04.11.2011,  13:27:23 | 0 comentarii | 597 vizualizari
Teatrul Dramatic ,,Ion D. Sîrbu” în faţa unei noi premiere, sâmbătă 07.11.2009 , ora 18:00 / “Târfa cu respect” de Jean Paul Sartre
de Ziarul Vaii Jiului

Viaţa. Jean-Paul Sartre se naşte la Paris pe 21 iunie 1905. Este crescut de mamă (tatăl său moare în 1906, pe când el avea doar un an) şi de bunicul matern, într-o familie de burghezi înstăriţi care îi oferă o educaţie conservatoare (v. Les Mots). În 1916 mama sa se recăsătoreşte şi familia trebuie să se mute. Intră la liceul La Rochelle. Între 1924 şi 1929 studiază la École Normale Supérieure din Paris, cu accent pe psihologie, sociologie şi filozofie, fiind influenţat de opera lui Henri Bergson, Essai sur les données immédiates de la conscience; se va adăuga mai apoi interesul fundamental pentru intenţionalitatea husserliană şi ontologia lui Heidegger.


Tinereţea şi maturitatea. 
O cunoaşte pe cea care-i va fi alături întreaga viaţă, Simone de Beauvoir; relaţiile lor (despărţite dialectic în „necesare şi contingente”) fiind caracterizate de o libertate reciprocă a implicării, pe care amândoi o asumă plenar. Până la izbucnirea celui de al doilea război mondial, Sartre predă filozofia la diferite licee din Le Havre, Laon şi Paris, cu o întrerupere în 1933-1934, când are o bursă de studii la Berlin, unde audiază prelegerile lui Edmund Husserl şi o seamă de cursuri ale lui Martin Heidegger, a cărui principală operă, Sein und Zeit, îi va inspira interpretări multiple asupra problematicii fiinţei; ambii filozofi erau, pe atunci, puţin cunoscuţi în Franţa. Prima sa operă literară, La Nausée (Greaţa) cuprinzând deja în germene ideile sale filosofice de mai târziu, în special cea a contingenţei radicale a existenţei, apare în 1938. În 1940, concentrat, ia parte la aşa-numitul „război ciudat”; după deschiderea ostilităţilor este luat prizonier de germani, dar eliberat din stalag un an mai târziu. La Paris participă la câteva grupuri intelectuale de rezistenţă împotriva ocupaţiei germane (grupul „Socialisme et liberté” care scotea revista cu acelaşi nume), activitate care a rămas necunoscută Gestapo-ului şi autorităţilor de ocupaţie, astfel că reuşeşte să monteze în acei ani piesa de teatru Les Mouches (Muştele, 1943), cu o tematică antiautoritară. Câţiva — Vladimir Jankélévitch, printre ei — aveau să-i reproşeze mai târziu, cu toate acestea, o „lipsă de angajare politică” în acei ani ai ocupaţiei. În 1943, publică cea mai importantă operă a sa, care a pus bazele existenţialismului în Franţa, L’Être et le Néant (Fiinţa şi neantul).


Afirmarea. 
În 1945, Sartre iniţiază apariţia revistei literare şi politice Les Temps Modernes, redactând manifestul-program împreună cu prietenul său Maurice Merleau-Ponty. În 1946 ţine la Sorbona o celebră conferinţă intitulată „Existenţialismul este un umanism” (vezi “Legături externe”), în care expune filozofia şi morala existenţialistă, punând capăt unor speculaţii naive asupra acestei doctrine filozofice. În acei ani Sartre înclină tot mai mult către o ideologie de stânga sau de inspiraţie marxistă şi manifestă - cu deosebire în 1951-54 - o simpatie faţă de comunism ca societate alternativă, şi faţă de Uniunea Sovietică, simpatie care-l îndepărtează mai apoi de o seamă de prieteni, precum André Gide, Albert Camus, André Malraux. După reprimarea violent, de ctre armata sovietică a revoltei anti-comuniste din Ungaria (1956), reacţia imediată a lui Sartre a fost de condamnare a represiunii; se îndepărtează de partidul comunist francez; continuă să facă vizite private în Uniunea Sovietică, China comunistă şi Cuba lui Fidel Castro. Abia după înăbuşirea „Socialismului cu faţă umană” din Cehoslovacia de către forţele Tratatului de la Varşovia în 1968, Sartre se distanţează total, printr-o condamnare fermă şi definitivă, de aşa-numitul „socialism real”, rămânând doar un militant de stânga, un intelectual împotrivindu-se discursului autorităţii. În timpul războiului din Algeria este hotărât de partea F.L.N.-ului; ca represalii, armata clandestină O.A.S. pune la cale un atentat cu bombă, aruncându-i în aer locuinţa pe 7 ianuarie 1952. Din pricina luărilor sale de poziţie, aşa cum arată documentele epocii, Sartre este sub supravegherea serviciilor secrete franceze vreme de ani de zile, având pe urmele sale zeci de agenţi, i se violează corespondenţa şi îi sunt ascultate convorbirile telefonice. În 1964 refuză Premiul Nobel pentru literatură, căci „niciun om nu merită să fie consacrat din timpul vieţii”, gest care provoacă scandal. Acceptă în schimb preşedinţia Tribunalului Internaţional, curte simbolică iniţiată de filozoful şi militantul englez Bertrand Russel pentru condamnarea războilului din Vietnam. Susţine mişcarea studenţească de protest din vara anului 1968, recunoscându-i importanţa politică şi morală. Sănătatea i se degradează rapid în acei ani. Uzat de o supraactivitate literară şi politică, de consumul de tutun, alcool sau amfetamine (după propria-i mărturisire, ajunsese la un tub de 20 de pastile pe zi, pentru a putea să scrie în ritmul propus), într-o zi îşi pierde cunoştinţa. Este nevoit apoi să-şi diminueze orele şi ritmul de muncă. Vederea îi slăbeşte tot mai mult, iar în plimbările sale nu mai poate face mai mult de un kilometru pe zi.


Anii din urmă. 
În toamna lui 1973 devine fondatorul şi conducătorul cotidianului de stânga Libération, dar sănătatea şubredă îi limitează activitatea; în special scăderea progresivă a acuităţii vizuale până aproape de orbire îl împiedică să mai scrie şi îl constrânge să-şi angajeze un secretar particular. Jean-Paul Sartre moare în 15 aprilie 1980 la spitalul Broussais din Paris, în vârstă de 75 de ani, în urma unei embolii pulmonare. Åžtirea morţii sale provoacă o vie emoţie în întreaga lume. Zeci de mii de oameni, veniţi de pe toate meridianele, vor însoţi cortegiul funerar până la cimitirul Montparnasse din Paris pentru a-i aduce ultimul omagiu. A rămas faimoasă remarca unui tânăr către tatăl său la sfârşitul acelei zile: „Am fost la manifestaţia împotriva morţii lui Sartre”. Considerat „filozoful libertăţii”, zeci de volume, monografii şi studii apar în fiecare an în întreaga lume despre ideile, opera şi viaţa sa.


Premiul Nobel

Domnule Secretar, 

După anumite informaţii de care am luat cunoştinţă astăzi, aş avea anul acesta unele şanse să obţin premiul Nobel. Deşi ar fi prezumţios să mă pronunţ asupra unui vot înainte ca el să aibă loc, îmi iau libertatea de a vă scrie pentru a risipi sau a evita o neînţelegere. Vă asigur mai întâi, Domnule secretar, de profunda mea stimă pentru academia suedeză şi premiul cu care ea a onorat atâţia scriitori. Cu toate acestea, din nişte motive care îmi aparţin şi din altele care sunt mai obiective, doresc să nu figurez pe lista laureaţilor posibili, şi nu pot şi nici nu vreau, nici în 1964, nici mai târziu, să accept această distincţie onorifică. 

Vă rog, Domnule secretar, să acceptaţi scuzele mele şi să credeţi în înalta consideraţie pe care v-o port, 

J.-P. Sartre 

Scrisoarea nu e însă deschisă decât după ce votul are loc; pe 22 octombrie 1964, un membru al Academiei anunţă oficial: „Premiul Nobel din acest an a fost atribuit scriitorului francez Jean-Paul Sartre pentru opera sa care, prin spiritul de libertate şi prin căutarea adevărului pe care le reprezintă, a exercitat o vastă influenţă asupra epocii noastre.”

Sartre e deci nevoit să scrie încă o epistolă Academiei, subliniind refuzul. Un extras semnificativ:

Motivele personale sunt următoarele: refuzul meu nu e un act improvizat. Am refuzat întotdeauna distincţiile oficiale. După război, în 1945, când mi s-a propus legiunea de onoare, am refuzat deşi aveam prieteni care erau în guvern. La fel, n-am dorit niciodată să intru în Collége de France aşa cum mi-au sugerat unii dintre prietenii mei. (...) Nu e acelaşi lucru dacă semnez Jean-Paul Sartre sau dacă semnez Jean-Paul Sartre laureat al premiului Nobel. (...) Un scriitor trebuie să refuze să se lase transformat în instituţie, chiar dacă acest lucru are loc sub formele cele mai onorabile, cum este cazul acum. 


Operă

Filozofie

L’Imagination (Imaginaţia) 1936 

La Transcendence de l’Ego. Esquisse d’une description phénoménologique (Transcendenţa egoului. Schiţă pentru o descriere fenomenologică), 1936 

Esquisse d’une théorie des émotions (Schiţă pentru o teorie a emoţiilor), 1939 

L’Imaginaire. Psychologie phénomologique de l’imagination (Imaginarul. Psihologie fenomenologică a imaginaţiei) 1940 

L’Etre et le Neant. Essai d’ontologie phenomenologique (Fiinţa şi neantul) 1943 

L’existentialisme est un humanisme (Existenţialismul este un umanism), conferinţă publică, 1946) 

Critique de la raison dialectique. Precedé de Question de methode (Critica raţiunii dialectice, 1960) 

Cahiers pour une morale (Caiete pentru o morală), postum, publicat în 1983 

Situations philosophiques (Situaţii filosofice), 1990 

Verité et existence (Adevăr şi existenţă), 1990. 

Romane şi nuvele

La Nausée (Greaţa), 1938 

Le Mur (Zidul) (Le Mur; La Chambre; Érostrate; Intimité; L’Enfance d’un chef), 1939

(va urma)

Vă aşteptăm cu mare drag la teatru, în data de 07.11.2009, orele 18,00, să vizionaţi piesa „Târfa cu respect”, de Jean Paul Sartre , care cu siguranţă vă va face să uitaţi de grijile cotidiene, să râdeţi în hohote şi poate chiar să vi se prelingă o lacrimă pe obraz ! Suntem convinşi că veţi veni, pentru că noi, artiştii, existăm doar pentru că dumneavoastră vă aflaţi în sala de spectacol !

Artiştii Teatrului Dramatic „Ion D. Sîrbu” Petroşani


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter