03.11.2011,  20:14:51 | 0 comentarii | 614 vizualizari
Perillos după Perillos
de Dumitru VELEA

Trasând o hartă spirituală a Greciei antice, în Despre vieţile şi doctrinele filosofilor, Diogenes Laertios nu putea să ocolească raporturile dintre înţelepciune şi putere, situaţia artei care îşi abandonează adevăratul său scop şi se subordonează acesteia din urmă. În Agrigent, unde Empedocle avea să scrie cartea Purificări, stăpânea, între anii 565 – 549 î. Hr., tiranul Phalaris.

O calfă de sculptor atenian, Perillos, vine la curtea acestui tiran şi îi propune, spre satisfacţie şi slavă, construirea unui taur de tortură, dar nu ca oricare altul, ci unul care să-l încânte şi să-i îmbuneze mulţimea. Un taur din bronz, încăpător, în care să poată fi închişi cei ce nu sunt pe plac tiranului. Cei ce nu dau dovadă de supuşenie să fie introduşi în interiorul bronzului strălucitor.

Un foc să cuprindă taurul din faţa lui Phalaris, şi urletele celui din carcasa metalică să se audă, printr-un anume şiretlic al construcţiei, la ieşirea prin ochii şi gura taurului încins, ca muzică. Un cânt de slavă pentru stăpânul Agrigentului cu cât flăcările se înteţesc şi ţipetele devin mai dureroase şi mai puternice. Tiranul trebuie să se distreze; Perillos, să jubileze. 

Phalaris a acceptat propunerea, ba mai mult i-a dat toate cele de trebuinţă, de la materialul nemuritor la sclavii care să-i fie de ajutor la facerea modelajului din lut, a carcasei şi la uşurarea caznei de turnare. Fiecare sclav a primit însărcinările de cuviinţă, unii chiar cu bucurie, gândindu-se la frumuseţea statuii viitoare ce o să se ridice semeaţă în mijlocul pieţei din Agrigent, alţii rămânând neîncrezători în meşteşugul lui Perillos, fiindcă le sosise zvonul la urechi precum că nu ar fi un meşter pe potriva lucrării, fiind izgonit de adevăraţii maeşteri ai Atenei, sau şi mai mult, nu puteau să înţeleagă de ce trebuie turnat un taur, când acesta este mai degrabă, după cum au auzit ei, o lucrare sacră a egiptenilor. Perillos, fără să se uite în ochii vreunui lucrător sau să le asculte vorbele, se purta cu ei ca şi cum aceştia i-ar fi fost proprii sclavi. Sosise clipa şi pentru el să se ridice de la calfă la maestru, să fie toţi numai ochi şi urechi la cuvintele şi gesturile sale. Maestrului să i se aducă onoruri poate chiar pe măsura celor ale Stăpânului din Agrigent. 

După zile şi săptâmâni de lucru, Taurul de bronz este gata, cu toate cele de cuviinţă, de la coadă la uşiţa de intrare în interior, la coarne la orificiile ochilor şi ale nărilor cu bot cu tot, şi înălţat strălucitor în piaţă. Nu s-a uitat nici ca dedesubt, ferit de ochii celor din jur, să fie aduse cele de trebuinţă focului. Mulţimea, cu răsuflarea tăiată, aştepta minunea. Dar Phalaris, spre deosebire de tiranii pe care istoria în lunga sa desfăşurare i-a ridicat în văzul tuturor, avea simţul ironiei, poseda o ironie ce de la înălţimea tronului său s-a prăvălit cu iuţeala puterii unei flăcări. În faţa supuşilor, poate pentru a-i înspăimânta, a poruncit ca prima încercare să se facă cu calfa venită din Atena, cu constructorul taurului.

Cei ca Phalaris, în istorie, sunt puţini, pe câtă vreme cei din specia lui Perillos sunt mulţi şi sporesc în progresie greu de imaginat. Un taur turnat din bronz, ca operă de “artă” şi, în acelaşi timp, cu adevărat, o maşină de tortură! O carcasă ideologică, din bronz, construită pentru a avea tăria şi strălucirea unei opere de artă! O carcasă aprinsă, care să te transforme în cenuşă, pentru că spiritul tău vrea să-şi păstreze condiţia, adică să fie liber! O carcasă care vrea să neantizeze orice idee ce ar fi altfel decât a tiranului! O carcasă care şi în ultima fază perverteşte ţipetele celui dinlăuntrul animalului, răsucindu-le, prin orificiile cu iscusinţă făcute, într-o muzică încântătoare!

Mult mai târziu, istoria înregistrează, ca lecţie, aceleaşi asemănătoare evenimente, de data aceasta cu ajutorul artei. Guido da Montefeltro, născut pe la 1220, unul din cei mai mari condotieri ai timpului său, vicar al lui Corradino din Roma, a luptat împotriva statului pontifical, participând la marile bătălii ale epocii, fiind excomunicat de mai multe ori. La 1 mai 1282, în fruntea armatei ghibelinilor din Romagna, câştigă o strălucită victorie împotriva armatei papale. Guido intră în ordinul franciscanilor şi solicitat, în fine, de Papa Bonifaciu al VIII-lea, contra iertării anticipate a păcatului, îi dă sfatul prin ce înşelăciune să cucerească Prenestino, cetatea întărită a familiei Colonna. La moartea sa, chiar dacă Papa i-a dat iertarea, în lupta dintre sfântul Francisc, care coboară din cer să-i ia sufletul, şi diavol, câştigă cel din urmă. Trădarea valorii religioase şi a patriei sunt mari păcate şi Dante îl scufundă pe Guido da Montefeltro în penultima bolgie a Infernului, unde, alături de alţi rău sfătuitori şi mai înşelători, se află înfăşurat în flăcări. Dante nu uită să invoce străvechiul simbol al înşelăciunii şi torturii: “Precum mugea boul Siciliei, care / scrâşni dintâi cu plânsu-ndreptăţit / al calfei ce-l durase ca atare, / precum mugea plânsul canonit / al celui pus în burta lui să piară, / deşi de-aramă era întreg cioplit, / la fel dintâi şi vorbele din pară / ce nu-şi aflară loc prin vreo spărtură, / în însăşi glasul ei se preschimbară.” (Dante Aligheri, Divina Comedie, Infernul, Cântul XXVII, EPLU, Buc. 1965, trad. Eta Boeriu, p. 145). Acest Guido pribegeşte “în strai de foc” şi se tânguie zadarnic; a crezut că-l poate înşela şi pe Dumnezeu, dar uneltirile i-au fost dezvăluite. Sufletul nu i s-a putut mântui; culpa sa, hrănită din propriile înşelăciuni, s-a înfăşurat în jurul său, nu prin viclenia şi ironia unui Phalaris din Agrigent sau a istoriei, ci prin cea a marei arte, neiertătoare cu calfele trădătoare, înşelătoare şi mizere.

După cum istoria a consemnat şi poartă cu sine, taurul de bronz cântător al lui Phalaris este construit de calfe, nu de maeştri. Conştiinţa lor este pervertită: neavând acces la ordinul maeştrilor, nici prin sârguinţă şi stăpânire a meşteşugului, nici prin virtute şi caracter, ideea de har şi exigenţă artistică fiindu-le chiar străină, calfele se pun în slujba puterii.

Arta care ar putea să li se dezvăluie, datorită absenţei caracterului lor şi a prezenţei conştiinţei pervertite, se transformă într-un greu metal ideologic cu chip de taur, înlăuntrul căruia sunt împinşi de puterea zilei toţi care nu vor să-i recunoască strălucirea, care se ţin cât mai departe de fascinaţiile ei. Mai vinovaţi decât cei de deasupra cetăţii şi comunităţii, sau decât cei care în tăcere şi discreţie întreţin focul sub taur, sunt calfele perillos, înmulţite, cu mâinile lor pricepute şi spornice în a şlefui bronzul încântător şi cântător al puterii. 

Trecând peste alte reflecţii asupra acestei metafore dureroase din istorie şi a conştiinţei pervertite, semnate de Søren Kierkegaard, Georg Lukács, sau Umberto Eco (v. finalul romanului Numele trandafirului), surprindem în planul istoriei apropiate, cum Perillos după Perillos, fie din îndepărtate Atene, fie chiar din mijlocul cetăţii, au construit (turnând) uriaşul idol muzical, de ascunsă tortură, dat spre încântarea mai marilor şi spre fericirea neştiutoarei mulţimi. Decenii după decenii l-au lustruit şi împodobit, dându-i o suspectă şi artificială strălucire de soare la amurg. Cei care se încăpăţânau să rămână în slujba faptelor şi lucrurilor adevărate, măsurilor drepte şi frumoase, erau introduşi în taur. El devenise tot mai încăpător, graţie calfelor înmulţite cu instrumente subtile în mâini, cu slujbaşi după cât încape şi-i de trebuinţă. Noii stăpâni Phalaris au trebuit, în cele din urmă, să fugă sau să se ascundă, neavând capacitatea de a se manifesta ironic, cel puţin, pentru delectarea proprie – întrucât şi pentru aceasta, nu trebuie să fii prea orbit de putere. Åži astfel, calfele, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, într-o singură noapte au acoperit taurul de bronz cu pânză în mijlocul pieţelor – căci în orice cetate sau orăşel există o piaţă fie doar şi pentru adunarea comunităţii – ca în zori să-l dezvelească spre bucuria novicilor, a aceloraşi slujbaşi care, până în urmă cu o zi, lucraseră la înălţarea şi strălucirea bronzului muzical. Au şters urmele uşiţei prin care erau introduşi adevăraţii cavaleri ai faptelor şi lucrărilor adevărate şi bune, cum s-a zis demult, adică frumoase ca tot ce-i suflat şi născut prin cuvânt, şi au început, fără jenă de minciuna şi tortura anterioară, să susţină că taurul este altul şi-i operă de artă, că ei nu sunt mizere calfe, ci mari creatori şi artişti. Au început să se uite de jur împrejur, căutând noi comanditiri de opere şi poftitori să asculte muzica dorită. Căci un Phalaris din oricine şi de oriunde este uşor să apară. 

Cu aceleaşi instrumente, dăltiţe şi plaivase, ascuţite şi îndreptate peste noapte, calfe după calfe, Perillos după Perillos, lustruiesc acelaşi şi mereu alt taur, pentru aceeaşi şi mereu altă muzică, după cum este cererea. 

Calfa este totdeauna gata să se prezinte cu oferta. 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 8 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.2

Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter