Copii fără drepturi

Situaţia persoanelor cu handicap ne priveşte, pentru că mâine, oricare dintre noi, putem ajunge în aceeaşi postură. Un accident vascular, un accident de maşină, un accident de schi ne pot pune la pământ. Iar de acolo nu ne mai ridică nimeni, pentru că autorităţile nu vor să întindă o mână acestei categorii de oameni cu dizabilităţi. Îţi pun eticheta de handicapat, de parcă ar fi o condamnare penală, şi te lasă să te chinui până la moarte. Nu exagerăm cu nimic, este un adevăr, şi avem ca probă legea românească discriminatorie.

În România trăiesc 700.000 de oameni cu dizabilităţi. Unii au nevoie de asistent personal, alţii învaţă să se descurce singuri. Însă statul nu-i ajută decât cu o indemnizaţie ridicolă, care îi ţine în viaţă. Liviu Corseanchi este preşedintele Organizaţiei Down Valea Jiului, are un copil cu sindrom Down şi ştie exact prin ce încercări şi umilinţe trec aceşti copii care, în loc să ajungă adulţi independenţi, sunt menţinuţi la starea de incapabil, inapt, inadaptat, tolerat. 

„Încă de când se naşte cu un handicap anume, un copil cu dizabilităţi trebuie să intre în mod real în grija statului. Nu doar să fie o cifră într-o statistică. Fiecare copil cu dizabilităţi are nevoie de ajutor specializat, de tratament, kinetoterapie, logopedie, şi alte tera­pii, potrivite dizabilităţii, care să-i ajute să evolueze şi să le aducă o anumită independenţă. În ţările europene autorităţile ştiu exact câte cazuri de copii cu dizabilităţi au, şi pregătesc sistemul educaţional pentru ei. O clasă de grădiniţă, în care urmează să vină un copil cu dizabilităţi se va forma cu un număr mai mic de copii, pentru a asigura incluziunea socială şi educaţională, la fel se va întâmpla şi la şcoală. De asemenea, copilul cu dizabilităţi are dreptul şi la un învăţător supraveghetor, pe care şi legea din România îl menţionează, dar sistemul nu-l asigură. Dacă un copil cu dizabili­tăţi este integrat în sistemul educaţional fără a se face discriminări, i se asigură toate condiţiile pentru a trece prin şcoală fără probleme, i se asigură terapiile de care are nevoie în centre de prevenţie şi tratare, atunci ajunge să fie un adult independent. Poate nu toţi vor putea să se descurce fără ajutor, dar mulţi dintre aceşti copii au şansa să devină independenţi, iar statul investind în ei scuteşte cheltuielile pe care le face pentru persoanele adulte cu dizabilităţi”, explică Liviu Corseanschi. 

 

Schimbarea legii discriminatoare se impune

În Valea Jiului sunt 37 de copii cu sindrom Down şi funcţionează două asociaţii pentru copii cu autism, în care sunt înscrişi 100 de copii cu dizabili­tăţi. Cei care militează pentru drepturile copiilor vor să se renunţe la denumirea de handicapat, care presupune un stigmat. Persoană cu diza­bilităţi este mai potrivit. De asemenea, un copil cu un handicap, a cărui condiţie nu se poate modifica prin intervenţii şi terapie, ar trebui să beneficieze de un certificat care să ateste acest lucru până la vârsta de 18 ani, când se poate face o reevaluare. Sistemul medical este unul îndobitocit, în care medici, oficiali, oameni cu funcţii şi pregătire care stabilesc aceste norme consideră că este necesar ca un copil fără un picior, de exemplu, să meargă periodic la reevaluare, pentru a se vedea dacă i se păstrează sau nu gradul de handicap.

„Copiii cu sindrom Down au o condiţie prestabilită genetic, care nu se modifică. Cu toate acestea, gradele de handicap, în cazul lor, se dau în funcţie de coeficientul de inteligenţă. Este ca şi în cazul copiilor care nu au o mână, un picior. Dizabilitatea lor nu se modifică de la o lună la alta. Cu toate acestea, eşti chemat la comisie pentru o evaluare periodică, care  poate schimba  încadrarea. Noi avem în asociaţie o mamă singură, care trăieşte din indemnizaţia de însoţitor. Dacă copilul primeşte grad de handicap accentuat, fără însoţitor, femeia aceea este obligată să muncească şi să-şi lase copilul să se descurce singur. Nu este normal. Normal ar fi ca statul să investească în protecţia şi ajutorul lor prin terapie, iar la 18 ani, să se facă o evaluare corectă. Noi acum, cei care ne permitem, suntem obligaţi să investim, din surse proprii, pentru diferite terapii, ca să ne ajutăm copiii”, continuă preşedintele Organizaţiei Down Valea Jiului.

 

Cine are interesul să nu schimbe situaţia?

Cu toate că în comisiile de specialitate, în conducerile instituţiilor reprezentative, cum ar fi Direcţia pentru Protecţia Copilului, sunt specialişti care ştiu exact ce presupun cazurile de genul acesta ale copiilor cu dizabili­tăţi, nu se schimbă nimic. În rapoartele de activitate ar trebui precizate aceste anomalii, menite să discrimineze. „Chiar am stat de vorbă odată cu doamna Viorica Popescu de la Direcţia pentru Protecţia Copilului despre aceste anomalii, despre înfiinţarea unui centru pentru sănătate mintală. Dumneaei mi-a spus că acestea sunt regulile, că vin de sus şi trebuie respectate. Centru de sănătate mintală pentru copii nu se poate reali­za, regulile comisiei nu se pot schimba. Şi, sincer, cred că o persoană cu prea multe idei şi iniţiative devine incomodă iar guvernanţii se debarasează la un moment dat de ea”, explică Liviu Corseanschi, admiţând fragilitatea şi derizoriul sistemului de protecţie socială.

La Petroşani funcţionează un Centru de sănătate mintală de 30 de ani, dar pentru adulţi. Aici sunt trataţi prin intermediul terapiilor adulţii cu probleme. Un centru pentru copiii cu probleme funcţionează la Simeria, unde, prin terapie ocupaţională, copiii îşi dezvoltă aptitudinile. Dar locurile pentru rezidenţă sunt limitate, doar 10, iar pentru terapia în regim de zi este departe pentru o asemenea navetă.

Casa Pollicino este singurul centru care îi ajută cu adevărat pe copiii cu sindrom Down şi care le dă o şansă pentru a se dezvolta frumos şi corect. 

 

Coaliţia OSDV  

Este o iniţiativă a Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD) şi, până în prezent, s-au raliat acestui demers 42 de organizaţii nonguvernamentale din 18 judeţe ale ţării, dar şi persoane fizice. Prin intermediul acestei campanii Coaliţia OSVD îşi propune să colecteze 100.000 de semnături pentru susţinerea proiectului de lege privind drepturile copiilor cu dizabili­tăţi.

La nivel regional, Organizaţia Down Valea Jiului, în calitate de Coordonator Regional în cadrul coliţiei, organizează la 21 martie 2013 în municipiul Petroşani, pe ruta Casa Pollicino – Piaţa Victoriei şi retur, între orele 15-17, un marş al persoanelor cu dizabilităţi, împreună cu părinţii acestora şi simpatizanţii lor. 

Campania de comunicare cuprinde un website dedicat – www.osvd.ro. Cei interesaţi pot accesa acest link, mai mult, pentru a ajuta copiii cu dizabili­tăţi se pot alătura marşului din data de 21 martie. Responsabil regional este Robert Corseanschi, un om implicat care, alături de membrii organizaţiei, face lucruri minunate pentru Valea Jiului.