„În ultima relatare din Egipt, eram cu nervii la pământ din cauza birocraţiei şi a incompetenţei dovedită de oficialităţile egiptene. Dar, din nefericire, era doar începutul, doar o picătură în oceanul cel vast al minciunii, şarlataniei. La 22 august am sunat şi am vorbit personal cu agentul Nagar Shipping din Port Said, care se ocupa cu organizarea şi planificarea vaporului care trece Marea Mediterană spre Turcia. Acesta ne-a avertizat că, dacă nu suntem în biroul lui pe 23 august, la ora 9:30, nu mai prindem vaporul de sâmbătă, 25 august. Am anulat vizitele planificate şi la ora 9:00 eram în faţa biroului, dar biroul era închis. Nabil, bossul, nu şi-a făcut apariţia decât la ora 11:00, ceea ce a marcat un început de relaţii dezastruoase. L-am întrebat când pleacă vaporul şi ne-a asigurat că sâmbătă pe 25, că noi vom conduce maşina la vapor, nu trebuie să dăm cheile nimănui, iar pentru Terracan este un agent care se ocupă de acte, agent cu care trebuie discutat separat. Nabil ne-a spus, iniţial, că plata pentru a ne îmbarca noi şi Terracanul este de 1.025 dolari. L-am întrebat dacă se poate face o reducere şi mi-a spus că, dacă vreau o reducere, să sun la agenţia din Alexandria, cum ar veni agenţia „mamă” şi să întreb acolo. Bineînţeles, am sunat şi am vorbit cu o persoană pe numele de Hain, o femeie foarte arţăgoasă, a cărei primă întrebarea a fost „din ce ţară sunteţi?”. Apoi m-a informat că poate şi chiar are să îmi dea o ofertă foarte bună, şi anume 850 dolari pentru maşină şi 300 pentru pasager. Comisionul rămânea 125 dolari. Deci, plecasem de la 1.025 dolari şi acum după ofertă ajunsesem la… 1275 dolari. 

După discuţii mai aprinse, am ajuns la suma finală de 1.175 dolari. Eram prea obosit să continui să înţeleg ce se întâmplă şi cum este posibil ca aceşti oameni să conducă o companie. Actele maşinii costă 334 dolari, asta include vama. Care nu înţeleg de ce trebuie plătită de două ori: la intrare şi la ieşire, predarea numerelor egiptene, comisionul agentului şi multe altele care nici măcar nu ştiu ce sunt. Pentru a rezolva toate actele acestea, în ciuda faptului că plăteşti agent, a trebuit să mă plimb din birou în birou şi dintr-o parte în alta a oraşului două zile să rezolvam cu actele. Terracanul a trebuit să îl parcam în garajul vămii, deoarece numerele egiptene au fost predate şi nu mai aveam voie să conduc.

Sâmbătă, 25 august, am predat camera la hotel şi aşteptăm un telefon de la Nabil, să mergem la vapor. Nabil nu a mai răspuns, a plecat în concediu şi dispărut a fost. Am mers la biroul Nagar şi acolo am cunoscut o altă creatură, la fel de parşivă şi incompetentă ca şi şeful lui, pe numele Mohamed. Ne-a spus cu un râs sarcastic că vaporul nu pleca sâmbătă, ci poate duminică sau luni… Bineînţeles, toate aceste presupuneri urmate de permanenta zicala „dacă are să vrea Domnul”. Aceste promisiuni goale le-am auzit timp de 10 zile, timp în care a trebuit să plătim pentru hotel, mâncare, parcarea Terracanului în vamă, toate aceste plăţi care împreună au însumat circa 100 dolari pe zi. 

În una dintre zile, ca să mai uităm de stresul de zi cu zi, am decis să mergem să facem o baie în Marea Mediterană şi să stăm la plajă. Când am ajuns la plaja din Port Said nu ne-a venit să credem ce ne vedeau ochii. Plaja este acoperită de gunoi, sute de metri de plajă acoperită în sticle de plastic, pungi, cutii de carton, badoage de cola, este exact ca şi cum ai face plajă în locul unde se aruncă gunoaiele oraşului. De necrezut că aşa ceva există şi că locuitorii acestui oraş pot să fie propriii lor duşmani. Era ceva lume pe plaja şi cel mai trist este lucrul că se pare că nici nu le pasă. Copiii se jucau printre gunoaie, scoici şi nisip. Apa a fost foarte caldă şi plăcută, dar vederea plajei dinspre mare parcă este mai tristă. Gunoiul peste tot, pe străzi, pe plaja, în birouri şi în toate instituţiile de stat şi particulare. 

Cum am mai spus şi în relatările anterioare, nimic nu este pentru totdeauna, bune sau rele, toate trec şi acum când scriu sunt în cabina vaporului Apollonia, cu Terracanul, care este parcat în burta vaporului, şi ne îndreptăm cu doar 7 noduri înspre Mercin, Turcia, unde vom ajunge după trei zile de spart valurile Mediteranei şi vom pune piciorul şi cauciucurile în Asia”, relatează Martinian Aringhe.