28.03.2013, 20:11:41 | 5 comentarii | 2895 vizualizari
GALERIE:
FOTO
Despre profesorul Mihai PETRE şi minunata sa carte / TOPONIMIE URBANĂ HUNEDOREANĂ
Articole de acelasi autor
de Mihai BARBU
ÎNTR-O LUME A DASCĂLILOR PREOCUPAŢI DOAR DE ADUNAREA CÂT MAI MULTOR ADEVERINŢE ALBE
pentru zile negre (care să le ateste, desigur, o mare preocupare intelectuală) iată că mai există oameni care sunt dispuşi să mai gândească şi altfel. Dacă cei mulţi sunt şi cei mai vocali, iată că la Hunedoara există un om care, cu modestie şi discreţie, stă şi scrie, ani la rândul, la o extrem de importantă lucrare ştiinţifică. El este profesorul de română, doctor Mihai Petre, care a dat la iveală, la sfârşitul anului trecut, „Toponimia urbană hunedoreană”, o carte-monument pentru istoria lingvistică a acestor locuri. Cartea a apărut, în bune condiţii grafice, la prestigioasa editură a Universităţii de Vest din Timişoara. Până acum acest eveniment editorial a fost însoţit, după ştiinţa noastră, de o tăcere asurzitoare. Această atitudine este, la urma urmei, în firea lucrurilor la români. Vom încerca mai jos să reparăm, după puterile noastre, această injustiţie şi să repunem lucrurile în albia lor firească.
VOLUMUL (294 PAGINI PE FORMAT B5) ESTE IMPUNĂTOR PRIN ERUDIŢIA ŞI MINUŢIOZITATEA CU CARE
autorul s-a aplecat, în fiecare oraş hunedorean, la istoria numelor fiecărei căi de comunicaţie, colonii, cartier, microraion, piaţă, parc sau grădină, mahala sau târg, crâng sau spaţiu liber. Ca poţi înţelege exact ce a făcut autorul pentru toposul nostru hunedorean, d. Mihai Petre a explicat în prefaţa lucrării sale ce fac, în principiu, istoricii, geografii, urbaniştii, arhitecţii şi sociologii pentru oraşul lor. I-a lăsat, intenţionat, la urmă lingviştii care, în aparenţă, par cei mai puţin interesaţi de studierea oraşului. Motivul pare bizar dar, cu toate acestea, este unul de bun-simţ: „din cauza tendinţelor de impunere şi folosire a limbii literare” acestea limitează, drastic, oricărui cercetător aria cercetărilor lingvistice. Dar cercetătorul adevărat nu disperă niciodată şi îşi dă seama că există şi portiţe de scăpare din această limitare forţată. Pentru că, nu-i aşa?, „dincolo de relaţie limbă literară/ limbă regională sau dialect/ grai în care se găseşte oraşul, există şi alte manifestări, fenomene, procese (dinamica limbii, etimologie, stilistică, argou, bilingvism) care pot şi trebuie studiate”. Ceea ce autorul a făcut cu profesionalism (e doctor în toponimie) dar şi cu vădit sentimentalism.
PROFESORUL MIHAI PETRE E VÂLCEAN DE ORIGINE DAR A FOST ADOPTAT, ÎNCĂ DE LA TERMINAREA
facultăţii de filologie, de hunedoreni şi el consideră că, din acest motiv, datorează mult acestor locuri şi, mai ales, oamenilor lui. Important ar fi pentru aceşti oameni să realizeze şi ei în mod exact importanţa cadoului primit. (Filozoful englez are obiceiul să spună că oamenii ştiu exact doar preţul unui lucru dar, mai niciodată, nu realizează care e şi valoarea lui. E bine că, uneori, oamenii politici îşi dau seama că investiţiile în cultură sunt, pe termen lung, cele mai rentabile. Este şi cazul acestui volum finanţat de Consiliul Judeţean Hunedoara din iniţiativa preşedintelui Mircea Ioan Moloţ.)
Toponimia urbană hunedoreană realizează „un studiu diacronic al numelor de locuri din toate municipiile şi oraşele hunedorene, având ca obiect principal evidenţierea relaţiei lor cu realitatea istorică, geografică şi socială care le motiva existenţa”. Judeţul nostru are cel mai ridicat grad de urbanizare din România. Trei sferturi din locuitorii lui trăiesc în mediul urban. Sunt 14 oraşe, dintre care 7 sunt ridicate la grad de municipiu. Oraşele noastre sunt dispuse în două ţări (a Haţegului şi a Moţilor), pe două Văi (a Jiului şi a Mureşului) şi în două ţinuturi distincte din punct de vedere etnografic (al Orăştiei şi al Pădurenilor). Toate acestea ilustrează tipuri de urbanizare diferite.
DIN PUNCTUL DE VEDERE AL DIMENSIUNILOR, ORAŞELE NOASTRE SUNT MICI
(e vorba de Aninoasa, Brad, Călan, Geoagiu, Haţeg, Lupeni, Orăştie, Petrila, Simeria, Uricani şi Vulcan) şi mijlocii (precum Deva, Hunedoara şi Petroşaniul). Aici stă şi paradoxul dimensiunilor urbane şi al literaturii: nişte oraşe mici şi mijlocii pot să fie, graţie unui autor hărăzit, „eroinele” unei cărţi mari.
Odată cu schimbare puterii politice, în judeţul nostru circula vorba că inspectorul şcolar de limba şi literatura română ar fi urmat să fie d. profesor Mihai Petre. Domnia sa a declinat propunerea pentru că a preferat să stea la catedră şi la masa de scris. Nu ştim, dacă am pune argumentele în balanţă şi ne-am lega la ochi, cine a avut de câştigat şi cine a avut de pierdut din această tranşantă opţiune.
ÎN PREFAŢA LUCRĂRII, DR. ADRIAN REZEANU, CERCETĂTOR ŞTIINŢIFIC PRINCIPAL LA INSTITUTUL DE LINGVISTICĂ „IORGU IORDA-AL. ROSETTI” AL ACADEMIEI ROMÂNE
, îşi exprima „admiraţia şi preţuirea pentru această lucrare erudită după care nimeni nu mai poate aduce vreo completare în acest domeniu pentru Hunedoara”. E o afirmaţie onestă la care subscriem şi noi fără nicio rezervă.
P.S.1 Ne bucurăm sincer că o parte din volumele noastre despre Valea Jiului, scrise împreună cu Marian Boboc, şi citate generos la bibliografia volumului, au putut să-i folosească d-lui profesor pentru scrierea acestei cărţi despre generoasa toponimie hunedoreană.
P.S.2 Am afirmat, la început, că învăţământul românesc nu are nevoie de intelectuali capabili să scrie importante cărţi ştiinţifice. În Metodologia de acordare a gradaţiei de merit o astfel de carte nici nu intră în grila de evaluare. Dar să zicem că o comisie îngăduitoare ar asimila impozantul şi muncitul volum pe care l-am descris mai sus la capitolul „elaborarea de cărţi şi lucrări ştiinţifice publicate în domeniul didacticii, specialităţii şi managementului educaţional, înregistrate cu ISBN sau ISSN”. Ei bine, în acest caz, ar lua 2 (două) puncte din cele 100 care e punctajul maxim.
Să iau un alt exemplu, mult mai faimos, şi să-l aplic la metodologia noastră post-revoluţionară. Dacă Sadoveanu era, să zicem, un tânăr cadru didactic şi ar fi prezentat cele patru cărţi, pe care le-a scris şi publicat în anului debutului său editorial, în principiu ar fi putut obţine opt puncte. Da, dar în realitate putea obţine maxim 5 puncte. De ce? Pentru că aşa prevede sfânta metodologie! Iar ca dovadă că ai scris cartea trebuie doar să ataşezi „copii ale primei coperte şi a paginii pe care apare codul ISBN sau ISSN”. Simplu, nu-i aşa?
Comentarii articol (5 )
#1 Vali Slavu28.03.2013, 20:37:35
Felicitări domnului profesor Mihai Petre pentru această realizare! Mulțumiri domnului Mihai Barbu pentru prezentare! Finalul m-a uns pe suflet. Prietenii știu de ce...
#2 Alma03.04.2013, 15:37:21
Felicitari pentru aceasta carte, cred ca i-mi va raspunde la multe intrebari...de unde as putea sa o comand ?
#3 dogar ramona15.09.2013, 00:46:58
felicitari domnul profesor
#4 cazacu-ilea mariana16.07.2015, 17:37:57
e o bucurie mare sa va vedem dupa 36 de ani de la absolvirea liceului sanitar LA MULTI ANI DOMNULE DIRIGINTE!SINCERE URARI DE BINE FAMILIEI DUMNEAVOASTRA!
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Pe aceeasi tema
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... Cataloage promoţionale 2024 Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii Rame click - comandă online! Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! Steaguri publicitare - click pentru a comanda! Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! Cataloage promoţionale 2024 Alege să o susții! Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! Newsletter
|