06.11.2011,  20:10:01 | 0 comentarii | 719 vizualizari
REGIZORUL MARCEL ÅžOMA A PLECAT LA ACTORII SÄ‚I DE DINCOLO (III)
de Dumitru VELEA

De remarcat faptul că respectând semnele distinctive ale epocii, piesa se joacă într-un stil adecvat, contemporan”, sau “Marcel Åžoma, regizorul spectacolului cu piesa lui Ibsen, a urmărit să reliefeze sensurile actuale ale dramei lui Solness, estompând – misticismul maladiv al constructorului. Solness este conceput în tonuri luminoase, optimiste, definindu-se prin înseşi cuvintele-cheie pe care le rosteşte…” (s.n.). Trei spectacole din Ibsen, şi unele rămase în stadiu de proiect poate, mărturisesc despre o afinitate al cărei mobil nu poate fi decât ideatic.  Regizorul Marcel Åžoma

şi-a găsit ideilor sale suportul dramatic adecvat în opera lui Ibsen. Atotputernicia ideii faţă de sentiment, claritatea acesteia lucrând ca o fatalitate asupra realităţii i-a influenţat demersul regizoral, dându-i un suport moral şi o întemeiată lege estetică. Rigoarea şi claritatea ideii, umanitatea personajului aflată în nobleţea scopului, cultul adevărului şi acţiunea împotriva vechiului sunt determinante care, mutatis mutandis, revin şi regiei: acea desfăşurare inflexibilă a spectacolului, prin refuzul şovăirilor, în direcţia unei convingeri ideatice şi în vederea unui sens optimist. Reflexii ibseniene, recunoscute şi cheltuite neobosit într-o serie largă de spectacole, au ajuns în unele la izbânzi de elevată sărbătoare, obţinând acea mult dorită simplitate în întâlnirea cu piesa lui Radu Stanca, Dona Juana, în care simbolurile se încrucişează şi se împlinesc, rezolvându-se, în simetria lor. Festivalul Naţional de Teatru, Craiova, 1969, a confirmat acest fapt, căci aici, Teatrul din Valea Jiului a avut o surprinzătoare evoluţie prin cele două spectacole semnate de regizorul Marcel Åžoma: Transplantarea inimii necunoscute şi Dona Juana. Mărturisirile presei vin în sprijin: Scânteia tineretului, sub titlul “Spectacole de virtuozitate” – spectacole atât de serios–profesionale, atât de migălos lucrate şi finisate; Romulus Diaconescu în Înainte notează elogios prezenţa teatrului, stăruind asupra comediei tragice Dona Juana; Dinu Kivu în Contemporanul sub titlul “Surprize” înscrie: „corectitudinea gândirii regizorale, bunul joc al actorilor, sobrietatea întregii montări”; Valeria Ducea în revista Teatrul completează: “Realism viguros şi expresiv în arta spectacolelor. Acurateţe, respectul textului, strădania pentru punerea în lumină fără denaturări, fără îngroşări a ideilor, omogenitate; încercarea de a impune un stil de joc sobru, sincer, simplu, despovărat de clişee”; în Steagul roşu sub titlul ”Un spectacol eveniment – Dona Juana” se înfăţişează în detalii ca-ntr-o oglindă acest indiscutabil reuşit spectacol; iar în revista Familia i se acordă o deosebită importanţă, analiza sistematică întreprinsă de Al. Covaci degajând o irezistibilă bucurie spirituală: “Comedia tragică a lui Radu Stanca impresionează prin riguroasa sinteză a elementului filosofic cu cel poetic, sensibilizându-l pe primul cu recuzita lirei de rasă, fortificându-l pe al doilea cu profunzimea unei gândiri de mare rafinament. Reliefarea egalităţii valorice a acestor două elemente este virtutea primordială a reprezentaţiei de la Petroşani. Directorul de scenă, Marcel Åžoma, sesizând adevăratele coordonate ale piesei, a compus o partitură regizorală în care grija faţă de nota lirică a textului este secondată de aceeaşi atenţie faţă de ideatica piesei. Marcel Åžoma îmbrăţişează ideea metaforei regizorale lansate de Radu Stanca, montând un spectacol în care simbolurile dobândesc valori deosebite şi care alcătuiesc la un loc o imagine metaforică de o remarcabilă frumuseţe”; etc. Fără a mai cita, se poate spune că proprietatea intimă a aceste regii, în ceea ce are ea mai împlinit, este de natură ibseniană. Obsesia regizorului fiind echilibrul conflictual şi claritatea ideii şi comunicării; mişcarea – evidenţă a simplităţii. Spectacole împlinite prin combustie ideatică. Pentru activitatea artistică şi pentru cea de zi cu zi depuse de Marcel Åžoma într-o instituţie de spectacol implicată în viaţa comunităţii, pe lângă aprecierea semenilor, sunt mărturie şi Ordinul „Meritul Cultural” cls. a V-a şi patru medalii, dintre care, Medalia „Muncii”, Medalia „A XX-a aniversări a Patriei” şi Placheta 60 de ani de existenţă a Teatrului din Petroşani. Acum,

la trecerea dincolo, întreg Teatrul Dramatic “Ion D. Sîrbu”, cât şi spectatorii care i-au aplaudat spectacolele regizate, îi aduc un pios omagiu. Fie să aibă multă lumină şi pe Scena de Sus! 

Fişa de creaţie:

Spectacole regizate: Ceasul de aur, de I. Niculescu, 15.12.56; Copilul altuia, de V. Skvarkin, 06.04.57; Take, Inake şi Cadâr, de V. I. Popa, 02.11.57; Hagi Tudose, de B. Åžt. Delavrancea (asistent de regie) 25.01.58; Ultimul tren, de E. Mirea, Kovacs György, 29.10.58; Într-un ceas bun, de V. Rozov, 26.05.59; Partea leului, de C. Teodoru, 25.09.59; Cei din urmă, de M. Gorki, 12.12.59; Vicleniile lui Scapin, de Molière, 19.03.60; Vlaicu şi feciorii lui, de Lucia Demetrius, 14.09.60; Celebrul 702, de Al. Mirodan, 01.12.60; Secunda 58, de Dorel Dorian, 28.01.61; Oameni care tac, de Al. Voitin, 03.05.61; Neamurile, de Teofil Buşecan, 02.06.61; Trei generaţii, de L. Demetrius, 04.10.61; Doi medici, de Hans Pfeiffer, 25.12.61; Nuntă la castel, de Sütö András, 15.09.62; Fata cu pistrui, de Andrei Uspenski, 27.01.63; Las´ că vine Nuţa, de D. Costescu şi Alexandru Adrian şi Romeo şi Julieta la Mizil, de G. Ranetti, spectacol coupé, 12.03.63; Ancheta, de Al. Voitin, 05.10.63; Vremea dragostei, de V. Kataev, 16.11.63; Nora, de H. Ibsen, 22.02.64; Citadela sfărâmată, de Horia Lovinescu, co-regizor, 15.08.64; Măsură pentru măsură, de W. Shakespeare, co-regizor, 21.11.64; Titanic vals, de T. Muşatescu, 09.01.65; Copacii mor în picioare, de Alejandro Casona, 10.04.65; Când vine barza, de André Roussin, 09.10.65; Suflete tari, de Camil Petrescu, 08.01.66; Burlacii, de G. Carabin, 09.10.66; Cuza Vodă, de M. Davidoglu, 24.01.67; Omul care a văzut moartea, de V. Eftimiu, 23.02.67; Opinia publică, de A. Baranga, 30.09.67; Hangiţa, de C. Goldoni, 04.05.68; Sosesc deseară, de T. Muşatescu, 16.12.68; Dona Juana, de Radu Stanca, 16.03.69; Transplantarea inimii necunoscute, de Al. Mirodan, 27.08.69; Constructorul Solness, de H. Ibsen, 28.12.69; Pe uşa din dos, de T. Gabor, 28.02.70; Trei Crai de la Răsărit, de B. P. Haşdeu, 21.04.70; Doamna Spiriduş, de Calderon dela Barca, 07.11.70; Pleacă berzele, de I. Minulescu, 10.01.71; Haplea, Neaţă şi Nătăfleaţă la circ, de Marin Iorda, 16.03.71; (Getuza, de Radu Sălăjan, Recital „Cântarea Omului”, de T. Arghezi, 70-71); Åžtafeta nevăzută, de P. Everac, 09.10.71; …Escu, de T. Muşatescu, 05.01.72; Când revolverele tac, de T. Negoiţă, 12.02.72; Inimă rece, de Ed. Covali după W. Hauff, 06.01.73; Fata fără zestre, de A. N. Ostrovski, 11.11.73; Siciliana, de A. Baranga, 14.03.74; Plicul, de L. Rebreanu, 28.02.75; Femeia mării, de H. Ibsen, 15.09.75; Noapte albă, de Mircea Bradu, 25.10.75; Nu suntem îngeri, de Paul Ioachim, 18.12.76;  Autobiografie, de H. Lovinescu, 06.11.77; Viaţa particulară, de Ov. Genaru, 01.04.78; (Spectacol festiv Odă Republicii, 77; Spectacol festiv de 23 August, 78-79); Logodnica, de Al. Sever, 20.12.79; Bulevardul împăcării, de A. Baranga, 01.03.80; Spectacol dedicat alegerilor; Take, Ianke şi Cadâr, de V. I. Popa, 01.03.81; Soarele şi Luna, de Al. Anghelescu, 14.05.81; Al treilea nu se poate, de Ivan Martinov, 15.12.81; Gărgăriţa, de I. Băieşu, 05.11.82; Domnişoara Julie, de A. Strindberg, 13.02.83;  Steaua fără nume, de M. Sebastian, 25.12.83; Milionarul sărac, de T. Popescu, 06.03.84; Ciuta, de V. I. Popa, 08.07.84; Lungă poveste de dragoste, de T. Popescu, 27.10.84; Variaţiuni pe tema dragostei, de S. Alioşin, 14.12.84; Clopotele de G. Mamlin, 18.04.85; Omul cu mârţoaga, G. Ciprian, 19.09.85; Idolul şi Ion Anapoda, de G. M. Zamfirescu, 10.02.86; Valiza cu fluturi, de Iosif Naghiu, 07.05.86; O întâmplare cu haz, de C. Goldoni, 28.02.87; Sâmbăta amăgirilor, de Ion D. Sîrbu, 30.09.87; Patru lacrimi, de V. Rozov, 1988; Bolnavul închipuit, de Molière, 27.01.89; Take, Ianke şi Cadâr, de V. I. Popa, 18.09.98; Pacea cu Zmeii, de V. Butulescu, 05.02.99.  Roluri: Sentinela din Fiul meu, de Gherghely Sandor, regia Ion Deloreanu, la Teatrul de stat Bacău, 1948; în Ferapont din Trei surori, de Cehov, 1953, şi Åžmaga din Vinovaţi fără vină, de A. N. Ostrovski, 1954, în Institut, la Moscova; Vasile Ioniţă din Anii negri, de N. Moraru A. Baranga, regia Constantin Dinischiotu, 20.09.67; Regizorul spectacolului din Opinia publică, de A. Baranga, regia M. Åžoma, 30.09.67; Albeanu din Plicul, de L. Rebreanu, regia M. Åžoma, 28.02.75.

 

 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 2 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *

* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227






Publicitate
Newsletter