28.05.2013,  22:01:38 | 1 comentariu | 1338 vizualizari
Declaraţia politică a deputatului PP-DD, Monica Iacob-Ridzi: / „Mineritul românesc are soluţii pentru viitor, dar încă se împotmoleşte în lipsa de decizie!”
de Ziarul Vaii Jiului
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
Distinşi membri ai guvernului,
 
Ca o justificare a situaţiei dramatice în care se află, de ani de zile, sectorul industriei miniere din România, în mod special cel al industriei de extracţie a huilei energetice, oamenii politici şi guvernanţii invocă, cel mai des, lipsa unor soluţii coerente, categorice, care să ne arate drumul pe care România trebuie să-l parcurgă pentru a salva minele de la închidere şi pentru a valorifica la potenţial maxim această resursă pe care, nu întâmplător, românii o numeau „aurul negru”. 
După ani şi ani de reforme ratate în acest domeniu, după ce multe exploatări miniere au fost închise şi distruse, după ce statul – ca patron al acestui sector economic strategic – nu a găsit modalităţile prin care să optimizeze balanţa contabilă a companiilor miniere de stat, aşa-zişii specialişti ai partidelor politice aflate la putere îşi demonstrează, cu fiecare zi ce trece, ineficienţa, ca să nu spun incompetenţa, faţă de perspectiva imediată, pe termen mediu şi pe termen lung a acestui sector de activitate. 
Zi de zi, atunci când vine vorba despre sectorul minier, cu precădere despre cel din Valea Jiului, auzim din gura actualilor miniştri de resort doar de soluţii care vorbesc despre închideri de mine şi disponibilizări de personal. 
Cred că o astfel de abordare este cât se poate de greşită şi am să vă argumentez şi de ce.
Cu ceva vreme în urmă, în organizarea comunităţii locale din Valea Jiului, la Petroşani, a avut loc un workshop dedicat analizării soluţiilor de viabilizare a sectorului minier şi termoenergetic din ţara noastră. 
Cu acest prilej, cercetărori de valoare din industria energetică românească, din cadrul mediului academic de la Universitatea din Petroşani şi din cadrul Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România au adus sub lumina opiniei publice o serie de soluţii care, în cazul în care ar fi preluate de cei care sunt răspunzători de luarea marilor decizii cu privire la guvernarea ţării, nu doar că ar putea salva ceea ce a mai rămas din industria extractivă din România, dar ar putea transforma această activitate într-un punct forte în balanţa economică a ţării noastre. Nici un membru al Guvernului Ponta nu s-a arătat însă interesat de acest seminar de dezbatere de la Petroşani, în ciuda invitaţiilor oficiale lansate de organizatori, pentru că dezinteresul pare a fi atitudinea la ordinea zilei a Guvernului Ponta atunci când vine vorba despre Valea Jiului în mod special şi despre România în general.
Am promis la vremea respectivă, într-o altă declaraţie politică, că voi aduce în atenţia dumneavoastră dovada faptului că există soluţii pentru salvarea Văii Jiului, că există soluţii pentru dezvoltarea Văii Jiului, chiar în acest sector de activitate care este mineritul şi industria termoenergetică, subiecte atât de mult hulite, în ultimii ani, de economişti şi politicieni, deopotrivă. Astăzi, sunt în măsură să vă prezint doar câteva dintre aceste soluţii, indentificate şi prezentate în raportul final al workshopului desfăşurat în luna aprilie la Petroşani. 
Exploatarea resurselor minerale utile din România poate fi un motor de creştere economică a României şi de ieşire din criză numai dacă se găsesc căile politice şi administrative necesare pentru ca aceste resurse să fie extrase în interes naţional. Mai mult decât atât, putem vorbi de relansarea industriei miniere, ca motor al dezvoltării economice, doar în condiţiile în care industria minieră stă la baza altor industrii consumatoare de produse minerale şi energetice, pentru a creşte gradul de prelucrare şi valoarea adăugată a acestora.
În acest sens, principalele concluzii, idei şi propuneri sunt: 
Necesitatea implicării mai active a statului Român în exploatarea resurselor minerale. Se apreciază ca trebuie regândită legislaţia, în aşa fel ca resursele minerale, terenurile de la suprafaţă ş.a. să se constituie în capital, ca participaţie a statului român în diferite asocieri cu investitorii privaţi.
Se consideră necesară reînfiinţarea unui Departament în cadrul Ministerului Economiei care să se ocupe de gestionarea exploatării şi valorificării superioare a resurselor minerale utile. Această decizie ar fi şi un semnal pentru investitori că există o strategie de exploatare a resurselor minerale utile în România.
Schimbarea legislaţiei în sensul flexibilizării redevenţelor şi a taxelor legate de resursele naturale, în favoarea statului român (de exemplu: o redevenţă mai redusă pe o perioadă de recuperare a investiţiei şi o redevenţă de 80% pe restul perioadei de exploatare).
Înfiinţarea unui fond de stabilizare (care poate fi un instrument de macrostabilitate), după modelul Norvegiei – care a ajuns la 50% din PIB – şi a altor state, alimentat cu resurse financiare provenite din valorificarea zăcămintelor de resurse naturale, cu rolul de a diminua din impactul fluctuaţiilor preţurilor pe piaţa resurselor şi din care se pot extrage cote bine reglementate pentru sănătate, educaţie şi infrastructură.
Înfiinţarea unui oficiu de contabilitate a investiţiilor, cheltuielilor şi veniturilor din domeniul resurselor, în vederea stabilirii produsului naţional net ecologic – care poate fi şi un indicator economic al unei „dezvoltări durabile” (de exemplu: PIB-ul poate creşte, iar PNN poate scădea – ceea ce indică o creştere economică falsă).
Modificarea legislaţiei în sensul unor salarii stimulative a persoanelor implicate în procesul de gestionare a resurselor naturale şi creşterea la nivel descurajant a pedepselor, pe măsura prejudiciilor aduse interesului naţional, şi formarea de mecanisme de recuperare a pagubelor produse.
Crearea unor mecanisme care să elimine firmele intermediare de „consultanţă” de la negocierea contractelor dintre statul român şi companiile miniere străine (care, cel mai adesea, sunt suspectate de corupţie internaţională).
Încurajarea capitaliştilor autohtoni pentru a investi în domeniul exploatării şi valorificării resurselor naţionale (în acest fel sunt şanse mai mari ca profitul să rămână în ţară!).
Luarea măsurilor necesare pentru formarea de specialişti, atât cu studii superioare cât şi cu studii medii, în domeniul exploatării şi valorificării resurselor minerale utile, într-un număr suficient, cerut de piaţa muncii, chiar în condiţiile în care activitatea minieră în România s-a redus foarte mult, întrucât s-a constatat că există o penurie de personal corespunzător calificat.
Susţinerea formării specialiştilor cu studii universitare în domeniul extragerii şi valorificării resurselor prin introducerea obligativităţii companiilor, ce desfăşoară acest obiect de activitate, de a avea în structura de personal, cel puţin un astfel de specialist cu normă întreagă.
Revigorarea cercetării prin stimularea universităţilor de profil din România de a se implica mai activ în activitatea de cercetare din acest domeniu. S-a constatat că activitatea de cercetare în domeniul extragerii resurselor minerale utile s-a diminuat considerabil datorită „privatizării” institutelor de cercetare-proiectare din domeniu. Noii patroni s-au limitat la schimbarea destinaţiei terenurilor şi a clădirilor existente în patrimoniul acestor institute.
Stimularea investiţiilor în domeniul industriilor de prelucrare a resurselor minerale şi energetice (de exemplu: metalurgia neferoaselor ş.a.), pentru a creşte valoarea adăugată a acestor produse.
S-a evidenţiat faptul că nu întotdeauna proiectarea şi realizarea închiderii minelor a fost gândită într-un mod responsabil, în sensul redeschiderii eficiente a acestora sau pentru recuperarea unor resurse auxiliare.
În România, ca şi în multe alte ţări, lipseşte o strategie naţională privind baza de materii prime minerale. Realizarea unei prognoze pe termen lung in condiţiile noastre nu se poate face decât printr-o Hotărâre la nivelul Guvernului şi cu sprijinul lui.
Să se înfiinţeze un „Consiliu Ştiinţific Consultativ pe probleme de minerit şi energie” la nivel naţional, care să funcţioneze pe lângă Ministerul Economiei, in competenţa căruia să intre discutarea problemelor strategice ale dezvoltării mineritului şi energeticii şi analiza proiectelor de legi şi a hotărârilor privind industriile minieră şi energetică. Consiliul va avea menirea de a contribui la susţinerea ministerului în analiza şi luarea deciziilor în marile probleme de valorificare a resurselor minerale şi energetice ale ţării. Din consiliu ar urma să facă parte cei mai reprezentativi specialişti din învăţământul superior, cercetare şi producţie.
Consiliul Ştiinţific Consultativ pe probleme de minerit şi energie ar trebui să elaboreze şi să determine:
- Prognoza de dezvoltare a Complexului de materii prime minerale (CMM), între care şi prognoza scenariilor defavorabile;
- Nevoile mondiale de diferite materii prime minerale;
- Influenţa CMM asupra mediului înconjurător;
- Deficitul de resurse minerale primare, între care şi de apă;
- Efectuarea unui audit economic al întreprinderilor miniere şi energetice;
- Asigurarea cu informaţii privind realizările mondiale;
- Promovarea noilor tehnologii - principala forţă de evoluţie a CMM şi a energeticii.
Analiza contractelor de privatizare a companiilor şi de concesionare a zăcămintelor de resurse naturale, în vederea cuantificării pierderilor produse poporului român, identificarea reprezentanţilor statului, şi nu numai, vinovaţi de atingerea intereselor naţionale şi tragerea lor la răspundere, pe măsura pagubelor produse. Identificarea modalităţilor legale de denunţare şi/sau renegociere a clauzelor contractuale sau a contractelor în integralitatea lor care contravin interesului statului român, pentru repunerea în drepturi a interesului naţional. Creşterea gradului de transparenţă prin publicarea contractelor şi a clauzelor contractuale (pentru cele în curs şi cele noi) în integralitatea lor, pentru a fi supuse spre analiză cetăţenilor români, proprietarii de drept ai avuţiei naţionale.
Mai mult decât atât, dincolo de cei câţiva paşi importanţi făcuţi în ultimii ani în ceea ce priveşte reorganizarea sectorului termoenergetic din România, avem la îndemână câteva soluţii pentru a transforma acest sector de activitate economică generatoare de mii de locuri de muncă, dintr-o povară într-un factor de creştere al puterii economice a României în spaţiul European. 
În acest sens, este necesar să fie luată o simplă decizie care să ţină cont de următoarele idei şi propuneri de acţiune, aşa cum au fost ele identificate de cei mai buni specialişti ai României în domeniu:
Finalizarea organizării Complexului Energetic Hunedoara ce include grupurile energetice Paroşeni şi Mintia. Pentru supravieţuirea acestora pe piaţa energetică se apreciază ca necesar ca aceste centrale (şi toate celelalte termocentrale din România, care funcţionează pe cărbune) să vândă energie într-un mixt cu energia produsă de hidrocentrale şi centralele nucleare, pentru diminuarea preţului de livrare. Menţinerea vieţii sociale în Valea Jiului este dependentă de existenţa mineritului carbonifer. Restrângerea activităţii miniere a condus la depopularea zonei. Pentru asigurarea vieţii sociale, alături de alte soluţii (ecoturism, activităţi de interes local şi regional) se apreciază ca necesară asigurarea unei activităţi miniere pentru realizarea unei producţii de 3 milioane de tone de cărbune/an.
Pentru susţinerea mineritului din Valea Jiului, se propune încă o soluţie, şi anume de creştere a capacităţii de producţie energetică a termocentralei Paroşeni (prin construirea unui grup energetic suplimentar, de cca. 300MW, în sistem de cogenerare, energie electrică şi agent termic, în cadrul unei „conurbaţii” dependentă de sistemul de termoficare) care să consume o capacitate de producţie anuală de cca. 3 milioane de tone de huilă, realizată din minele din Valea Jiului. Acestea urmând să furnizeze cărbune doar pentru termocentrala Paroşeni, care îndeplineşte toate condiţiile impuse de mediu şi din punct de vedere al randamentului de ardere a cărbunelui (actualul grup energetic fiind modernizat). De asemenea, transportul cărbunelui de la minele active la Paroşeni este mult mai ieftin decât până la Mintia. Mai mult decât atât, gazul metan din minele de cărbune active şi închise corespunzător se poate constitui în sursă energetică suplimentară pentru această termocentrală (şi poate reduce costul curentului electric).
Varianta de creştere a capacităţii termocentralei Paroşeni este mai avantajoasă, în contextul economico-social din ţara noastră şi pentru Valea Jiului, decât varianta de retehnologizare a termocentralei Mintia, întrucât: actualul grup energetic de la Paroşeni este modernizat şi este implementat programul de desulfurare; se reduc investiţiile, deoarece termocentrala Mintia este neretehnologizată şi dispune de utilaje şi echipamente ruseşti, depăşite tehnologic şi cu randamente reduse, care necesită modernizări şi reabilitări tehnice; se reduc costurile prin eliminarea transportului cărbunelui; se pot creşte randamentele prin prepararea cărbunelui. Adoptarea acestei variante necesită o decizie politică.
Este necesară retehnologizarea minelor active din Valea Jiului pentru creşterea productivităţii muncii, în aşa fel încât cu maxim 8000 de angajaţi să se poată extrage  cca. 3 milioane de tone de cărbune pe an.
Îmbunătăţirea calităţii cărbunilor energetici, prin reconsiderarea proceselor de preparare a acestora, poate contribui la reducerea costului energiei electrice (se va elimina transportul sterilului până la termocentrală, va creşte puterea calorifică etc.)
Opţiunea pentru producerea energiei electrice prin arderea unui cărbune de slabă calitate, cu conţinut ridicat de cenuşă – aşa cum se procedează în prezent – generează poluare (prin uriaşele depozite de cenuşi produse şi prin trimiterea în atmosferă de substanţe nocive, produse la ardere) şi este ineficientă din punct de vedere economic. Fiecare procent de cenuşă în plus în cărbunele supus arderii are următoarele efecte negative: determină o pierdere de putere calorică de 0,1-0,15 kcal/kg, necesită arderea a 0,5kg de cărbune în plus pentru producerea fiecărui kWh, determină o pierdere de masă combustibilă ca urmare a arderii incomplete, implică creşterea cu 0,13% a consumului de energie electrică pentru nevoile interne ale termocentralei, necesită un mare număr de ore suplimentare pentru repararea agregatelor, determină creşterea cheltuielilor capitale pentru achiziţionarea de dispozitive suplimentare necesare „gospodăririi” cantităţilor imense de cenuşă rezultată la ardere, determină o creştere cu 0,6-1,5% a consumului de combustibil de amorsare pe unitatea de masă de cărbune aprins.
Aşa cum demonstrează experienţa ţărilor mari producătoare de energie pe baza activităţii termocentralelor, este indubitabil mai rentabilă arderea unui cărbune de bună calitate, obţinut în urma preparării.
Compararea preţului energiei şi efectul de seră produse în urma arderii cărbunilor, cu cele generate de sursele nucleare sau neconvenţionale (fotovoltaice) este falsă atâta timp cât nu se socotesc cheltuielile cu stocarea deşeurilor nucleare, cu riscul generat de avarierea centralelor nucleare, cheltuielile şi efectele asupra mediului generate de exploatarea unor componente utilizate la echipamentele energetice neconvenţionale etc.
Valorificarea gazului metan din zăcămintele de cărbuni din Valea Jiului (în special a celor închise). În acest sens, proiectarea închiderii minelor trebuie să ţină seama de extragerea gazului metan (de exemplu: să fie menţinută în subteran coloana de aer comprimat, drept cale pentru evacuarea gazului metan). Poate fi una din căile de reducere a costului de exploatare a cărbunelui.
Se remarcă o slabă colaborare dintre unităţile miniere din Valea Jiului şi specialiştii din cadrul Universităţii din Petroşani. În acest sens, se impune găsirea de căi de stimulare a implicării specialiştilor de la Universitatea din Petroşani  în activitatea acestor unităţi miniere.
Dezvoltarea mineritului din Munţii Apuseni, mare consumator de energie, mai ales prin activităţile de preparare şi prelucrare metalurgică a minereurilor şi respectiv a concentratelor de minereu, ar putea ajuta la dezvoltarea surselor şi capacităţilor de energie electrică, în favoarea celor două termocentrale de la Paroşeni şi Mintia.
Mobilizarea autorităţilor locale din Valea Jiului pentru constituirea unei „conurbaţii”. Avantajul este dezvoltarea unor proiecte comune (publice şi industriale), pentru atragerea de investiţii europene şi din alte surse. Această idee este sprijinită de existenţa unei populaţii de cca.120 de mii de locuitori – mai mult de un sfert din populaţia judeţului Hunedoara –, concentrată pe o suprafaţă relativ redusă.
Doar din simpla lectură a celor prezentate, este cât se poate de clar că, atunci când se referă la sectorul minier şi termoenergetic din România, oamenii politici o fac deseori fără a ţine cont de datele ştiinţifice ale problemei. Pentru că privind lucrurile acum, după ce aţi aflat că există şi alte soluţii pentru acest domeniu economic şi social, decât ilogicele închideri de mine şi concedieri de personal, sunt convinsă că realizaţi cât de mult rău a putut face clasa politică românească acestui sector economic de anvergură al ţării şi zecilor de mii de oameni care l-au deservit şi încă-l mai deservesc, cu patriotism şi responsabilitate.
Faţă de toate aceste consideraţii, în primul rând, dumneavoastră, cei care astăzi guvernaţi destinele acestei ţări şi, în egală măsură noi toţi cei care alcătuim clasa politică românească, avem datoria de a lua decizii responsabile pentru a pune în practică toate aceste soluţii prin care să contribuim la salvarea mineritului şi la valorificarea inestimabilei resurse energetice cu care ne-a înzestrat bunul Dumnezeu.
Avem soluţii, nu una, ci zeci, pentru a face acest lucru. Ceea ce pare însă că ne lipseşte este puterea de a lua o decizie. O decizie corectă, înţeleaptă, în folosul cetăţenilor şi al ţării. Chibzuiţi măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, şi luaţi decizia corectă pentru Valea Jiului, pentru România.


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (1 )

#1 sorin05.06.2013,  15:55:22
H-06-OS D-na Riti are dreptate in tot ceea ce spune vizavi de minerit dar uita ca pe noi minerii ne-a mincat in c..r sa mergem sa facem "ordine" in Bucuresti in loc sa ne facem ordine in propria ograda. Asa-i Romanul-este mai faina capra vecinului chiar daca-i riioasa decit a lui!


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema

Vă aducem la cunoştinţă, pe această cale, tuturor membrilor acestei filialei că, începând cu 1 iunie 2015, conducerea [..]

30.07.2015, 16:32   |    13 comentarii
Conducerea S.C. Apa Serv Valea Jiului S.A. a luat decizia de a mai efectua trei lucrări de investiţii, de reabilitare de reţele[..]
29.06.2015, 20:39   |    7 comentarii
►Şi tot de la distanţă pot fi prinşi şi cei care „aranjează” noile contoarele de apă montate la case[..]
24.06.2015, 19:43   |    6 comentarii
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227







Publicitate
Newsletter