04.11.2011,  21:15:51 | 0 comentarii | 696 vizualizari
Încă o dată despre jurnal
de Ziarul Vaii Jiului

Cum s-a văzut cu ochiul liber, postumitatea lui Ion D. Sîrbu a fost surprinzătoare, cel puţin la o primă privire. Boomul Sîrbu se datorează în primul rând publicării unui mare număr de texte inedite, ceea ce reprezintă revanşa scriitorului asupra interdicţiilor îndurate în timpul vieţii. Succesul de public şi de critică al scrierilor publicate din 1991 încoace a depăşit notorietatea antumă, atâta cât ea a existat. Afirmaţia generalizatoare că şi textele postume le depăşesc valoric pe cele antume nu este nici ea riscată, fiindcă opera postumă – jurnal, romane şi epistolar – sunt produsul unui spirit liber, nedeformat de cenzura comunistă. Ignorarea deliberată a cenzurii a îngăduit evoluţia unui spirit sincer, dezinvolt, neîngrădit; într-un cuvânt, aici ni se arată Ion D. Sîrbu cel adevărat, în toată anvergura sa, printr-o manifestare nestingherită a naturii sale de scriitor. Această „a doua faţă a medaliei” aduce argumente temeinice, consistente, şi pentru ceea ce, după 1990, s-a numit literatură de sertar, şi pentru disimularea şi cvasi-anonimatul la care au fost constrânse adevăratele personalităţi, şi pentru rezistenţa tacită, obstinată, pe care şi-au impus-o unele dintre acestea pentru a supravieţui, adeseori nădăjduind doar într-o minune providenţială.
În sensul propriu al termenului, aşa cum a fost ea publicată cronologic, antum şi postum, opera lui Ion D. Sîrbu ca act personalizat, ca purtătoare a amprentei unei personalităţi ce nu s-a manifestat totdeauna făţiş, ar putea fi taxată de o anume duplicitate; este însă o duplicitate necesară, în genere acceptabilă prin impunerea anonimatului şi/sau a represiunii din umbră, însă lăuntric neacceptată de scriitorul nostru. Din acest motiv, cărţile de dinainte de 1990 acuză pe alocuri convenţionalismul în idei şi forme literare, sunt strategic temperate, supravegheate, pe câtă vreme cele de după aceea încântă, excelând printr-o mare spontaneitate. Opera antumă acuză un sensibil aspect de „compunere”, de „elaborare”, de „self control”, ceea ce nu reprezintă decât nişte discrete dar inevitabile forme de autocenzură. Ca să fim drepţi, trebuie să amintim în acest context că Ion D. Sîrbu a încercat să publice, pe când trăia, şi romanul Lupul şi catedrala, respins de Editura „Cartea Românească” în 1987. Citindu-l după ce a fost publicat în 1995 la Editura „Casa şcoalelor”, am înţeles perfect cum un regim interdictiv asemenea celui ceauşist nu ar fi tolerat apariţia unei atare cărţi, mai cu seamă în acea perioadă când orice aluzie sau asemănare, fie şi întâmplătoare, cu malformata stare de lucruri, erau interpretate ca acte de propagandă împotriva acelui regim.
Oarecum o surpriză şi, fără îndoială, un fapt benefic în destinul operei postume a lui Ion D. Sîrbu poate fi considerată şi reeditarea celor două volume ale Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, publicat întâia oară la Editura „Scrisul Românesc” din Craiova în 1991 (volumul I) şi, respectiv, în 1993 (volumul II). În vara anului 1996 aceeaşi editură a materializat posibilitatea de a republica jurnalul. Această a doua apariţie s-a datorat unui entuziast numit Toma Velici, pasionat de carte, cu o bogată experienţă tipografică dar şi editorială. Acesta, alături de o colaboratoare numită Elena Ungureanu, s-a zbătut pentru procurarea unor fonduri prin sponsorizare, ai căror furnizori au dorit probabil să-şi păstreze anonimatul sau au fost omişi la imprimare, deoarece nu i-am regăsit menţionaţi între sau pe coperţile acestei a doua ediţii. Oricum reeditarea Jurnalului unui jurnalist fără jurnal a fost un eveniment editorial îmbucurător şi aducător de noutate în sensul că el a deschis calea reeditărilor operei postume a lui Ion D. Sîrbu. Următorul pas a fost făcut, la nici doi ani, de Editura „Cartea Românească”, care, la iniţiativa directorului de atunci, Dan Cristea, a publicat a doua ediţie a romanului Adio, Europa!. Rapida reeditare a constituit şi o probă a succesului şi a valorii cărţilor apărute postum, în particular a jurnalului; în al doilea rând, comparativ cu ediţia I, la ediţia a II-a remarcabilă a fost ţinuta grafică îngrijită, plăcută, calităţile materiale ale celor două volume (hârtie, copertă, tipar etc.), ca şi unele bune intenţii de îmbogăţire a conţinutului, în mare parte realizate. Între acestea se numără tipărirea, la finele volumului II, a versiunii integrale a interviului intitulat Eu l-am văzut pe Blaga plângând, publicat parţial în revista Ramuri nr. 2 din 1989. Interviul a fost realizat de ziaristul craiovean Ion Jianu, actualmente la Gazeta de sud. În al treilea rând, nişte consistente referinţe critice, bineînţeles selective, ce vizau textele tipărite după 1989 şi, în final, o Addenda constând din fascicole răzleţe prelevate din Caiete…, prima formă de scriere a viitorului jurnal, precum şi reeditarea prefeţei lui Marin Sorescu ce însoţise prima ediţie. Prefaţa era incitant intitulată Mâncăm absurd pe pâine, formulă extrasă, de fapt, tot din jurnalul lui Sîrbu. Ca orice ediţie ce se voia „de lux” sau „bibliofilă”, cea de a doua avea la final şi un cuprinzător colofon. Nu în ultimul ar fi trebuit remarcată sobra dar eleganta grafică a coperţilor datorată pricepuţilor plasticieni Eustaţiu Gregorian şi Lucian Irimescu. În sfârşit, în anul 2009, tot la Editura „Scrisul Românesc” a văzut lumina tiparului a V-a ediţie a Jurnalului unui jurnalist fără jurnal, cu o postfaţă semnată de Florea Firan şi cu un destul de bogat material fotografic inserat la sfârşitul volumului II, ediţie ce reia una anterioară publicată de Institutul Cultural Român.
(va urma)



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 4 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter