25.02.2013,  23:01:24 | 2 comentarii | 1922 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Hunedoara şi-a căpătat un SENS: Dacian Muntean, preşedintele SENS / “Din 2010 aşteptăm ca România să dea drumul finanţărilor norvegiene care se numesc 2009-2014”
de Mihaela PETROŞAN

Educaţie liberă

Reporter: Când şi de unde a apărut interesul pentru educaţia nonformală şi, de fapt, ce înseamnă acest tip de educaţie?
Dacian Muntean: Societatea de Educaţie Nonformală şi Socială (SENS) funcţionează din 2006. La sfârşitul anului 2005, în Bucureşti, eram trei-patru persoane care credeam că poate fi un demers util societăţii. Am înfiinţat organizaţia, am dezvoltat-o, iar acum funcţionează şi o filială în judeţul Hunedoara.
Educaţia nonformală este un tip de educaţie ţintită, care nu este structurată după cea formală, din şcoală, cu o curriculă, un program şi un anumit număr de ore. Folosim, de fapt, metode cât mai diverse, din cât mai multe domenii şi, de cele mai multe ori, inovatoare, creative, atractive, metode care să aibă un impact foarte mare şi imediat asupra subiecţilor educaţi. Toţi cei care participă la activităţi, grupul ţintă vizat de proiectele noastre, învaţă ceva.
Reporter: Sunt oamenii interesaţi de această formă de educaţie?
Dacian Muntean: Dacă le spui „haide să-ţi fac educaţie!”, răspunsul e „nu, mulţumesc”. Numai că noi le propunem altceva. De exemplu, le propunem un album cu multe fotografii, care atrage şi în care, dacă te uiţi, există şi nişte poveşti interesante pe-acolo. Aşa poţi afla multe... Cum este albumul „Comori Culturale Româneşti”, pe care l-am lansat la sfârşitul anului trecut. Mai propunem, de exemplu, o expoziţie cu fotografii ale savantului Franz Nopcsa. Pentru prima dată după o sută de ani, aceste fotografii sunt expuse în România. Lumea vine, se uită, învaţă, pleacă de acolo ştiind mai multe despre cine a fost Nopcsa, ce a făcut, de ce e important pentru judeţul Hunedoara. 
 
Un teritoriu al sufletului
Reporter: Sunteţi implicat în mai multe proiecte legate de Ţara Haţegului. De unde provine această focalizare?
Dacian Muntean: Mă simt foarte legat de această zonă. Am copilărit acolo, bunicii mei au fost din zonă. Dacă nu văd Retezatul cel puţin de două ori pe lună, mă simt pierdut. Am stat în Bucureşti 8 ani şi munţii mi-au lipsit cel mai mult. 
Marea mea tristeţe este că există atâtea comori în Ţara Haţegului şi ele nu sunt puse în valoare. Începând cu monumentele care zac în paragină şi care se văd, până la comorile imateriale, nevăzute - bogăţie spirituală, tradiţii, obiceiuri, meşteşuguri. Toate acestea încet, încet se pierd pentru că, iată, mai nimeni nu-ţi spune că e greşit să asculţi toată ziua manele şi că ar fi bine să mai asculţi şi muzică populară autentică, să-l asculţi pe vecinul care cântă la fluier, să-l urmăreşti cum ciopleşte în lemn şi face o furcă...
 
Biografia unei pasiuni
Reporter: Bine spus...
Dacian Muntean: ...Ei bine, în momentul în care am văzut că există o bogăţie atât de mare de monumente în Ţara Haţegului şi nu sunt puse în valoare, am hotărât să începem o serie de proiecte prin care să arătăm acest potenţial. 
Ne-am gândit aşa: suntem o fundaţie care nu are fonduri, dacă eram a vreunui multimilionar probabil că puteam să mergem să cumpărăm aşa ca Becali, pac-pac, o cetate, un castel sau o biserică veche. Noi, ca simplii muritori, cu timp limitat, dar multă pasiune, ce am putea face astfel încât să conteze, să arătăm lumii că există lucrurile astea, că e bine să fie puse în valoare, că ar putea să fie profitabil chiar ca ele să fie puse în valoare?
În 2008 şi 2009, am început să strângem date despre Ţara Haţegului, să facem un site, să le punem pe net. Atunci stăteam în Bucureşti, dar am venit de mai multe ori şi am fotografiat zece monumente, cele mai cunoscute pentru Ţara Haţegului. Le considerăm pe toate la fel de importante, fiecare are o poveste, are ceva-ul acela care poate să fie o mină de aur. Dar nu este o mină de aur pentru că, dacă ajungi lângă ele, rişti să cadă pe tine, nu există panouri, nu există semne ale prezenţei lor acolo... În 2009 noi am dat drumul la site şi am menţionat la Conacul de la General Berthelot faptul că este în proprietatea Academiei Române, care îl lasă şi putrezeşte, nu investeşte nimic. Ne-am bucurat foarte tare când, în 2010, Academia Română a început lucrările la acest conac. Poate nu datorită nouă, dar lucrul acesta ne-a dat aripi.
În 2010, am zis că e momentul să facem ceva mai mult decât atât. Ne-am gândit la conacul de la Nălaţ Vad, dar după discuţiile avute cu Primăria Haţeg am aflat că încă este în litigiu. Ne-am gândit atunci la Castelul de la Săcel care, după părerea noastră, merită mult mai mult. Am venit la Consiliul Judeţean Hunedoara şi am propus un proiect de restaurare şi de transformare a lui în muzeu memorial al familiei Nopcsa. Spre bucuria noastră răspunsul a fost pozitiv.
Am atras către ideile noastre primării din zonă, Universitatea din Bucureşti, dar vor fi implicaţi şi nişte parteneri din Norvegia şi din Germania.
 
Aventura albaneză
Reporter: Anul trecut aţi fost pe urmele lui Franz Nopcsa în Albania. Cred că a fost o experienţă inedită...
Dacian Muntean: Mai mult ca sigur... Acolo am descoperit cele şapte jurnale de călătorie pe care el le-a scris în perioada cât a stat şi a activat în Albania. Jurnalele conţin informaţii din diferite domenii, pentru că era pasionat de geologie, de geografie, de etnografie, de construcţii, de multe... Când a ajuns la Viena, toate au fost duse şi li s-a pus acelaşi tip de copertă pe care era scris Nopcsa, Albania şi anul. Pe baza acestor jurnale şi-a scris cele peste 180 de cărţi, din care peste 150 le-a publicat. Am găsit ilustraţii în primele ediţii ale cărţilor publicate cu schiţe şi desene aproape identice din jurnale. Albanezii îl consideră pe Nopcsa un fel de erou al lor. El a scris tratate despre port, legile tribale, construcţii. 
Iniţial, am contactat Biblioteca Naţională a Albaniei şi am transmis că am avea nevoie de jurnalele de călătorie a lui Nopcsa. Au fost de acord să ne ajute, dar ne-au spus că nu le au digitizate. Atunci ne-am strâns aparatura şi am plecat la Tirana. Ne-a fost pusă la dispoziţie o cameră, un birou, am amenajat un mini-studio foto şi în două zile am fotografiat fiecare pagină de jurnal. Peste 3.000 de pagini... 
Biblioteca Naţională a Albaniei nu ne-a perceput niciun tarif pentru acest lucru dar, există un dar, le-am rămas datori. Anul acesta toate aceste fotografii încercăm să le digitizăm, iar jurnalele să poate fi puse în format digital şi pe site-ul lor oficial.
Am avut şi surpriza să constatăm că directorul de la Biblioteca Naţională a Albaniei vorbeşte limba română. A învăţat singur limba română, să-l poată citi pe Iorga.
Revenind la Nopcsa, ne-a impresionat dimensiunea traseelor lui. Albania atunci însemna toate zonele locuite de albanezi: şi Kosovo şi partea din Macedonia şi partea din Muntenegru, era o zonă vastă. Noi am urmărit câteva fotografii de-ale lui făcute în Macedonia, Albania şi Muntenegru şi am căutat locurile unde a făcut anumite fotografii şi am făcut şi noi fotografii în acelaşi loc.
 
Autorităţile româneşti dorm în front
Reporter: Cât de greu merg lucrurile la noi, cu proiectele de acest fel?
Dacian Muntean: Foarte greu... De exemplu, din 2010 aşteptăm ca România să dea drumul finanţărilor norvegiene care se numesc „2009– 2014”. În toate ţările finanţate prin acest mecanism banii au ajuns deja, la noi nu. Abia anul trecut s-a reuşit semnarea unor înţelegeri între cele două state. Atunci statul român s-a obligat că va înfiinţa în cadrul Ministerului Afacerilor Europene un organism care să creeze ghidurile, procedurile, pentru ca aceste fonduri să poată fi accesate. Iată că suntem în februarie 2013 şi nici măcar ghidul de finanţare nu a fost lansat. Problema este că, dacă anul ăsta nu se dă drumul la finanţare, norvegienii o vor tăia, pentru că 2014 este anul final de finanţare.
La Săcel, singura variantă a renovării castelului şi a anexelor am gândit-o prin două proiecte: să transformăm castelul în muzeu, să fie un muzeu al familiei Nopcsa, iar anexele, care sunt clădiri mai noi, împreună cu Universitatea din Bucureşti şi probabil cu o universitate din Norvegia, să fie transformate într-un institut de cercetare paleontologică în teren. Dealurile de lângă încă ascund fosile de dinozauri. Am gândit ca acest institut să fie deschis oricărui student din Europa şi din lume care să vină să facă practica acolo. Aşteptăm să vină finanţarea. De la Consiliul Judeţean Hunedoara o să fie cofinanţarea proiectului, probabil undeva la 10 la sută din sumă. Tot de la consiliul judeţean sunt şi clădirile şi terenurile de-acolo, care reprezintă tot o cofinanţare.
Am învăţat, în aceşti ani, că fără multă răbdare şi speranţă nu reuşeşti să faci nimic în România, pentru România.
 
„În fiecare vară noi am adus grupuri de oameni din toată ţara în zonă, din Bucureşti, Bacău, Constanţa, Sibiu, chiar din Israel şi Germania. Am organizat chiar activităţi de team building pentru organizaţii neguvernamentale. Am făcut trasee cu ei, am făcut vânătoare de comori. Primeau o hartă cu o listă de monumente. La toate acestea am ascuns indicii scrise pe tăbliţe de lut sau pe bucăţi de piele şi ei trebuia să le găsească. Făceau echipe, era o întrecere, cine găseşte primul comoara. Aveau şi probe de trecut în anumite locaţii. La Cetatea Mălăieşti au tras cu praştia, în amfiteatrul de la Sarmizegetusa au tras cu arcul, pe un teren care a aparţinut bunicilor mei a trebuit să cosească, au gătit... Oamenii aceştia, după săptămâna petrecută în Ţara Haţegului, reveneau cu toată familia”. (Dacian Muntean)

Comentarii articol (2 )

#1 Fely27.02.2013,  20:53:04
Este minunat, dar astept o mai mare implicare din partea autoritatilor competente, astfel incat Tara Hategului sa devina o mare atractie turistica.
#2 Pensiunea Sarah-Rausor . 20.11.2014,  20:07:07
Am urmarit emisiunea dumneavoastra si am fost foarte incantata de prezentarea pe care ati facut-o cetatii si bisericii Colt, si ma bucur mult ca promovati Tara Hategului . Eu am o pensiune in Rausor, Retezat si as dori sa putem colabora pentru a atrage cat mai multi turisti in zona noastra, una binecuvantata cu multe atractii si obiective turistice . Mult succes !


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 2 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





Pe aceeasi tema

Sensul unic de pe strada Zorilor este respectat, dar nu şi de maşina care ridică gunoiul a salubrizării de la Petroşani.27.03.2013, 21:00   |    0 comentarii

_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Cataloage promoţionale 2024
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Cataloage promoţionale 2024


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter