29.10.2011,  13:06:37 | 0 comentarii | 514 vizualizari
Butulescu printre sârbi (II) / l Din prefaţa volumului „PESCANE OAZE”, apărut la Editura „Alma”, Belgrad, iunie 2011
de Ziarul Vaii Jiului

Faţă de asemenea situaţii de excepţie, ca şi faţă de tematicile abordate în acele timpuri, trebuie să avem o doză de înţelegere. 

A doua problemă ar fi legată de numărul destul de mare de aforisme care nu doar că sunt intraductibile, dar, şi dacă ar fi, nu s-ar face înţelese în alte împrejurări. Mulţi aforişti îşi aduc acuma aminte, nu cu foarte multă plăcere, de unele rânduri scrise în momentele în care impulsurile pentru satira directă, adresată, erau foarte puternice. Au conştientizat că motivele pentru “scărpinarea imediată” sunt mult mai puternice, mai ales că protagoniştii sângeroaselor evenimente cu care ne-am confruntat şi cauzatorii debandadei morale sunt în continuare printre noi. Singura diferenţă e că acuma dispun de o putere mult mai mare. Aşadar, autorii unor asemenea aforisme astăzi plătesc tribut trecerii timpului şi speranţei că scrisul poate duce la schimbări sociale majore. Permiteţi-mi să ilustrez această părere cu propriul aforism: Autorii de satiră sunt scriitorii care au influenţat schimbările sociale la care nu s-a ajuns. 

Nerăbdători fiind, am uitat de unele constante antropologice şi de natura lui Homo sapiens, ca unul dintre personajele scriitorului Charles Darwin. În loc să luăm în serios îndemnul lui Charles: Lumea aceasta este tiranul tiranului, unii dintre noi, “autori de satiră înregimentaţi”, ofeream o altă evoluţie, mai rapidă şi mai atrăgătoare, care va ajunge la apogeu imediat după încheierea următoarelor alegeri. Dacă aforistul scrie la supărare, trebuie să ştie că supărarea şi iritarea duc la o stare sufletească precară, care poate să producă lamentări mediocre. Un aforism bun caută mereu paradoxul, umorul şi folosirea unei mulţimi de figuri de stil, lucruri pe care un om înrobit de emoţii negative nu le poate emana sau produce. Descrierea stării sociale – da, reţete pentru salvarea majorităţii cetăţenilor perdanţi – nicicum! Este greu de spus dacă scriitorii angajaţi de odinioară simt vreo neplăcere gândindu-se la obsesiile lor din trecut, privite din perspectiva contextului actual, în care liderii lor politici favoriţi, mai mari sau mai mici, şefii de partide şi chiar unii lipitori de afişe, se bucură de o situaţie materială de invidiat. Acestea ar fi părţile negative (măcar o parte dintre ele) ale aforisticii noastre contemporane. 

Valeriu Butulescu a putut descrie în opera sa “binefacerile” real-socialismului. Nu e nevoie să pomenim de contextul social-politic din România, unde s-a format ca om, sau de cel din Polonia, unde s-a format ca aforist. După acea, s-a reîntors în România, unde a fost întâmpinat de nişte evenimente tragice şi sângeroase. Satira (în special cea directă) rodeşte în comunităţile în care prevenţia şi represia au forme mai puţin pronunţate, iar motive de critică socială există. În ambele locuri, şi în Polonia, şi în România, Butulescu a avut motive serioase de critică, dar prudenţa l-a împins pur şi simplu spre artă, spre metaforă, spre forme intermediare de expunere, ceea ce a avut o influenţă benefică asupra domniei sale ca artist. Butulescu este un autor de aforisme universale, clare, acceptabile şi acceptate oriunde, dovadă fiind cărţile publicate în treizeci de limbi. Pentru ca mesajele aforistice formulate să fie pe înţelesul altor arealuri culturale, aparţinătoare altor continente şi civilizaţii, este nevoie doar de o traducere directă, aproape mecanică. Aforismele nu se bazează pe jocuri de cuvinte. Ele sunt cugetări pure. Uneori satirice, pe alocuri umoristice, dar adesea miniaturi poetice care sunt prin gabaritul lor apropiate aforismului, calificându-se astfel pentru apariţia în această carte. Iată un exemplu care ilustrează acest lucru: Vezi stâncile, câţiva pescăruşi, nişte valuri. Ai impresia că ai înţeles marea. Când am adus vorba de gabarit este suficient pentru cititor să arunce o privire asupra cărţii pentru a se convinge că autorul se conformează postulatului de bază al aforismului: formei scurte. Butulescu ne poartă printr-un labirint întortocheat al descoperirilor: Nimeni nu vrea să ardă, toţi vor să strălucească. Nu mistifică, nu îl aduce pe cititor într-o stare de nesiguranţă. Graţie formei concise ajungem de la teză la antiteză după doar câţiva centimetri parcurşi. Ajungem la nişte aforisme bune, profund originale: Excesul de lumină orbeşte, deci naşte întuneric. Sau: Nu mi-e frică noaptea în cimitir. Mi-e frică ziua pe stadion. 

Am ajuns şi la aforismul care prin valenţele sale vizibile, sau, în opinia lăudătorului (domnului Bestic îi face plăcere să se întindă pe canapeaua unui psihiatru, lăsându-se pradă imaginaţiei), chiar imaginate, merită epitetul unuia dintre cele mai bune din această carte – un aforism de care nu s-ar feri nici Antologia mondială alcătuită după cele mai riguroase criterii: “Columb ar fi ajuns în India. Dar a intervenit, ca de obicei, America“. Ce răsturnare măreaţă! Numai aforismul poate aşa ceva! Ce lovitură a sensului într-o legătură a cauzelor şi consecinţelor. Momentul zero al timpului şi spaţiului. Big Bang! Marea explozie. Explozia care ne provoacă o explozie de râs. Un catharsis provocat de râsul care permite resemnarea. O resemnare cu ajutorul căreia acceptăm mai uşor faptul că egoismul este forţa care îl pune pe om în mişcare. Atât pe Homo sapiens, luat ca individ (biologia ne învaţă că omul este o specie teritorială), cât şi instituţiile sale de apărare şi atac: cetele, triburile, popoarele, statele, alianţele militare de tot felul. Viitoarea forţă planetară şi-a antrenat, în acest aforism, încă în stadiul prenatal, prevenţia. Pentru orice eventualitate a intervenit înainte ca alţi pretendenţi la statutul forţei să o descopere. 

Târgoveţii l-au trimis pe marinarul Columb să navigheze pe mări pentru a “diminua cheltuielile de transport” ale acţiunilor lor prădătoare. Cât de onorabile sunt aceste metode (darwinistic vorbind, ele sunt pragmatice), de a nu lăsa nimic din pradă cumpărătorilor  din magazinele mici din perioada respectivă, ci a investi în “misiuni de pace şi de descoperire”, pline de sânge şi noi acţiuni tâlhăreşti-negustoreşti!?  Nu e uşor să fii o Forţă, trebuie să te menţii ca atare! Să ne înţelegem, America s-a regăsit întâmplător în acest aforism, pentru că Marinarului i sa interpus un fel de ţărm. Cu câteva secole înainte Gingis Han i-a bătut cu bâta pe toţi cei care i-au ieşit în calea cuceririlor. Greu ne putem imagina legiunile romane acţionând paşnic. Nu credem nici că Duşan al nostru i-a rugat frumos pe vecinii săi să intre în componenţa ţării pe care a condus-o. Aforistul l-a neglijat pe Gingis Han pentru că din anumite motive nu cadra cu structura acestui aforism măreţ. America a avut norocul/nenorocul de a juca în cazul acestui aforism rolul de materie primă.  Ce face Homo sapiens? Ne omorâm de când ne ştim. Åži în vederea satisfacerii acestei acţiuni se inventează ustensile mai mult sau mai puţin eficiente. Ce ar fi însă dacă ne-am antrena mai mult creierul, în loc să facem flotări, să ascuţim cuţite, să tragem la ţintă, să inventăm rachete intercontinentale? Ce folos că avem asemenea rachete, dacă ceilalţi au scuturi mai bune sau bâte zburătoare mai puternice!? Vom extrage oare hrana şi componentele necesare vieţii din aer, sau ne vom descurca, aşa cum am făcut-o până în prezent? 

Într-unul din aforisme Butulescu pune una dintre cele mai vechi şi neoriginale întrebări: Există lumea de dincolo? Pentru ca în continuare să vină cu o soluţie aforistică de mare efect: Vom muri şi vom vedea! Răspunsul la această întrebare nu îl vom afla, dar sperăm să primim o lămurire  aforistică într-unul dintre viitoarele aforisme ale lui Butulescu. Până atunci, vom trăi şi vom vedea!

Îi urăm scriitorului acestei cărţi să scrie încă multe, multe aforisme bune şi ne luăm dreptul de a ne adresa pe viitor cu apelativul Valeriu, Afosârbule!

Milan Bestic

(în româneşte de Goran Mrakic)



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 3 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227







Publicitate
Newsletter