26.08.2012,  22:46:11 | 2 comentarii | 2344 vizualizari
Octavian Dumitru: „Securiştii mă luau de păr şi mă dădeau cu capul de masă de 3-4 ori. Odată au luat un scaun şi au aruncat după mine” (II)
de Marian BOBOC

 Din volumul Interzis în Valea Jiului. Convorbiri uitate… de Marian BOBOC, dedicat primei mişcări muncitoreşti anti-comuniste din România: greva minerilor de la Lupeni din august 1977

 „Interviurile” Securităţii 

- Cum decurgeau lucrurile când vă chemau la Securitate? 
- Mi-au dat o bucată de hârtie, un pix şi mi-au zis să scriu. Nu vă supăraţi, le-am zis, cu cine stau de vorbă. Eu sunt minerul Dumitru Octavian…Te cunoaştem. Maiorul cutare, căpitanul cutare, au zis ei. Bun. Pe ăla îl cunoşti? Nu-l cunosc, dom’ le! Acolo era aglomeraţie. Nu ştiu cine era în faţa sau în spatele meu. (Dar eu ştiam) Maneliuc poate nu făcea puşcărie dacă, atunci când ne-am întors de la Lupeni, ăia nu ar fi vrut să ne bage, cu orice preţ, în mină. El s-a enervat şi le-a dat cu masca-n cap lui Solga şi Costinaş. Mă, vă mai bateţi mult joc de noi? Şi a tras o înjurătură minerească… Aşa era, dom’le! Unii trăiau bine şi de unii îşi băteau joc. Lasă-i în pizda mă-sii…Unii jucau lozu’ şi aicea. Jucau cu normatorii. Norma nu se făcea din muncă, ci se făcea din creion. De aia, dacă vroiai să lucrezi într-o brigadă bună, trebuia să dai cotizaţie. Brigăzile lui Cristea şi Ilie Nicolae făceau deplasări la Rusu şi Parângu’ şi era distracţie mare, cu băutură şi mâncare. La Gambrinus, Ilie Nicolae s-a îmbătat şi a prins-o pe fata care servea de cur,  dar aia când i-a aplicat o mătură-n cap i-a spart capu’...
La Securitate trebuia să dai declaraţii şi să scrii ce vor ei. Cam asta era ideea. Cine erau colegii tăi? Păi, a fost toată mina, le răspundeam.
- De câte ori v-au chemat la Securitate? 
- De vreo 15 ori. O zi mă luau, o zi nu mă luau. Au venit şi la mine acasă. Degeaba mă bubuiţi că nu vă dau nici un nume… 
- Cum se desfăşurau intero-gatoriile la Securi-tate? Dacă citeşti procesele verbale de an-chetă, de la C.N.S.A.S., acestea par nişte interviuri nevinovate…  
- Securiştii mă luau de păr şi mă dădeau cu capul de masă de 3- 4 ori. Odată au luat un scaun şi au aruncat după mine. Eu am, şi acum, la intestinul drept un nodul, de cum mi-au dat ăia cu piciorul. Asta a fost ultima dată. M-au scos afară înainte de a încheia interogatoriul. Cine credeţi că a intrat atunci în birou? Macri, domnule! Generalul Macri. Era îmbrăcat civil. Mă, nu scrii acolo? Păi, ce să scriu, domnule, dacă nu ştiu. Dumneata văd că mai chemat aici ca să mă baţi şi io să scriu ceea ce vreţi voi. Ştii ce? Te legăm de picioare şi te punem cu capu-n jos pe o bucată de lemn de o să-ţi iese creierii din cap pe ochi afară. 
Domnule, vă spun dv. acuma, când mi-au dat ăia cu piciorul în burtă mi s-a făcut un nodul atât e mare că mi-e şi frică, acum la bătrâneţe, să-l mai operez. Din cauza asta am rămas, de atunci, impotent. Am avut noroc că am avut copiii înainte. După lovitură, am căzut jos ca şi mort. Macri m-a întrebat: Mă, de ce nu te scoli în picioare când intru. Păi, nu   v-aţi prezentat cine sunteţi .Ce zici mă, păcătosule ? Scrie acolo să văd eu. Mă, tu ştii cine este tovarăşul? Tov. General Macri! Păi, dacă vrea te bagă la puşcărie imediat. Păi, atunci împuşcaţi-mă-n cap dar fraţii mei o să-l anunţe pe Goma de ce faceţi voi. Aşa am scăpat, domnule! De atunci nu m-au mai chemat. Dar m-au nenorocit pe toată viaţa! 
- I-aţi mai întâlnit  de atunci pe securiştii care v-au anchetat? 
- Tare aş vrea să-i ştiu pe maiorul şi pe căpitanul ăla. Am întrebat o cunoştinţă care lucrează la Poliţie dacă ştie cine au fost ăia, dar mi-a spus că nu ştie.
- Dv. aţi făcut mai multe memorii la Bucureşti în care aţi arătat starea lucrurilor de acasă. Care a fost soarta lor?
- Am făcut peste 100 de memorii. A venit odată, la mine, securistul de Bâtcău care mi-a zis că dacă nu-i dau memoriul ăla pe care l-au semnat vreo 200 de oameni, mă arestează imediat şi mă duce la Bârcea. Se vede că m-a trădat cineva de la baia minerilor. Eu când am fost la băi, la Herculane, au vrut să-mi ia nevasta şi copiii şi să-i deporteze în Bărăgan. Cum l-au luat şi pe Dobre… Mi l-au luat şi a zis că o să-mi aducă el rezultatele… Când am văzut asta mi-am zis că o să fac un memoriu în fiecare săptămână pe care o să-l trimit lui Ceauşescu direct. Îmi veneau avizele de primire, dar rezultatele nu îmi soseau deloc. Cred că scrisorile rămâneau la unu Cojocaru, de la Deva, care se ocupa cu scrisorile. 
 
Zâna cea bună de la Bucureşti: o mătuşică. Fostă procuroare 
 
- Şi, dacă ştiaţi asta, aţi stat cu mâinile-n sân? 
- M-am enervat şi i-am zis neveste-mii să-mi pregătească ceva de mâncare că deseară voi pleca la Bucureşti. În Gara de Nord am luat un taximetru şi am ajuns până la semaforul de lângă Comitetul Central. Pe dreapta era clădirea unde erau consilierii lui Ceauşescu iar pe stânga avea biroul Ceauşescu. Vine o bătrânică, Dumnezeu s-o odihnească că cred că-i moartă, şi-i zic: Mătuşică aş vrea să te rog şi eu ceva. Uite, sunt din provincie… şi-i explic toată treaba. Bătrâna mi-a spus că a fost procuroare o viaţă întreagă. Acum, dimineaţa până vine Ceauşescu mai aţipesc şi cei de la poartă. Mi-a explicat că sunt trei uşi mari. Eu mi-am luat cu mine carnetul de partid şi recipisele de la cele peste 100 de memorii pe care le-am trimis. Mi-am pregătit toate actele ca să nu am probleme. Dacă ai norocul, mi-a explicat bătrânica, să treci de primul şi de al doilea portar, cu al treilea e mai uşor. Am intrat înăuntru. Acolo am văzut că primul dormea cu capul pe masă. Al doilea, la fel. Al treilea era, în picioare, cu spatele la uşă şi eu mi-am văzut de drum. Alo, tovarăşu’! Nu auzi? Păi, nu am auzit. Care-i situaţia? Sunt miner în Valea Jiului şi vreau să merg până la tăticu. Aşa am zis : Până la tăticu’… Păi, tovarăşu Dumitru, aici e o treabă, nu poţi să faci aşa cum vrei d-ta. Că să nu zici că-ţi pare rău că ai venit până la Bucureşti, eu te învăţ ce să faci. Dumneata te duci imediat în clădirea cealaltă şi te înscrii în audienţă. Când m-am dus dincolo am rămas trăsnit câtă lume era venită din toată ţara. Lîngă mine era o familie cu doi copilaşi. Bărbatul lucra pe lângă Arad, nu aveau locuinţă şi dormeau pe marginea crângului, Aveam la mine nişte pâine şi nişte cârnaţi de porc şi le-am dat copiilor să mănânce. M-am înscris în audienţă pe la ora 7. P la ora 8 apare cineva şi anunţă: Tov. Dumitru Octavian! Prezent! Vino încoace.  Am mers pe scări, a deschis uşa, a închis uşa însă nu a plecat. Acolo era un consilier de-al lui Ceauşescu. Noroc bun! Noroc bun! Dumneata eşti miner? Miner get-beget din Valea Jiului! I-am spus că, odată, am vrut să vin la Bucureşti, am ajuns până la Craiova şi m-au adus înapoi în cătuşe. Cum vrei să stăm de vorbă: verbal sau în scris? Verbal, că de scris am scris destule. M-am săturat. Şi cum, dom’le, ai trimis peste 100 de scrisori şi n-ai primit răspuns? Cu aviz de primire? Biroul lui era plin de telefoane. A făcut legătura la Deva iar, apoi, la Petroşani şi a tras pe ei că-şi bat joc de oameni. De la Deva i s-a spus că au vreo 30 de scrisori şi, apoi, l-a întrebat dacă a răspuns la vreuna din ele.
Mâine dimineaţă o să ajungi la lopată! Eşti gata! O să ai o muncă mai interesantă! 
 
Trabantul, măsura tuturor lucrurilor. În comunism 
 
- Ce-ţi mai făcut în Bucureşti după ce v-aţi întâllnit cu consilierul lui Ceauşescu? 
- De la Comitetul Central m-am dus la Ministerul Minelor şi m-am întâlnit cu ministrul Lăzărescu, care mă cunoştea ca pe cel mai bun copil. Inginerul Brezan, care i-a botezat copilul lui Lăzărescu, a lucrat în Vale şi a ajuns în minister. El m-a dus direct la ministru. care mi-a aprobat cumpărarea unui Trabant. Peste două săptămâni mi-a sosit Trabantul. Am scos bani de la Reciproc şi l-am cumpărat. (Inginerul Brezan a fost, apoi,   într-o delegaţie în Suedia şi nu s-a mai întors acasă). M-am înscris la Şcoala de şoferi şi instructor era Breben Iosif. Făceam singur poligonul, ştiam legislaţia. Bâtcău le-a zis miliţienilor să nu-mi dea carnetul că sunt pericol public. După Revoluţie mă întâlnesc cu Breben care mi-a spus să dau examenul că o să iau carnetul fără probleme. Nu mi-am mai luat carnetul. Era prea târziu. Înainte am dat examen de 7 ori. Nu m-au lăsat să dau nici examenul de artificier. Eram tot pericol public. Deşi am fost şef de schimb şi am puşcat de nenumărate ori.
- Cum v-au primit la întoarcerea acasă? 
- Când m-am întors acasă mi-au zis că nu trebuia să merg la Bucureşti. Dar eu din ‘77 m-am pus unde era mai rău. N-am câştigat un ban. Unde era o surpare, acolo mă puneau. Eram pensionat din ‘70 când am fost lovit la cap. Trei luni de zile am stat doar în comisii. S-au convins că eu n-am fost vinovat deloc. Am avut o apofiză la coperiş şi de acolo am scos tot cărbunele. Urma să rambleiem. Coperişul era tare. Tare, domnule, tare ! Un ortac s-a urcat pe scară să pună un popic. Eu am bătut o gaură de probă. S-a desprins coperişul pe o distanţă de 10 metri. Toţi au fugit de frică şi eu m-am dus să-l trag afară, pe craţer, cum am putut. Dimineaţa, din păcate, a murit. 
 
Ăia mâncau ca lupii şi noi ne uitam la ei 
 
- În documentele de la C.N.S.A.S., Securitatea a identificat în prima fază cinci muncitori pensionari care în acea zi, de 1 august 1977, au adoptat o politică de intimidare. Principalul element care a făcut presiuni la comitetul sindicatului aţi fost dv. Mai era Obogeanu Georgel…  ştiţi? 
- Se poate. Erau mulţi acolo…
- …Grosu Eugen. Vă spune ceva numele ăsta? 
- Da. E din Aninoasa.
- …Gătej Teodor…
- Poate, era de la vreun sector…
- …Marian Dumitru…
- Ăla a murit.
- În data de 4 sau 5 august 1977, după grevă, la grădina de vară din Aninoasa s-a produs un incident în care aţi fost implicat şi dv. Vă mai aduceţi aminte? 
- Era preşedintele sindicatului, Dima, cu nişte ştabi şi      i-am scos afară. Dacă nu plecau, făceam urât. Eram la o bere şi ăia mâncau ca lupii iar noi ne uitam la ei. Atunci le-am zis: Futu-vă muma-n cur, voi mâncaţi ca lupii şi noi murim de foame…  Au fugit ca din puşcă toţi.
- Maniliuc a fost judecat la Căminul cultural din Aninoasa. Aţi fost de faţă? 
- Dacă eu aş fi fost afară şi nu în mină luam securea şi cred că le-aş fi tăiat capul. A fost un moldovean bun, calm şi, în ultima perioadă, lucra ca măsurător de gaze.
- De Murărescu Gheorghe aţi auzit? 
- Domnule, îţi spun dumitale ceva. Dacă îl văd îi cunosc pe fiecare, dar după nume nu.
- Atunci când l-au demascat pe Maniliuc Gheorghe    l-au demascat şi pe Gheorghe Murărescu. 
- Se poate, domnule, se poate. Pe noi ne-au băgat în mină forţat şi pe ei i-au judecat. Au adus toţi papagalii din comună ca să-i judece. Aveau agenţi peste tot. Şi în mină. Erau patru. Venea câte unul şi îmi zicea: Tov. Dumitru, vino te rog un pic. Bine, domnule, care-i baiul? Eu ştiam. Tot încerca să mă lămurească. Dom’le, nu mă mai lămuri dumneata, cu memoriul. Dumneata n-ai dreptul să-mi iei mie memoriul. Altceva puteţi să mă întrebaţi, dar nu de asta. Ăştia îl informau pe Bâtcău, şi acela mă lua la el, în birou, şi mă întreba de ce nu mă astâmpăr. Odată, un prieten mi-a zis cine mă turna şi am dat după el că dacă îl prindeam îl omoram, nu alta. Păi, futu-ţi paştele mă-tii tu din acesta îmi eşti? De atunci nu s-a mai arătat că-i era frică că o să-l omoare lumea. Ăştia nu intrau în mină. Li se făcea rost de carne - că era criză, de băutură, de brânză, de ţuică. Le plăcea băutura…
- Aţi mai rămas membru de partid după ’77? 
- Păi cum să nu mai rămân, domnule? La şedinţele de partid mă sculam în picioare şi le spuneam tot adevărul. Carnetul nu-i de vină, domnule! Păi dacă nu rămâneam membru de partid îmi distrugeau copiii la şcoală. Am trei copii. Un băiat şi o fată stau în Aninoasa, iar un băiat la Petroşani.
- Una din ideile dragi securiştilor era să spună despre cei care au participat la greva din 77 că nu erau nişte oameni muncitori. Era adevărat? 
- Dacă vă spun că grevistul Caila a fost mai muncitor decât Petre Constantin, care era erou al muncii socialiste, mă credeţi? Era mai bun miner ca ăla. „Eroul” s-a ridicat doar pe minciuni şi escrocherii. 
- În final aş vrea să vă întreb ceva legat de fizionomia dv specială… 
- Ştiu. Lumea zice că semăn cu Băsescu. Dacă e aşa i-aş pune o întrebare, aşa ca de la om la om : Ce dracu’ facem cu ţara asta, dom’ preşedinte? 
 
Interviu realizat
sâmbătă, 23 iunie 2007, la Aninoasa,
de Mihai BARBU şi Marian BOBOC 

Comentarii articol (2 )

#1 cristi27.08.2012,  20:29:01
Acest OM,nea Octavian Dumitru( Dumnezeu sa-l ierte!)a avut extraordinara verticalitate sa spuna lucrurilor pe lume,in comunism!Atunci,nu acum!Nu acum,cand pdl-isti,psd-isti,pnl-isti,etc(fosti comunisti),critica cu vehementa comunismul!Ce usor este sa critici ACUM!,iar ATUNCI,bateau din palme si strigau,,Traiasca P.C.R.!
#2 Ionela -vulcan27.08.2012,  22:04:43
La fel fac slugile PD-listilor. Uitativa la Mocanu de la Uricani care este un moldovean polițist prost educat , tupeist si care santajeaza, amenință si minte cum respira. Ați văzut si voi cum polițiștii din subordinea lui abuzeaza oameni , folosește foști puscariasi si prostituate ca sa-i facă sa dea declarații la comanda lui impotriva celor care indrazneasca sa se opuna ,mai grav ca JUSTIȚIA nu se sesizeaza si unii care se dau ziaristi in loc sa ia atitudine , îl linge undeva! ALO : unde este societatea CIVILĂ .au fost" cumparati " ?


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter