29.10.2011,  16:29:02 | 0 comentarii | 503 vizualizari
În 12 februarie ar fi împlinit 89 de ani / David Maniu - Pietre pentru un templu al eticii şi moralităţii (II)
de Dumitru VELEA

Pe drumul împlinirii omului ca destin există răspântii şi omul din oficiant trece într-o tulburătoare confruntare cu sine.  Conştiinţa devine nefericită, prin sfâşierea lăuntrică, iar virtutea poate birui numai cu preţul despărţirii de slăbiciunile omeneşti. A doua secţiune, La răspântie de drumuri, este construită cu funcţie de purgatoriu: omul rătăcit, prin căinţă, devine mai bogat şi cunoscător, cu mult mai de preţ decât cel ce nu a călcat pe drumul ocolit al rătăcirii.

Construcţia nu este numai dialectică, ci şi religioasă, creştină: oaia rătăcită, piatra sărită din zid, fiul risipitor. Se ştie, la întoarcerea acasă, fiul risipitor este întâmpinat de tatăl său cu cinste, tăindu-i-se viţelul cel gras, în pofida părerilor de rău ale fiului rămas acasă. El a risipit tot avutul său, s-a lepădat de slăbiciunile sale şi s-a întors acasă, umilit şi înţelepţit. Åži tatăl a îngenunchiat înaintea sa. Un om care se întoarce astfel în „grădina umanităţii” poate fi primit la fel de Lege. Umanismul combate răul - scrie David Maniu -, dar nu-i înlătură pe cei răi. Îi transformă, recuperându-i pentru ei şi pentru societate. În această acţiune, factorul cel dintâi rămâne atitudinea celui ce a greşit faţă de… greşala sa (p. 52). O fată rătăcită în hăţişurile vieţii, descifrând tâlcul muncii şi al timpului, este recuperată. Minciuna, pe acest drum, poate să câştige nenumărate lupte, dar victoria finală aparţine adevărului. Într-o povestioară, Adevărul şi Minciuna, a Egiptului antic, Adevărul triumfă, până la urmă, dar prin fiul său: compensativ, în marea poveste a omului. În mica poveste a omului, David Maniu crede în triumful adevărului, fără amânare şi ocol, fiindcă omul nu suportă în oglinda minciunii să-şi vadă chipul pocit. Ca o încoronare a facerilor, Dumnezeu l-a făcut după chipul său. L-a aşezat în grădina Edenului, nepermiţându-i să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului, căci va muri negreşit! Dar Åžarpele îi spune altceva: dacă va mânca, nu va muri, ci va fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul. Omul mănâncă fructul oprit, accede conştiinţa despre bine şi rău, dar “cade” din grădina Edenului. Iese din vârsta candorii şi naivităţii copilăriei, adolescenţei şi trece în cea social-istorică, a familiei, muncii şi luptei cu timpul, căci acum cunoaşte şi moartea. Actele sale, creatoare şi umanizatoare, se nasc din perspectiva fricii de moarte, dar şi ca o înfrângere a morţii. Se confirmă, astfel, spusa Åžarpelui. Negativul luminează şi împlineşte afirmativul. Iată-l pe om cu binele absolut al eticii deasupra capului şi cu picioarele în eterogenitatea (bine-rău) a moralei. Între lumea principiilor şi cea a normelor, omul se mişcă şi îşi pecetluieşte destinul. Conştiinţa morală transcende precaritatea de fiinţă a omului. Din perspectiva finitudinii omului şi a depăşirii ei se ridică aserţiunile lui David Maniu. Pe această nesuportare a carenţei de fiinţă se curbează cerul eticii sale, cu principiile cu mişcări de aştri. Legea este mai presus de om, dar sufletul şi spiritul sunt mai presus de lege.

În aserţiunile cărţii Încotro, omule? se petrece un fapt de ascunsă dialectică. Principiile se îmbunează şi normele se principializează. Universul unora se deschide în particularitatea normativă, iar individualitatea normelor se desface, prin „bogăţia cazului”, în  particularitatea universală a principiilor etice. Secţiunea aceasta este cea mai bogată în descifrări ale sufletului omenesc, ale luptei omului cu sine pentru devenirea sa ca unul dintre Noi, cum se spune în Cartea Facerii (3.22). Iubirea - miezul valorii morale - biruire şi moartea. Ea înlătură uşurinţa omenească dintr-o familie, întemeiază familia. Este institutoare de viaţă, creaţie, responsabilitate. Cinstea este reflexul aceloraşi stele fixe. „Legea cea mare” a cinstei … „rimează” cu Omul de omenie… din prima secţiune. Aceste „rimări” şi rezonări sunt specifice gândirii lui David Maniu. O aserţiune a sa înseamnă, de fapt, o triplă relaţie. Ca magistrat, nici n-ar fi putut altfel. Este de presupus că marea sa Operă Morală sălilor de judecată. Ca un îndemn că omul trebuie, din când în când, să-şi aducă aminte de un zid al plângerii. 

Omul, din punct de vedere moral, este o făptură expusă; din perspectivă etică, o cădere şi o înălţare spre fiinţă, de aceea, omul trebuie să aibă curajul de-a avea… curaj, să depăşească anemia morală: suferinţa umanizează, iar omul care a greşit redevine ceea ce a fost, poate chiar mai bun,  cu pulsul de experienţă şi de înţelepciune pe care-l dau înfrângerile (p.65). Într-o  conştiinţă sfâşiată voci tainice se înfruntă: glasul conştiinţei care se teme şi cel al conştiinţei care se căieşte. Lupta celor două şi triumful celui din urmă duce la autopurificare. Din acest unghi, bunătatea, ca o amintire edenică a omului, iartă şi biruie orice răutate. Convingerea sa este că şi caracterul cel mai rău poate fi îndreptat, atâta timp cât în sufletul omului pâlpâie încă feştila umanităţii (p. 69). Recunoştinţa, ca memorie a inimii, se dezvăluie ca având un fundament psiho-social. David Maniu explică multe fapte, comportamente şi atitudini umane printr-o teorie a vârstelor, mult asemănătoare cu cea hegeliană. O copilărie răsfăţată sau frustrată duce la o sărăcie a inimii şi, implicit, la lipsă de recunoştinţă. De aceea se impune o mare atenţie asupra educaţiei până la educarea educatorului. Căci o bună educaţie şi instrucţie îl fac pe om să-i dea timpului o valoare umană, să-l transforme din rotitor, în rostitor, cum ar fi zis Constantin Noica. A nu conştientiza valoarea umană a timpului înseamnă căderea omului în cea mai adâncă precaritate de fiinţă. Prietenia, ca armonie a omenescului cu divinul, sau ca o inimă în două trupuri, cum ar fi zis Aristotel; fidelitatea, ca lege a familiei, şi nu numai, toate biciuiesc slăbiciunile şi-l îndreaptă pe om spre cota înaltă a răspunderii sociale. De pe această răsucire a spiralei, se luminează necesitatea educării educatorului. Totodată, şi principiul simetriei concordanţei dintre abatere şi sancţiune. Altfel, nimic nu convinge şi răul, la nivel individual şi social, va prolifera. Educarea este văzută ca o construcţie interioară a omului, ca un templu, cum am zis la început, în care omul trebuie să ajungă să oficieze.

Într-un univers moral degradat, juridicul este chemat să sancţioneze. Accentul se mută de pe persoană pe raportul dintre persoane. Totuşi, ori de câte ori aserţiunea se poartă la nivel juridic, se face şi o valorizare morală. David Maniu urmăreşte întotdeauna concluzia dacă este legală şi morală, legală şi imorală, sau ilegală şi morală. Nesuprapunerea dintre cele două sfere axiologice se datorează, în bună măsură, presiunilor politice. David Maniu a fost un seismograf fin al sesizării lor. Omul este mai presus decât dosarul! exclama mereu. Omul trebuie să rămână scop, cum a gândit reformatorul Kant, munca şi creaţia fiindu-i măsura morală ce îl reîntorc spre cel care l-a făcut după chipul său.

Dar nu toţi oamenii au puterea să devină şi să se conceapă ca scop, ci încearcă să iasă din apele stătute ale mijlocului pe căi perverse. David Maniu în secţiunea a treia, Drum cu fântâni fără cumpănă, pune în lumină un infern al imoralităţii, un deşert de fântâni părăsite, fără cumpănă. Singura cale de reîntoarcerea. Lipsa de sens, de ideal moral, de ţeluri primenitoare lasă, în acest infern, făpturile pradă egoismului, intereselor mărunte şi imediate, uitării sau neînvăţării alfabetului muncii şi convieţuirii sociale, răutăţii şi invidiei, minciunii şi escrocheriei, parazitismului şi viciului. Toate au drept corolar drama inutilităţii şi morţii lente de inaniţie morală a sufletului. O amplă şi rece descriere de „cazuri” defăimătorul (cel care atentează la onoarea şi demnitatea semenului său), mărturisitorul mincinos (care lezează actul de justiţie şi, prin acesta, valoarea morală), cel ce abuzează de încredere prin minciună şi “negustorie de iluzii”, cel care lezează convieţuirea socială; cel iresponsabil social şi faţă de familie, cel certat cu omenia, “dubla existenţă” morală, cel ce înlocuieşte forţa legii cu legea forţei, delicventul minor, parazitul pungaş, omul de prisos, chiulangiul, absentomanul, cronofagul de pe stradă etc. Nimeni nu le cere acestor căzuţi în infern să oficieze, dar să participe la oficiere este o necesitate vitală. Dacă este adevărat că nu toţi membrii societăţii pot fi eroi sau apostoli, nu este mai puţin adevărat că fiecare dintre noi trebuie să se încadreze cel puţin în modelul de comportament prescris de normele legale, care reprezintă mimnimum de morală (p.118). Åži pentru toate aceste făpturi, victime ale lipsei sau carenţei de educaţie - teoria vârstelor explicitează psiho-social multe şi mult - David Maniu găseşte cuvinte calde, de recuperare umană. Eşti şi tu sânge din sângele nostru, speranţă din speranţele noastre. Căci natura ta, aluat bun, dar prost frământat, nu e pusă sub zodia vreunui blestem al neîmplinirii. Revino în familia noastră, familia ta - fiică rătăcită pe cărările risipii! (p. 168).

A recupera omul pentru grădina umanităţii este sensul moral pentru care a luptat David Maniu, uitând de sine, ca un adevărat oficiant întru etică şi morală. (va urma)

 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 2 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227







Publicitate
Newsletter