27.02.2013,  22:34:39 | 0 comentarii | 609 vizualizari
Cartea lui Valeriu Butulescu, / O punte către aforistica românească
de Ziarul Vaii Jiului

Am semnalat în ediţia de ieri a cotidianului nostru apariţia unei consistente selecţii din aforismele scriitorului petroşenean Valeriu Butulescu, tipărite de Editura „Boskovic”, la Split în Croaţia. Traducerea în croată este semnată de Goran Mrakic şi Mladen Vukovic, ultimul semnând şi o consistentă prefaţă pe care o reproducem în această ediţie ZVJ. 

Dacă tot nu suntem în stare (sau nu putem fi, orbiţi fiind de obtuzitatea noastră politică) să construim podul cel mare de la Peljes, atunci să ne permitem să ridicăm măcar o punte a culturii, care va uni prin intermediul unei cărţi, în această eră a recesiunii, două ţări sărăcite ale Uniunii Europene. De fapt, ni s-a promis că la anul (pe 1 ianuarie 2013), Croaţia şi România vor fi colege de bancă în UE. Aceste două ţări, confruntate cu un trecut asemănător, ambele aflându-se pentru o jumătate de secol sub dictaturi comuniste (de fapt, „socialismul cu faţă umană“ de la noi a lichidat „doar“ 90 de emigranţi politici, alte zeci de mii de patrioţi înfundând puşcăriile), sunt legate şi de marele fluviu european, care este Dunărea.
România şi Croaţia se aseamănă şi prin două idiomuri lingvistice: istroromâna din Istria, o limbă adusă de valahi, îşi trăieşte acum ultimele clipe, în timp ce în România limba croată este vorbită de doar câteva mii se oameni. De România ne leagă cursul lung al Dunării, dar şi urmaşii croaţilor, care în trecut nu au emigrat doar spre vest, ci şi spre est, astfel că în regiunea Banat există trei categorii de croaţi – caraşovenii, şocţii şi turopoliezii. 
După unele estimări, numărul lor se ridică undeva pe la zece mii, iar în ultimii zece ani biserica catolică din Caraşova (judeţul Caraş-Severin) colaborează cu biserica sv. Lovre din localitatea Zmijevci (din zona Imotski, de unde mă trag şi eu).
Noi, cei din Croaţia, nu îi uităm pe autorii care scriu în limba maternă, astfel încât Milja Šera a publicat la Zagreb în anul 2008 cartea Pjesme i proza rumunjskih Hrvata (Poeziile şi proza croaţilor din România), în capitala croată apărând şi o culegere în esperanto a poeţilor caraşovani Milja Šera, Mikola Žurkul şi Milena Ribar. În România apare şi periodicul Hrvatska grančica (Crenguţa croată), redactat de Ivan Dobra. Milja Radan, preşedintele Uniunii Croaţilor din România, a tradus în româneşte o antologie a poeziei croate patriotice din perioada războiului din anii 90, intitulată U ovom strašnom času (În acest moment teribil). Lingvistul Josip Lisac a scris într-un articol despre dialectul torlăcean, pe care îl consideră a fi unul distinct. 
*
Ar fi frumos dacă şi cititorii croaţi ar putea să se pună mai bine la punct cu operele scriitorilor români, despre care a scris şi cea mai mare poetă croată Vesna Parun în cartea Karpatsko umiljenije (Kruševac, 1971), referindu-se în special la sfârşitul tragic al Magdei Isanos. După ce volumele lui Nichita Stănescu au cunoscut câteva ediţii în fosta Iugoslavie, şi în Croaţia postbelică au început să apară în ultimii ani traducerile altor scriitori români - Mihai Eminescu, Geo Bogza, Norman Manea, Petru Cimpoeşu, Filip Florian, Mircea Cărtărescu (datorită mai ales eforturilor lui Mate Maras) şi filozoful româno-francez Emil Cioran. 
Iată, avem acum în faţă şi prima carte de aforisme a unui autor deosebit de talentat şi prolific din Europa de Est, Valeriu Butulescu. Până acum au apărut prea puţine cărţi ale aforiştilor europeni pe mesele cititorilor croaţi. În ultimele două decenii au fost publicate câteva antologii ale autorilor incisivi ai formei scurte, printre care se regăsesc scriitori şi intelectuali celebri precum William Shakespeare, Mark Twain, Oscar Wilde, Albert Einstein, Karl Kraus, Franz Kafka, Stanisław Jerzy Lec, Kahlil Gibran, Fernando Pessoa, Wolfgang Eschker…
Printre scrierile marilor seniori ai minţii există şi destule mostre ale formei scurte, tot mai populare în aceste vremuri, în care timpul liber este o raritate. Un loc de cinste în acest sens este ocupat şi de cel mai tânăr autor dintre cei enumeraţi, Valeriu Butulescu - scriitor, traducător, jurnalist şi politician român - născut în 1953. Inginer şi doctor în ştiinţe tehnice, el arată cu precizia unui ceas elveţian vremea exactă în care trăim, într-o lume care şi-a pierdut de mult nimbul auriu în goana nebună după aur. Având în vedere că a studiat în Polonia, Butulescu a făcut cu siguranţă cunoştinţă cu magia satirică a Gândurilor nepieptănate a celui mai celebru aforist al lumii Stanisław Jerzy Lec (1909‐1966), iar rigiditatea regimului comunist de după „cortina de fier”, sub căciula  Marelui Frate sovietic, i-a ascuţit simţurile, graţie cărora a reuşit să conceapă adevărate perle ale gândirii, prin care toţi scriitorii cu idei utopice speră să poată schimba sau corecta deficienţele de caracter ale indivizilor sau comunităţilor înstrăinate şi îmbătrânite. Diversitatea şi profunzimea împunsăturilor gnomice din cartea cu nume oximoronic Pješčane oaze (Oaze de nisip, Bucureşti, 1985) i-a determinat pe mulţi redactori şi scriitori să o traducă, lucru care i-a adus lui Butulescu în anii optzeci ai secolului trecut, când se putea preconiza deja căderea dictaturilor comuniste, epitetul de dizident de serviciu.
Odată cu venirea democraţiei, Valeriu editează primul săptămânal privat din zona lui (Semnal), urmat de revista umoristică Papagalul. 
A publicat 50 de cărţi, a primit peste 40 de distincţii naţionale şi internaţionale, piesele sale se joacă pe scenele româneşti şi nu numai, colaborează pe internet cu  paginile www.citatopedia.net; www.citatopedia.com, fiind activ şi pe scena politică a unei ţări de cinci mai mari decât a noastră. Acest lucru i-a permis să cunoască şi partea ruginită a medaliei politice, astfel că Butulescu pune pe nicovala satirei toate deprinderile politicianiste şi iresponsabile ale aleşilor poporului, ca, de altfel, şi toţi viruşii care înrobesc minţile şi strică sufletele conducătorilor. 
El foloseşte o paletă largă de expresii didactice, care se simt strâmtorate între puncte şi virgule, dar se înalţă cu măreţie spre ceruri, sunând uneori ca o ameninţare a sacrificiului icarian: Ove su stranice crna kutija moga kratkog leta.(Aceste gânduri; cutia neagră a scurtului meu zbor). Despre meseria de aforist concluzionează: Ove misli nisu moje. Bog je diktirao, vrag je izvršio korekturu. (Aceste gânduri nu-mi aparţin. Dumnezeu le-a dictat. Diavolul a făcut corectura). Citind unele aforisme lirice, la graniţa poemelor haiku, putem să descoperim şi latura poetică a lui Valeriu (Poezija je pjesma delfina. Ne može je dokučiti svako uho. (Poezia e cântec de delfin. Nu orice ureche o poate percepe), dar şi Podsjećala me je na cvijet, tako lijepa, mirisava i neaktivna (Ea îmi părea o floare. Atât era de frumoasă, parfumată şi inactivă)/ Vidiš stijene, nekoliko galebova, neke valove (Vezi  stânci, câţiva pescăruşi şi nişte valuri. Ai impresia că ai înţeles marea.)  Imaš dojam da, scrie Valeriu. Pentru a putea caricaturiza şi scoate în evidenţă defectele altora, el începe mai întâi cu propriile neajunsuri (Postao sam lakovjeran. Vjerujem u sebe/ Am devenit superstiţios. Cred în mine) pentru a trece mai apoi la propria patrie (Stari Rimljani nisu našli veću kaznu za pjesnika Ovidija od egzila na rumunjsko primorje/ Vechii romani n-au găsit pedeapsă mai aspră pentru poetul Ovidiu, decât să-l exileze pe litoralul românesc). Uneori se încrede şi în polisemia construcţiilor aforistice (Mašta čitatelja i tiskarske greške daju aforizmima novi smisao/ Imaginaţia cititorilor şi greşelile de tipar dau sensuri noi aforismelor). 
În realizarea de construcţii neaşteptate şi umoristice asupra lumii, autorul confruntă în cadrul aceloraşi propoziţii teze şi antiteze, iar ochiul său spiritual neînceţoşat îi permite să observe printr-o tehnică hologramică tot ceea ce îi scapă muritorului de rând: Strašilo. Ptice misle da je čovjek i udaljuju se Sperietoarea/ Păsările o cred  om şi se îndepărtează; U gradu, lijepo vrijeme. Na selu, suša/ La oraş, vreme bună. La ţară, secetă. Unele gânduri ni se vor părea foarte comune (Mi smo hajdučka zemlja. Normalno je da su â lopovi poštovani tamo gdje je pljačka nacionalni ideal), sau chiar specifice  atmosferei mediteraneene, mai ales că patru aforisme tratează stereotipurile legate de măgarul nostru cel drag. Să nu mai pomenim de noii baroni îmbogăţiţi şi parveniţi: Bogatstvo nekih ljudi premašuje iznos do kojeg oniznaju brojiti/ Averea unora depăşeşte valoarea până la care ei ştiu să numere.
Ne recunoaştem în sentinţele amalgamizate care se referă la societatea românească şi familiile celor privilegiaţi (Rumunjski kapitalizam – većina guta knedle, a nekoliko ugojenih bogataša podriguje/ Capitalism românesc. Cei mulţi înghit în sec. Câţiva îmbuibaţi râgâie), dar suntem apropiaţi şi de terenul alunecos al politicii (Malo centar desno, malo centar lijevo, tako napreduje zmija/ Când la centru stânga, când la centru dreapta. Aşa avansează şarpele; Neki se ne mogu raspasti organski dok se prethodno ne raspadnu moralno/ Unii nu se pot descompune organic înainte de a se descompune moral).
Avem de a face şi cu satiră misogină (Kada su žene samokritične, nalaze sebi predivne mane. (Când femeile îşi fac autocritica, îşi găsesc minunate defecte; Neke su žene kao lišće. Što se više suše postaju sve glasnije/ Unele femei sunt ca frunzele. Cu cât sunt mai veştede, cu atâta sunt mai zgomotoase), iar unele aforisme sunt intraductibile în limbile care nu au genul feminin, cum ar fi de exemplu finlandeza, care nu are genuri (Kršćanstvo je utvrdilo sedam grijeha. Svaki je ženskog roda./ Creştinismul a inventariat şapte păcate, toate şapte de genul feminin).
După cum remarcă şi aforistul sârb Milan Beštić, toleranţa şi înclinaţia spre colaborări transfrontaliere sunt cele mai vizibile în cazul aforiştilor, reprezentând dovada sufletului lor deschis şi a spiritului aerisit. Singurele capcane şi bariere în acest afo-internaţionalism sunt specificurile fiecărei comunităţi, trăsăturile lingvistice şi proverbele populare şi sintagmele, care nu au acelaşi sens în alte literaturi, motiv pentru care aforismul rămâne, mai mult decât versul, un prizonier al limbii şi al posibilităţii de adaptare a intraductibilităţii, care e mult mai pretenţioasă decât tradusul direct, mot a mot, accesibil în ziua de astăzi la orice calculator printr-un simplu clic. Rezultatul este însă o lipsă totală de sens, o ţintire în gol. Dar tocmai aceste aforisme, concepute în jocurile lingvistice haioase şi în calambururile săltăreţe, sunt cele mai de efect. Ele sunt însă condamnate să rămână pentru totdeauna între graniţele aceleiaşi limbi, necunoscute publicului larg. 
La temelia unui aforism excelent, ca o cireaşă pe un tort al înţelepciunii, stau ironia fină, umorul şi o plenitudine de figuri de stil (paradoxul, hiasmul, emfaza…), dar şi pericolul permanent de dărâmare a punţilor de comunicare cu cititorii de altă limbă, prin recurgerea la parodieri ale metaforelor, în care sensurile lexicale şi semantice ale expresiilor nu se suprapun, răpindu-le universalitatea de pe toate meridianele şi paralelele. Când elementele folosite au acelaşi sens şi când sunt pline de profunzime şi înţelepciune poetică, toată lumea se poate bucura de slalomurile magistrale ale puterii aforistice, aşa cum e cazul următoarelor înţepături butulesciene: Podižem svoje dušmane u nebesa. Što bliže gromovima/ Îmi ridic duşmanii în slăvi, cât mai aproape de fulgerele cerului; Višak svjetla osljepljuje. Rađa mrak./ Sablju je teže spustiti nego podići. / Nebo poprima boju krvi kada se Sunce spusti na razinu našeg pogleda// Amurg. Cerul devine sângeriu, când Soarele se coboară la nivelul privirii noastre; Ne plašim se noću na groblju. Plašim se danju na stadionu/ Nu mi-e frică noaptea în cimitir. Mi-e frică ziua, la stadion.
Autorul face referire şi la marile miniaturi ale clasicilor filosofiei (Schopenhauer), iar având în vedere că una dintre condiţiile care stau la baza aforismului bun este libertatea cuvântului curajos şi neînfrânat, putem spune că sună frumos şi adevărurile despre marii colonizatori ai lumii, care ţin lecţii de democraţie şi justiţie popoarelor mici: Kako su neki faraoni mogli pretpostaviti da će iz piramida biti prebačeni u Britanski muzej?; Oare câţi faraoni au bânuit că vor ajunge, din piramide, direct la British Museum?; Kolumbo bi stigao u Indiju da Amerika nije, kao po običaju, intervenirala; Columb ar fi ajuns în America. Dar a intervenit, ca de obicei, America.
Citându-l pe Toma Bebic, care zicea că aforismul este un roman scris de un leneş, putem spune că fiecare rând din această carte ar merita o mică prezentare, dar este suficient şi materialul pe care îl avem pentru a saluta apariţia celui mai important aforist român pe rafturile librăriilor croate, după ce a fost tradus în alte aproape cincizeci de limbi, printre care slovena şi sârba. 
Să ne bucurăm prin urmare de măiestria aforismelor sale, care prin veşnicia cărţii au depăşit efemerul, fiind convinşi că şi generaţiile viitoare vor şti să se înfrupte cu diagnosticele sale, tămăduitoare şi cu miresme hipocratice curative. 
Mladen VUKOVIC
(traducere din limba croată de Goran Mrakic)


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *








* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter