Muntele își merită oamenii pe care îi are. Am văzut drumeți singuratici drumețind de zile întregi pe necunoscutele poteci ale munților și întrebându-i dacă nu-i deprimă singurătatea m-au privit cu uimire. Au dreptate: nu sunt singuri, au muntele și bogățiile naturii. Avem în Valea Jiului avantajul munților și al pădurilor! Nu faci un pas fără să simți incitarea inegalabilei varietăți a peisajului alpin ce te înconjoară. Cine n-a străbătut o pădure de brazi cu ramuri încovoiate de greutatea conurilor într-o zi de vară nu-și poate închipui transfigurarea pe care o ia întunecimea verde, provocând stranii iluzii. Priviți într-o zi de vară cu soare mult și aerul pur de pe Vârful lui Pătru de lângă muntele Voivod și Bilele, rotindu-vă privirea spre Retezat, Parâng, Sălanele, Poiana Muierii, Gura Potecului, Oașa, Luncile Prigoanei, Poarta Raiului, Șurean și minunata Dobraie și veți avea impresia unei panorame de o neasemuită măreție, iluzia optică apropiind de­părtările, dând o altă dimensiune liniilor.

Vă invit, deci, stimați cititori, să ne cunoaștem munții pe timp de vară. Invitația este și pentru tineretul nostru, să acorde din timpul lui măcar 10-12 zile drumeției pe cărările munților, abandonând zgomotul urbei și aglomerația cafenelelor. Veți întâlni trecutul și noul, locuri de basm și ce-i mai important cu tradițiile și obiceiurile care încă nu dispar din viața momârlanilor și a celor care-și duc traiul prin munții noștri. Noi, doi boșorogi, doi sexagenari - vorba domnului Ilie Bălănescu - o spunem cu certitudine că veți întâlni o lume de basm, veți întâlni o cultură, o civilizație a strămoșilor noștri. Două lucruri sunt prețioase în munți: oamenii și bogățiile naturii. Domnul Bălănescu ne-a privit surprins, apoi cu un zâmbet larg și senin ne-a spus:

- Măi boșorogilor, dar încotro?!

I-am răspuns tot cu o glumă trecută rapid prin mintea mea:

- Păi, șefu, uite ce gândirăm noi. Peste trei zile este o mare sărbătoare la noi românii cu credință ortodoxă, sărbătoarea Sfântul Ilie. Un căprior colo mai jos ne șopti că domnul Ilie urcă sus la moșie, așa că vrem să fim noi primii care să vă urăm sănătate multă, că-i mai bună decât toate.

- Ei, că așa-i, urarea o primesc cu drag, dar și cu drag privesc la voi și mă minunez când vă văd echipați de munte și cu asemenea rucsacuri. Sigur aveți un plan de drumeție mai lungă!

Îl informăm de planul și intenția noastră, totodată bucurându-se și încurajându-ne de traseu. Mai mult, domnul Muntoiu ne-a și dat niște indicații foarte prețioase la traseu, indicații pe care le-am folosit pe parcurs și pentru care-i mulțumim și pe această cale.

După o scrută ospitalitate, pentru că pe noi ne ardeau tălpile pentru drumeție pe poteci și cărări de munte, ne luarăm rămas bun. Urcam în pas domol pe un drum de taf pe muntele Bârlogu. Există două drumuri care duc la Gura Potecului. Primul face la dreapta spre muntele Sălanele și Poiana Muierii. Muntele Poiana Muierii, un munte deosebit de frumos pe care ciobanii din Novaci își pasc ciopoarele de oi și vitele, este concesionat de oierii din Novaci de 49 de ani - ne spune o băciță de la stână. De la stâna ciobanilor novăceni se ramifică trei drumuri, ce pot fi parcurse și de automobile. Unul spre dreapta ce duce la Obârșia Lotrului în munții Lotru. Cel din mijloc coboară în Valea Frumoasei, la barajul și mănăs­tirea din Oașa. Cel din stânga urcă în munții Șureanu. Două din cele trei drumuri am avut fericirea de a le drumeți cu camaradul meu Carol Musca anul trecut, tot în luna iulie, cel din dreapta și cel din mijloc pe picioare cu ruscasurile și cortul, nu cu automobilul.

Să revenim la muntele Bârlogul și Gura Potecului. După cum am mențio­nat, există două drumuri care duc la Gura Potecului, primul la dreapta spre Sălanele și Poiana Muierii. Al doilea urcă printr-o trecătoare numită Cotul Ursului la poalele Vârfului Pătru. Liniște, doar zgomotul unui pârâiaș cu apă cristalină ne însoțea cu murmurul său producându-ne o senzație de sete, iar vorbele noastre fără să vrem au devenit șoapte:

- Tom, nu-i așa că te gândești la trecătoare?

Intuise.

- Da. Oare de ce numește așa, Cotul Ursului?

Pregătiți să ne dăm cu părerea la denumire, deodată am fost întrerupți de un zgomot infernal de drujbă. În fața noastră apăruse un refugiu cu un felinar mare în față.
Va urma.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.