tulburare.
D-nul:- Şi o să vină să facă linişte.
Ob.:- Absolut. De-abia aşteaptă ăştia. Eu aş avea de gând să plec de la Teatru dar mi-e frică de viitor!
D-nul:- Crezi? Nimic nu iese, nimic nu iese...
Ob.:- Mai ştii? Pe urmă nu te mai angajează nici dracu!
D-nul:- N-ai nici oameni care să te înţeleagă, domnule, omul ăsta lucrează, se dedică, mă rog...
Ob.:- N-am, nu există aşa ceva. Ăştia să te vadă zi de zi că nu faci nimic, atunci sunt mulţumiţi, că stai în banca ta. Acum este şi momentul, că nu ştii ce este bine, ştii? Ruşii sunt foarte tari, foarte hotărâţi, nu mai scăpăm de sub ghearele lor nici peste 100 de ani. Nici Dumnezeu nu ne mai scapă de aici (oftează). Aşa se explică situaţia.
(În continuare musafirul spune că a văzut o carte de poezii în vitrina unui magazin şi nu a luat-o că era închis. Atunci, domnul „Şerbănescu” spune că el ia cărţi prin librăria de la teatru. Adresându-se musafirului spune: „Ce să-ţi dau, mă, Cureşe, mă?”)
D-nul: - Îmi spunea cineva de la Cluj, un profesor, că astă vară, printre alţii, a fost translator la ONT. Vorbeşte englezeşte bine şi zice că s-a plimbat pentru că a cerut cineva un tâlmaci să meargă prin Deltă, să-l conducă prin Deltă. Fiind singuri, au intrat în discuţie şi, mă rog, „ce pregătire ai, cutare, cutare” şi au abordat, aşa, câteva subiecte mici. Apoi, abordează alte subiecte mai sensibile şi tâlmaciul zice „De ce îmi puneţi întrebările astea? Să mă siliţi să dau un anume răspuns sau nu ştiţi pentru ce nu pot să vin?” Atunci, el zice că este director la un trust, un afacerist şi zice că „aş putea eu, de la mine, să-ţi acord o bursă de studii, nu este o problemă”. „Nu pot”, zice tâlmaciul. „Şi dacă ajung acasă cu ce te-aş putea servi, că ai fost simpatic, tot timpul cât ai stat cu mine...” Dar el, ca românul, zice: „Domnule, cel mai mare bine pe care mi l-aţi putea face este să-mi trimiteţi o maşină de scris. Eu mai traduc, mai nu ştiu ce...” „Bun”, zice ăla, „alegeţi matale.” Şi omul a plecat. I-a trimis o scrisoare din Londra că a ajuns cu bine şi atâta tot. După aceasta, se trezeşte că vine un cetăţean, turist, iarăşi, „Mister.....un comision de la cutare şi cutare. Este un prieten, un cunoscut de-al meu şi m-a rugat să cumpăr o maşină de scris din cele mai bune şi să v-o aduc.” I-a adus maşina portativă de scris şi, apoi, au discutat. S-au dus la el acasă şi zice: „Domnule, văd că ai vrea să faci ceva dar cum merge, cum faci, sunteţi o asociaţie a gânditorilor, a filosofilor, scrieţi? „Aveţi o gazetă?” Cutare, cutare... „Vă preocupă subiectele, aşa, mai de actualitate?”. „Ne preocupă”, zice omul nostru, „dar la noi e aşa şi aşa”. „Domnule”, zice străinul, „eu pot să merg la Mircea Eliade, să-ţi acorde o bursă. Cred că dacă ţi-o dă nominal, n-o să zică staul nimic că nu-ţi dă voie”. Dar ăsta spune: „N-aş putea să vă spun dacă....vă spun dacă chiar Mircea Eliade te cheamă sau o să ajungă să zică: Domnule, dar de unde....de unde te cunoaşte sau de unde te cunoşti cu el sau cine ţi-a aranjat şustele şi nu mai ştiu ce.”
Ob.:- Da, da, da. E clar! Dacă reuşea chestia cu Cehoslovacia şi Cehoslovacia reuşea o formulă nouă, înţelegi, existau speranţe mari pe curând...
(După aceasta, domnii schimbă discuţia şi vorbesc despre concurenţa dintre ruşi şi americani privind cercetările în Cosmos. Domnul „Şerbănescu” zice că ruşii cheltuiesc sume fabuloase dar în zadar că nu pot face faţă americanilor. În continuare, discută despre China, spunând că au făcut al optulea experiment cu bomba cu hidrogen. Deschid radioul şi ascultă „Europa liberă”. Terminându-se emisiunea la radio, domnul „Şerbănescu” spune: „Numai de aici mai putem afla şi mai asculta ce noutăţi se mai vântură pe pământ”. Tot Obiectivul spune că la sfârşitul lunii ianuarie se duce la Bucureştiu să ridice o sumă de bani apoi pleacă la Cluj. Musafirul îl roagă, ca atunci când se duce la Cluj, să treacă pe la fiica lui, în etate de 23 de ani, care lucrează la Conservator şi are telefonul........ Domnul „Şerbănescu” promite acest lucru, spunând că are mulţi prieteni acolo. Discutând despre felul şi posibilitatea de trai în Arad, de unde se crede că este musafirul, la un moment dat, domnul „Şerbănescu” întreabă ce mai face Moisescu, ce mai face Ghinga, la care musafirul spune că primul este profesor iar al doilea, Ghinga, a depus actele să plece în America de mai mult timp şi aşteaptă aprobarea. O duce bine şi predă limba engleză la o şcoală. Musafirul spune că stă în Craiova până sâmbătă, după care va pleca la Arad. Menţionez că musafirul se numeşte Curea şi a mai fost în vizită la Obiectiv între 20 şi 30 decembrie 1968 pentru care am făcut notă. La ora 20 şi 21, musafirul pleacă şi odată cu el pleacă şi obiectivul. În rest nimic deosebit, conchide ofiţerul care a transcris, cu destule greşeli de ortografie, convorbirea.)
 
Post Scriptum. Aici se încheie convorbire care a avut loc, în ziua de 9 ianuarie 1969, şi care a fost transcrisă cinci zile mai târziu de Securitate. Au stat de vorbă, ca doi vechi tovarăşi de idei şi de suferinţă, doi foşti  foşti deţinuţi politici, aflaţi, acum, în libertate. Ei erau înregistraţi fără ştirea lor şi, din acest motiv, oamenii nu se cenzurează şi spun chiar ceee ce cred. Discuţia lor liberă arată felul în care gândeau doi intelectuali despre probleme vremii lor şi care le erau speranţele lor la început de an nou.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter