06.03.2013,  20:14:06 | 5 comentarii | 2041 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Prof.univ.dr. Mircea Popa: / Un nou plagiat al lui Ştefan Nemecsek
de Ziarul Vaii Jiului

În obiectiv prof.univ.dr. Mircea Baron

Nu ştim ce legătură se află între Ştefan Nemecsek, marele aventurier al presei din Valea Jiului, şi prof.univ.dr. de la Facultatea de Ştiinţe din Petroşani. Dacă i-ar fi fost student, cel dintâi i-ar fi putut audia cursurile despre istoria mineritului, cele despre trecutul societăţii Mica, articolele despre presa din Valea Jiului, toate scrise cu rigoare şi ba­za­te pe o informaţie solidă. Din păcate, prezumtivul „ucenic zburător” n-a învăţat nimic din şcoala de înaltă ţinută morală a profesorului Mircea Baron şi s-a lăsat uceni­cit mai degrabă de gangsterismul lui Al. Capone,  dând iama prin proprietăţile intelectuale a numeroşi inte­lectuali demni de respect şi luându-le cu japca texte şi materiale întregi. Printre victimele mai vechi ale acestuia se numără şi profesorul Mircea Baron, căruia „i-a împrumutat” mai multe pagini despre presa din Valea Jiului extrase cu abitate detectivistică. La îndemână i-a fost şi cartea Cărbune şi societate în Valea Jiului, apărută la Petroşani în Editura „Universitas” în 1998, din care a preluat pagini întregi, dându-le apoi în cartea sa Presa hunedoareană, vol. I, Ed. Realitatea Românească, 2007, ca pe propriile sale descoperiri. Pentru a vedea cât de bine a „subtilizat” gazetarul de la „Zona specială” aceste pagini le vom pune în continuare:
 
Mircea Baron, Cărbune şi societate în Valea Jiului (p.358-36o) p.358-359
În perioada interbelică, la fel ca şi în alte domenii de activitate, se remarcă creşterea cantitativă şi mai ales calitativă a presei din Valea Jiului, o continuitate şi mai ales o încercare a acesteia de a se impune ca lider de opinie, având ambiţia de a fi o oglindă mai mult sau mai puţin fidelă, mai mult sau mai puţin obiectivă, a realităţilor, să abordeze şi deci să se implice în cele mai stringente probleme care vizau aspectele specifice Văii Jiului: mineritul, eterogenitatea etnică şi religioasă a populaţiei, ridicarea nivelului intelectual al acesteia, condiţiile sociale, urbanizarea etc. Dezvoltarea numărului de publicaţii tipărite, faptul că unele dintre ele au avut o  periodicitate remarcabilă şi mai ales o lungă existenţă, se explică prin creşterea potenţialului economic al Văii Jiului, prin creşterea numerică a populaţiei şi a intelectualităţii, a ştiutorilor de carte, într-un cuvânt a celor dispuşi să sprijine, prin interesul lor, de creatori de gazete şi de cititori, acest demers, prin dorinţa oamenilor politici şi nu numai a acestora de a dispune de un mijloc de propagandă ieftin şi nu dificil de realizat, cu care să-şi impună ideile, obiectivele etc. Creşte numărul tipografiilor: cinci în anii ’30 ai secolului al XX-lea, la ele tipărindu-se o parte a acestor publicaţii, altele tipărindu-se la Deva, Haţeg, Târgu Jiu.
Numărul lor este important, reflectând opinii politice, dar şi de natură sindica­lă, profesională (învăţământ şi minerit), culturală şi religioasă. Cele mai multe sunt în limba română, dar şi în limbile maghiară şi germană şi, ca o reflectare a caracterului etnic al Văii Jiului şi mai ales al spiritului tolerant instaurat aici, unele apar bilingv (română-maghiară). Majoritatea acestor publi­caţii au apărut la Petroşani, câte una la Aninoasa şi Vulcan şi două la Lupeni321.
Neavând instrumente adecvate, nu putem face aprecieri pertinente despre presa maghiară din Valea Jiului, dar putem afirma că cele mai importante gazete din această arie au fost: „Zsilvölgyi Naplo” (1925-1942), condusă din 1928 de Alexandru Molnár, funcţionar la „Consumul” Societăţii „Petroşani”; „Petrozsényi Ujság” (1933-1940; de la nr. 17/1936 – „A mi Megyenk”; de la nr. 1/1939 – „Judeţul nostru”), având ca redactor pe Válmos Leo.
Sunt câteva publicaţii care au apărut în limba română sau bilingv şi care merită a fi prezentate, ele reflectând aşa cum am mai spus, spectrul politic, dar şi preocupări de altă natură.
Cele mai importante rămân „Gazeta Jiului” şi „Avântul”. „Gazeta Jiului” a fost fondată la 1 ianuarie 1922 de către Gheorghe Tătărăscu, la acea vreme juris­con­sult la Societatea „Petroşani” şi preşedinte al filialei Hunedoara a Partidului Naţional Liberal. „Gazeta Jiului” va reflecta o anumită orientare politică, dar fapt important, va fi o oglindă a realităţilor din Valea Jiului, fiind în acelaşi timp o tribună de luptă a celor care acţionau în această zonă pentru eradicarea unor tare comportamentale ca şi pentru impunerea elementelor de cultură şi civilizaţie românească. În „Cel dintâiu cuvânt” al publicaţiei care din I, nr. 7, 1922 se intitula „Organ de propagandă culturală şi de informaţiuni”, iar din II, 1923, nr. 30, „Organ de informaţii şi cultură”, se încearcă a se stabili direcţiile de acţiune, profesiunea de credinţă a Comitetului sub redacţia căreia ieşea „Gazeta Jiului”. Se arată astfel că în acel moment, când „probleme mari şi grele se pun neamului nostru întregit şi opera de unificare şi consolidare este abia la primele ei începuturi… o mână de cărturari şi de muncitori au crezut că e bine ca şi cuvântul lor să răsune în mijlocul zbuciumului şi al luptelor făcând să apară acest ziar”, iar „coloanele ziarului acestuia vor fi deschise tuturor celor care vor să ne fie tovarăşi la drumul cel greu pe care am pornit”322. Ziarul a fost tipărit la Tipografia „Jiul Cultural” şi prin grija Comitetului de redacţie şi a redactorului său Teodor Munteanu, şeful tipografiei, va apărea în 50-52 numere anual, chiar dacă unele apariţii au cuprins numere duble. Ziarul a avut rubrici permanente: „Editorial”, „Actualităţi”, „Viaţa din Valea Jiului”, „Informaţii”, „Foiţa Culturală”, „Viaţa Sportivă” etc. (...)

 

Ştefan Nemecsek, Presa hunedoreană, I (p.99-104) p.99-101
În perioada interbelică, la fel ca şi în alte domenii de activitate, se remarcă creş­terea cantitativă şi mai ales calitativă a presei şi publicaţiilor din Valea 
Jiului, o continuitate, şi mai ales o încercare a acesteia de a se impune ca lider de opinie, având ambiţia de a fi o oglindă, mai mult sau mai puţin fidelă, mai mult sau mai puţin obiectivă, a realităţilor, să abordeze şi deci să se implice în cele mai stringente probleme care vizau aspectele specifice Văii Jiului: mineri­tul, eterogenitatea etnică şi religioasă a populaţiei, ridicarea nivelului intelectual al acesteia, condiţiile sociale, urbanizarea etc. Dezvoltarea numărului de publicaţii tipărite, faptul că unele dintre ele au avut o  periodicitate remarcabilă, şi mai ales o lungă existenţă, se explică prin creşterea potenţialului economic al Văii Jiului, prin creşterea numerică a populaţiei şi a intelectualităţii, a ştiutorilor de carte, într-un cuvânt a celor dispuşi să sprijine, prin interesul lor, de creatori de gazete şi de cititori acest demers, prin dorinţa oamenilor politici şi nu numai a acestora de a dispune de un mijloc de propagandă ieftin şi nu dificil de realizat, cu care să-şi impună ideile, obiectivele etc. Creşte numărul tipografiilor, cinci în anii ’30 ai secolului al XX-lea; la acestea s-au tipărit o parte a publicaţiilor apărute în Valea Jiului, altele tipărindu-se la Deva sau Târgu Jiu.
Numărul lor este important, reflectând opinii politice, dar şi de natură sindicală, profesională (învăţământ şi minerit), culturală şi religioasă. Cele mai multe sunt în limba română, dar şi în maghiară şi, ca o reflectare a caracterului etnic a Văii Jiului şi mai ales a spiritului tolerant instaurat aici, unele apar bilingv (română-maghiară). Majoritatea acestor publicaţii au apărut la Petroşani, câte una la Aninoasa şi Vulcan şi două la Lupeni47.
Neavând instrumente adecvate, nu putem face aprecieri pertinente despre presa maghiară din Valea Jiului, dar putem afirma că cea mai importantă gazetă din această arie a fost „Zsilvölgyi Naplo”, condusă de Alexandru Molnár, funcţionar la „Consumul” Societăţii „Petroşani”.
Sunt câteva publicaţii care au apărut în limba română sau bilingv (română-maghiară) şi care merită a fi prezentate, ele reflectând, aşa cum am mai spus, spectrul politic, dar şi preocupări de altă natură.
Cele mai importante rămân „Gazeta Jiului” şi „Avântul”. „Gazeta Jiului” a fost fondată la 1 ianuarie 1922 de către Gheorghe Tătărăscu (1886-1957), la acea vreme jurisconsult la Societatea „Petroşani” şi preşedinte al filialei Hunedoara a Partidului Naţional Liberal. „Gazeta Jiului” va reflecta o anumită orientare politică, dar fapt important, va fi o oglindă a realităţilor din Valea Jiului, fiind în acelaşi timp o tribună de luptă a celor care acţionau în această zonă pentru eradicarea unor tare comportamentale ca şi pentru impunerea elementelor de cultură şi civilizaţie românească. În „Cel dintâiu cuvânt” al publicaţiei care din I, nr. 7, 1922 se intitula „Organ de propagandă culturală şi de informaţiuni”, iar din II, 1923, nr. 30, „Organ de informaţii şi cultură”, se încearcă a se stabili direcţiile de acţiune, profesiunea de credinţă a Comitetului sub redacţia căreia ieşea „Gazeta Jiului”. Se arată astfel că în acel moment, când „probleme mari şi grele se pun neamului nostru întregit şi opera de unificare şi consolidare este abia la primele ei începuturi… o mână de cărturari şi de muncitori au crezut că e bine ca şi cuvântul lor să răsune în mijlocul zbuciumului şi al luptelor făcând să apară acest ziar”, iar „coloanele ziarului acestuia vor fi deschise tuturor celor care vor să ne fie tovarăşi la drumul cel greu pe care am pornit”48. Ziarul a fost tipărit la Tipografia „Jiul Cultural” şi va apărea, duminica, între I, 1 ianuarie 1922, nr. 1 şi VII, 1 aprilie 1928, nr. 12-13, în 318 numere, fiecare număr având cu puţine excepţii (IV, 1925, nr. 5, nr. 14-15 – 6 pagini; V, 1926, nr. 10 – număr festiv dedicat împlinirii a cinci ani de la apariţia gazetei – 8 pagini; VII, 12-13, 1 aprilie 1928 – 2 pagini), patru pagini (pagina a IV-a era, în cele mai multe cazuri, rezervată reclamelor diferitelor firme care funcţionau în Valea Jiului, formă de asigurarea unei părţi din fondurile necesare pentru tipărirea gazetei). (...)


Comentarii articol (5 )

#1 joI07.03.2013,  09:35:52
Inalta tinuta morala?Cred ca va grabiti.Tinuta aproape de morala da!
#2 Daria11.03.2013,  09:15:02
Eeeehhh...pe cel care a fost copiat de dl Nemecec l-ati cautat pentru o reactie?
#3 Momo Jon12.03.2013,  19:59:31
Il stiu personal pe domnu Baron. Ii duceam lapte cand era sef la comunistii ai mici. In loc de lei primeam cravate si insigne. Bata-l Domnu sa-l bata ca am rupt calu cu laptele care zicea ca este al tarii. Zicea ca tovarasiide la militie apreciaza efortu meu si ca nici securistii nu-s indiferenti. oare domnu Baron o fost securist?
#4 mama lia17.03.2013,  21:26:25
securitatea nu racola toti prostii. no fost asta securist, poate doar la militie informator de 25 de lei
#5 Justitiarul12.04.2013,  10:06:48
Baron este prea fricos ca sa poata lua atitudine in acest caz. Si doar corb la corb nu scoate ochii!


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 4 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema

Eternul şi inegalabilul „erou al timpului nostru” nu poate fi altul decât Ştefan Nemecsek, gazetarul de la foaia[..]

27.03.2013, 19:44   |    0 comentarii

Mă adresez pe această cale ziarului dumneavoastră pentru că am avut parte de o bucurie pe care nu credeam că o voi trăi vreodată. Anume, [..]

13.03.2013, 19:11   |    0 comentarii

► Ni se pare o impietate să ai mai multe pagini de prezentare decât (să zicem) I.D. Sîrbu…

&b[..]

22.01.2009, 11:44   |    0 comentarii
Publicitate
Newsletter