78. UN OM MORT DINAINTE
Cine rămâne în baie fără lumină este socotit a fi un om mort dinainte. Această idee era de pe vremea când, în minele de aur, minerii se foloseau de „lumina de seu”. Această consideraţie privitoare la lipsa luminii din adâncuri (şi consecinţele ei nefaste) am găsit-o în „Păţania lui Floca Iosif (zis „Aţa”) şi a ortacului său, Tordoi Pişta” publicată într-o Viaţă Studenţească din septembrie 1967.  

 

79. MIROSUL FUMULUI
Când oamenii au rămas fără lumină ei au rătăcit „ca bolunzii” vreo zece zile fără să poată ajunge la suprafaţă. Atunci cei doi băieşi, Floca şi Tordoi, au început să-şi aprindă hainele de pe ei. Ei aveau asupra lor pucioasă şi au renunţat la hainele de pe ei pentru a le face fâşii.

Le-au dat foc şi au reuşit, astfel, ceea ce nu au izbutit cu ciocănitul şi strigatul. Atunci, doar  ecoul le-a răspuns. Mirosul fumului a pus minerii pe urma celor doi şi, în cele din urmă, i-au salvat. Când au ieşit afară, la lumină, ei plângeau „ca nişte copii de ţâţă”. Mai târziu, ei îşi aminteau, cu spaimă, că fiecare fâşie din salopetele lor ar fi putut fi o ultimă lumină. Åži, implicit, o ultimă speranţă…

 

80. CÄ‚RBUNELE MEDICINAL
Acesta nu se lasă la îndemâna şi vederea copiilor. Nu se utilizează după data expirării. Nu poţi să depăşeşti doza zilnică recomandată. Nu se utilizează în caz de constipaţie, obstrucţie intestinală sau ingerare de substanţe corosive. Dozele pentru copii se recomandă de medic. Se păstrează la temperaturi sub 25 de grade Celsius, în ambalajul original. E un supliment alimentar. Suplimentele alimentare nu trebuie să înlocuiască un regim alimentar variat. Se utilizează ca absorbant intestinal şi antiflatulent, după mese. Se ia câte un comprimat de trei ori pe zi. De obicei, cărbunele activ mai conţine amidon şi lactoză. Pentru 30 de comprimate de 250 miligrame/ fiecare plăteşti 6,5 lei noi. Din nefericire pentru Valea Jiului, cărbunele medicinal nu e un produs al Companiei Naţionale a Huilei ci doar a Biofarm-ului din Bucureşti.

 

81. VIAÅ¢A SUBPÄ‚MÂNTEANÄ‚
În povestirea „Dragoste de şerpoaică” (Ana Åžoit, Legende populare minereşti, Editura Minerva, Bucureşti, 1974) un miner, băieş din Roşia Montană, spune că numai „oasele minerilor, şerpii şi şobolanii” ştiu ce viaţă duce omul sub pământ. El a putut mânca, pe când lucra la minele de cărbuni din Tatabanya  în vremea stăpânirii austro-ungare, chiar şi şase porţii de gulaş pe seară. În tot acest timp banda ţigănească îşi executa, conştiincios, programul muzical.

Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.

---

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.