29.10.2011,  14:17:18 | 0 comentarii | 630 vizualizari
In memoriam / S-au scurs 10 ani de când maestrul Iosif Tellmann ne pictează din ceruri
de Ziarul Vaii Jiului

Mâine, 21 mai, se împlinesc 10 ani de la trecerea la cele veşnice, la 78 de ani, a maestrului Iosif Tellmann.

În 2002, la un an de la moartea regretatului artist plastic, când eram redactor şef al revistei de cultură Orizont lupenean, editată de Primăria şi Consiliul Local Lupeni, am dedicat un număr omagial personalităţii lui Iosif Tellmann. Ca o pioasă aducere aminte a celui care a fost un artist desăvârşit şi multilateral şi un profesor devotat elevilor săi, reluăm două articole din acel număr al Orizont-ului lupenean centrat pe personalitatea lui Iosif Tellmann, semnate de alte două vârfuri ale culturii lupenene, scriitorii Corneliu Rădulescu şi Gheorghe Truţă. Astăzi, de la orele 17, Galeriile de artă Iosif Tellmann din Lupeni vor găzdui o manifestarea dedicată readucerii în actualitate a importantului artist lupenean. (M. BOBOC) 

 
Ultimul boier teuton
Poporul român este pe cale de dispariţie. Înfometat de secole şi, mai ales azi, incapabil să aleagă cum trebuie măcar un primar de ţară şi, prin urmare, condamnat să fie condus spre  dezastru  de  nişte  "elite"  mereu  nesătule,  dacă  nu  idioate,  stirpea aceasta cuminte până la prostie se îndreaptă, încet, dar sigur, spre o lipsă totală de identitate. Adică spre pieire. Aşa că, vrând-nevrând, fiecare va trebui să ne gândim să trecem în "altceva". Eu visez să fiu neamţ. Spiritual, desigur. Adică: dacă promit să fiu 
într-un loc la ora patru şi douăzeci şi trei de minute, nu vin la cinci şi ceva, ca orice român verde. Încerc să-mi respect toate promisiunile (am promis să scriu acest articol şi, după bunul obicei nemţesc, iată, îl scriu!), îmi duc gândurile şi faptele până la capăt. Dar, recunosc, e îngrozitor de greu să fii neamţ în România de azi. Într-un ocean de neseriozitate dusă până în pânzele gri ale nesimţirii, într-un timp în care valoarea nu mai are nicio... valoare, e aproape indecent să încerci măcar să te repliezi în spirit rectangular, nemţesc. Pe losif Tellmann l-am invidiat, în primul rând, pentru că era neamţ. Un neamţ adevărat. N-am fost dintre apropiaţii săi. Abia dacă am stat de vorbă de trei-patru ori. Dar ştiam că e acolo, în miezul spiritual al Lupeniului, al Văii, ca un far cu lumina verde. Nu putea să nu te impresioneze la omul Iosif Tellmann o seninătate radioasă, venită dintr-o generozitate pe care o au doar spiri­tele înalte, împăcate cu sine şi cu Lumea. Oamenii în care Valoarea s-a decantat încet dar sigur, dincolo de graniţa trecătoare a cărnii. Iar pe te­mei­nicia şi seriozitatea tipic nemţeşti, maestrul şi-a altoit un neastâmpăr, o voiciune, o pan-prezenţă strict meridi­onală. Era un om activ, harnic talentat. Un pictor valo­ros şi un om de­­o­sebit. A avut sute de discipoli, oameni mai mult sau mai puţin atinşi de har, cărora însă, cu răbdare şi gene­ro­zitate, el le-a fixat pene­lul în mână. Pe puţini i-am văzut con­ducându-l pe ultimul drum... Åži eu aveam obligaţii la slujbă, dar m-am simţit obligat să fiu ACOLO, în ulti­ma zi a maestrului pe pământ: plecase dintre noi o Valoa­re. Åži, în ciuda unei aparente inflaţii, în Lupeni şi-n Vale sunt atât de puţini oameni cu o valoa­re creatoare certă... Deocamdată în ju­rul numelui maestrului e o linişte co­memorativă cu nuanţe de Galerie. La dispariţia sa s-au spus cuvinte frumoase, binemeritate. Cineva răcnea apocaliptic că maestrul ar fi de neînlocuit. De acolo, din ceruri, mi-l în­chipui pe Iosif Tellmann zâmbind: el ştie prea bine că într-o lume nebună ca a noastră, cum spunea cineva, ci­-mi­tirele sunt pline de oameni indispen­sabili. Când o valoare dispare e pe loc înlocuită de câţiva zeci de mâzgălitori obraznici, orgolioşi. Ce va urma după Linişte? Maestre, deja aud tropote!
Gheorghe Truţă
 
 
Noi ai noştri (4)
Deşi era mai în vârstă iar în compania sa mă simţeam în postura odihnitor confortabilă a fratelui mai mic, nu mi-am închipuit că voi scrie vreodată despre pictorul Iosif Tellmann la timpul trecut. Sub figura sa distins calmă de om care îşi măsura cu unităţi germa­-ni­ce fiecare vorbă, acţiune sau gest, cu ochii sclipind de inteligenţă în spatele lentilelor, scrutând cu ironie îngăduitoare lumea neîngăduitoare, ghiceai o ironie mereu efervescentă şi o tinereţe a spiritului ce îl încadrau în acea categorie de elită a oamenilor fără vârstă. 
L-am cunoscut nu chiar la începutul vieţii mele de locuitor al Lupeniului, şi nu direct, ci mai întâi prin intermediul creaţiei sale. Amintindu-mi acum întâmplarea, îmi dau seama cu o întârziere de câteva decenii, că maestrului Iosif  Tellmann îi datorez în bună măsură schimbarea petrecută în felul meu de a privi această Vale a Jiului, înţelegerea mai devreme şi mai nuanţată a realităţilor acestei zone complexe, contradictorii şi contrariate. 
Se întâmpla pe vremea când derutat uneori de grijile propriei existenţe într-un oraş în formare, cu o populaţie eterogenă ce îşi armoniza cu greu deprinderile, credinţele, cunoştinţele şi aspiraţiile cu care venise din diferite colţuri ale ţării şi chiar ale Europei, nu apucasem încă să cunosc ceea ce aş numi bugetul lui intelectual, cultural. Åži precum majoritatea tinerilor proaspăt ieşiţi din studenţia petrecută în oraşe cu bogate tradiţii şi o intensă viaţă culturală, nu-mi fă­ceam prea mari iluzii. Ca, într-o zi, mergând să caut o carte la biblioteca Clubului sindicatelor şi intrând în acel spaţios hol-coridor ce servea uneori şi drept sală de bal, mă trezesc într-o ambianţă de-a dreptul surprinzătoare. Pereţii erau acoperiţi cu tablouri, gravuri, o expoziţie ce mi s-a părut fastuoasă. Un fapt lăudabil pentru un oraş mineresc, dar nu în aceasta consta surpriza, ci în stilul lucrărilor expuse. La începutul anilor ’60, pictorii mai erau încă obligaţi să-i concureze pe fotografi. Ceauşescu şi consoarta nu apăruseră încă, dar la marile expoziţii puteai vedea picturi ce prezentau doar şantiere şi iar şantiere, ogoare cooperativizate, cu tractoare şi Ilenuţe tractoriste, iar mineri numai spărgând norma ori salvând abatajul. Orice transfigurare a materiei era prohibită, taxată drept evazionism. Iar aici, într-un orăşel mineresc pe care puterea îl considera un fel de zonă-pilot pentru încercarea exceselor ideologice, un grafician blajin cocheta lejer cu modalităţi de expresie ce erau considerate, încă, decadente sau, în cel mai bun caz, de avangardă. Åži nu se mulţumea cu atât, ci îi tenta şi pe învăţăcei să procedeze la fel. Åži îi învăţa cum anume. 
Acum se va înţelege mai bine, cred, de ce m-a surprins şi m-a incitat acea expoziţie de acum patru decenii, şi m-a oprit la timp să comit o nedreptate scriind între ghilimele sau pronunţând din vârful buzelor frazele referitoare la spiritualitatea Văii Jiului, la potenţele ei artistice, culturale. 
(Aşa cum, din păcate, unii o mai fac şi în ziua de azi. În paranteză vorbind, mie însumi mi s-a întâmplat să fiu primit cu neîncredere, dacă nu chiar cu ostilitate declarată, pentru vina că trăiesc în Valea Jiului, ba încă şi în Lupeni! Dar să-i lăsăm în pace şi să-i mulţumim Domnului că a creat o lume/ grădină care să ne încapă şi să ne îngăduie pe toţi.) Amintin­du-mi azi întâmplarea, îmi dau seama că prezenţa, munca lui Iosif Tellmann în Lupeni m-a determinat să nu încerc să evadez de aici, să-mi caut un alt loc. 
Maestrul Iosif Tellmann s-a încercat în mai multe modalităţi de expresie plastică, dar s-a afirmat, în ţară şi peste hotare, în primul rând ca grafician. Nu sunt un specialist în domeniu, afirmaţiile mele sunt ale unui simplu iubitor de arte. Amatorul, admiratorul care sunt, întrebându-se în ce constă secretul reuşitei acestor creaţii grafice, crede că a aflat răspunsurile în cuvintele unui mare specialist, trăitor acum o jumătate de mileniu. Spunea Georgio Vasari că „toate aceste meşteşuguri şi arte iscusite se trag din desen, care este - neapărat - izvorul tuturor; dacă nu îl ai, nu ai nimic”. Iar Iosif Tellmann făcea parte din familia nu foarte numeroasă a celor dăruiţi, era un desenator de excepţie. Åži mai era şi una mare risipitor, un om care de multe ori s-a sacrificat pe sine pentru a fi de folos altora. Se spune că n-a existat vreun plastician, fie el de notorietate, fie simplu amator, care să trăiască în această Vale ori numai să treacă prin ea şi să nu se bucure de atenţia sau protecţia acestui om deosebit. Iar înfiinţarea Galeriei de Artă, una din puţinele existente în oraşe de mărimea Lupeniului, poate vorbi, singură, despre strădaniile lui. 
Acum, când maestrul Iosif Tellmann a plecat dintre noi, fac această mărturisire. Åži îl numesc maestru în cel mai generos sens al cuvântului, un artist şi un om exemplar care nu s-a mulţumit să lase în urmă lucrări remarcabile şi durabile, ci a educat câteva gene­-raţii de tineri şi mai puţin tineri întru înţelegerea şi practicare artei, unii dintre ei afirmaţi deja ca individualităţi artistice autentice. Aşa cum la modelarea atmos­ferei spirituale specifice în care Lupeniul trăieşte - la fel ca oricare altă aşezare omenească de pe globul terestru - a contribuit, în bună măsură, şi maestrul, marele meşter Iosif Tellmann. 
Corneliu Rădulescu 


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 6 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *








* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter