03.07.2013,  21:54:45 | 4 comentarii | 2763 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Părintele Nicolae Călin Tănase, parohul Parohiei Livezeni I: / „Cât de frumos este cât sunt fraţii împreună!”
de Corneliu BRAN
► Episodul nr. 4 al proiectul ZVJ „Nimic fără Dumnezeu!”  
Dascăl de religie, apoi preot
- Părinte Nicolae Tănase, sunteţi deja de ceva timp parohul celor două Biserici, cea din Aeroport, cu hramul „Sfânta Mare Muceniţă Varvara” şi cea din Sălătruc, una dintre cele mai vechi Biserici din Valea Jiului, cu hramul „Sfântul Gheorghe”. Pentru cei care încă nu vă cunosc, cititori fideli ai Ziarului Văii Jiului, vă rugăm să vă prezentaţi.
- Da, după retragerea la pensie a părintelui Octavian Pătraşcu am preluat parohia Livezeni I cu cele două Sfinte Biserici. Eu am ajuns în Valea Jiului ca şi titular în învăţământ, pe catedra de religie la Şcoala Generală nr. 7 din Petroşani. Originar sunt de pe meleagurile Streiului, mai precis de la Strei-Săcel, născut fiind la Boşorod. Aşadar, copilăria mi-am petrecut-o la ţară, dar tot în judeţul Hunedoara. Fiind hunedorean, probabil că acomodarea cu un oraş hunedorean, cum e Petroşaniul, a fost mult mai uşoară decât dacă aş fi ajuns prin alte locuri, multe din cele întâlnite în Valea Jiului fiindu-mi oarecum familiare. Şi mă gândesc la ţăranii de aici, momârlanii cum se numesc ei, care muncesc pământul şi cresc animalele tot ca ţăranii de unde mă trag eu, la minerii de-aici care muncesc tot la fel de greu şi au aceleaşi nevoi tot ca minerii din nordul judeţului, iar asemănările pot continua. Revenind la viaţa mea, provin dintr-o familie de creştini, cu un tată medic veterinar şi o mamă învăţătoare, doi părinţi minunaţi care mi-au insuflat dragostea de Dumnezeu şi de Biserică încă de mic. Pot spune că, faţă de alţi copii, eu am fost binecuvântat să cunosc de mic, repet, prin părinţii mei, învăţătura Bisericii Ortodoxe şi apoi de a mă forma în ideile sale. Aşa se face că atunci când am dat la Facultatea de Teologie mie mi-a fost foarte simplu să mă acomodez acolo şi apoi să trec examenele cu brio până la sfârşit. Liceul l-am făcut la Călan, la secţia de Matematică-Fizică, dar pot spune acum că nu m-am regăsit niciodată în aceste două ştiinţe exacte, fiind preocupat tot timpul spre latura umană. După absolvirea liceului, am plecat la Sibiu, la Facultatea de Teologie pe care am absolvit-o în anul 1998, iar în 1999 am luat şi masterul. Apoi am dat examen la Inspectoratul Şcolar Judeţean Hunedoara, la Deva, unde am obţinut postul de la catedra de religie de la şcoala din Petroşani. Mai am o soră, care este medic de familie în Călan. Sunt căsătorit din 2003 cu o petroşeneancă, pe nume Laura-Ramona, mama celor doi copii ai noştri, o fată şi un băiat, cu vârste de opt, respectiv nouă ani. Pot spune că încă de la începutul venirii mele la Petroşani m-am ataşat de Biserica „Sfânta Varvara” din Aeroport, eu găsind-o deja ridicată, dar plină de schele, urmând ca muncitorii care erau să se apuce de tencuială şi apoi de pictură.
 
Secretarul protopopiatului, preot II, preot
- Ştim că o perioadă aţi fost şi secretarul Protopopiatului Ortodox Petroşani…
- Da, am ajuns acolo printr-o solicitare. Pe-atunci eu înclinam să mă întorc spre locurile natale, dar întâmplarea a făcut să fie nevoie de preoţi la Bisericile din Valea Jiului, multe parohii fiind descoperite, erau destui de puţini preoţi pe-atunci (nu că azi am fi foarte mulţi, din contră, la volumul de muncă este mereu nevoie şi de alţi şi alţi preoţi). După ce am fost hirotonit ca preot pe parohia Livezeni I, condusă atunci de inegalabilul şi preţiosul părinte Octavian Pătraşcu, era nevoie la protopopiat de un nou secretar. O perioadă, timp de patru ani, am fost funcţionar la protopopiat, până în 2009. După care am revenit pe postul de preot la parohia unde am fost hirotonit preot. Am fost preot II, alături de venerabilul părinte Pătraşcu – care are peste 40 de ani de preoţie în Valea Jiului, fiind o bună perioadă şi preot protopop – câţiva ani, secondându-l, iar când dumnealui a ieşit la pensie am fost numit paroh. Practic am preluat din mers parohia, acum suntem trei colegi care ne ocupăm de cele două Biserici şi de toate activităţile, părintele Octavian Pătraşcu, care a rămas alături de noi, eu şi părintele Iulian Selaje, care a venit de la Catedrala din Caransebeş.
 
Prima biserică din Vale sfinţită de un patriarh
- Cum aţi găsit Biserica „Sfânta Varvara” la venirea în Petroşani? Ce paşi s-au făcut de-atunci?
- Aşa cum spuneam, când am ajuns prima dată la Sfânta Biserică din Aeroport, am găsit-o pregătită pentru tencuială şi pictură. Au fost câţiva ani de muncă asiduă, dar înainte vreau să le spun celor care nu ştiu că Biserica „Sfânta Varvara” a fost ctitorită în 4 decembrie 1994. Apoi, în anul 2001, pe 7 octombrie, a avut loc sfinţirea Bisericii, fiind prima Biserică din Valea Jiului sfinţită de un Patriarh al României, pe-atunci Preafericitul Părinte Teoctist, Dumnezeu să-l aibă-n grijă în lumea celor drepţi! Ctitorii Bisericii sunt părintele Octavian Pătraşcu – dumnealui iniţiind acest minunat proiect, minerii, prin LSMVJ la vremea aceea condusă de Miron Cozma, şi Compania Naţională a Huilei, firma Consmin - prin domnul ing. Emil Tutunaru şi doamna ing. Vila Loiş. Şi alţi generoşi oameni au contribuit la apariţia acestui extraordinar locaş şi se cuvine să-i amintim. Astfel, înălţarea bisericii, care e din lemn şi în stil tradiţional maramureşean, s-a făcut cu meşteri pricepuţi din zona Maramureşului, mai exact din Bârsana, o echipă condusă de tânărul Vasile Pătcaş. Biserica s-a construit din lemnul cumpărat prin bunăvoinţa domnului ing. Nicolae Codreanu de la Ocolul Silvic Petrila. S-a acoperit cu şindrilă cu turlă înaltă de 36 de metri după proiectul executat benevol de către venerabilul maestru arhitect Nicolae Goga din Bucureşti. De peste un an lucrările de construcţie au fost proiectate pentru scări, centrală termică şi casă parohială de către inginerul constructor Emilian Tomulescu, coordonatorul tehnic al lucrărilor din prezent, maistru fiind Dumitru Văcăriuc. Iconostasul, din lemn de stejar, a fost făcut special în Maramureş, de sculptorul Vasile Mircea din Sighetul Marmaţiei. Ce vedeţi placat în Biserică a fost executat în atelierele noastre. Am beneficiat, ca şi Biserică, de un proiect PHARE în anul 2001, cu reconversie de forţă de muncă, iar unii dintre beneficiarii proiectului au ajuns meseriaşi în lucrările de lemn.
 
Muzeul Etnografic „Sfânta Varvara”
- Încet, aţi ajuns cu povestirea şi în prezent. Spuneţi-ne ce lucrări aveţi în momentul de faţă, pentru că vedem că la Biserica “Sfânta Varvara” se tot lucrează, ceea ce e de bun augur.
- Nu facem altceva decât să continuăm un plan pe care l-a avut părintele ctitor Octavian Pătraşcu, fireşte, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru că altfel nu se poate. Părintele a dorit să se construiască aici, pe lângă Biserica propriu-zisă, un Complex Etnografic „Sfânta Varvara”. Or complexul acesta presupune multe, exact ce facem noi azi. Dacă o luăm din partea stângă a Bisericii, unde împreună am fost, avem acolo deja o stână-muzeu. Apoi, în continuare, avem o casă veche, de peste 100 de ani, cu un cuptor vechi, funcţional, unde facem prescurile la slujbă din pâine coaptă pe vatra cuptorului respectiv, focul fiind alimentat cu lemn de fag. Mai avem, de asemenea, porţi momârlăneşti, care vor fi intrarea în curtea momârlănească. În partea dreaptă a Bisericii, avem porţile maramureşene, o altă casă, mai veche, de peste 200 de ani, transformată în muzeu, iar lângă casă avem o capelă mortuară cum era pe vremuri, un altar şi lângă acestea va fi construită o clopotniţă. Sub Biserică avem demult deja un centru social, unde funcţionează o cantină acreditată cu toate avizele necesare, unde o dată sau de două ori pe săptămână (în primul rând, sâmbăta, dar şi în anumite sărbători sau alteori şi duminica) servesc masa undeva la 270 de persoane.
 
Sărbătorile Bisericii
- Aveţi pe lângă toate acestea şi implicaţii în zona folclorului şi tradiţiilor locale, organizaţi felurite acţiuni, de sărbători, dar şi cu alte ocazii…
- Da, e normal să ne implicăm, când avem în zonă tradiţii populare aşa de frumoase! Organizăm aici la noi nedeile momârlăneşti din zona noastră, unde participă de fiecare dată toţi cei 500-600 de momârlani. Se mănâncă bucatele tradiţionale, cu carne de oaie, varză şi păsat, dar şi colaci şi alte bunătăţi. Apoi de hramul Bisericilor facem din nou mare sărbătoare, aşa cum e normal, lumea din tot cartierul şi nu doar vine să se bucure împreună cu noi, nu înainte de slujba specială care se ţine în Biserică. Mai organizăm cetele de piţărăi, care se strâng în curtea Bisericii, grupuri de colindători de Crăciun şi altele. La toate acestea ne ajută oamenii din cartier, săritori şi de bună credinţă, momârlanii noştri, oameni de asemenea cu frică de Dumnezeu, minunaţi, şi uneori câte un om-doi cu potenţă financiară, care ştiu că, dând la Biserică şi la oamenii săraci, vor primi înzecit de la Dumnezeu. Să nu uit aici şi de ajutorul dat de administraţia locală, în decursul timpului. Cel puţin în ultimii patru ani am avut deschiderea şi bunăvoinţa domnului primar şi a consiliului local, astfel încât ne-au mai ajutat să rezolvăm unele probleme. De exemplu, dumnealor ne-au alocat nişte bani, nu puţini, să cumpărăm aparatură necesară acusticii. Biserica noastră fiind de lemn are două avantaje: e răcoroasă vara şi e călduroasă iarna. Dezavantajul este că, fiind de lemn, Biserica n-are acustică. Şi atunci a trebuit să facem o investiţie foarte serioasă, o sonorizare profesionistă, care a costat peste 20.000 lei, bani cu care am fost ajutaţi de administraţia locală în frunte cu domnul primar Iacob-Ridzi. Acum slujba se aude bine în orice colţ al Bisericii, astfel că enoriaşii se pot bucura de acest lucru.
 
O sală pentru tineri
- Mai aveţi şi alte planuri de viitor legate de investiţii sau proiecte?
- Da, urmează ca anul viitor să construim o casă parohială cu o sală pentru tineri, pentru că vrem ca după aceea să facem întâlniri mai dese cu tinerii din parohia noastră, toate acestea sub cupola unui Centru Cultural pentru Tineri „Sfânta Varvara”. Vom avea aici ore de religie şi discuţii legate de Biserică şi de învăţăturile Sfinţilor Părinţi, discuţii de cultură generală şi îndrumarea tinerilor spre adevăratele valori morale, vizionări de filme, organizarea de serate culturale pentru tineri, formarea unui cor care să se axeze pe cântece bisericeşti şi nu numai, organizarea unor activităţi pe diferite teme, inclusiv excursii la Biserici, mănăstiri, monumente istorice, muzee etc.
 
Biserica din Sălătruc funcţionează din 1750
- Vorbiţi-ne puţin şi de istoricul Bisericii „Sfântul Gheorghe” de la Sălătruc, cea de-a doua Biserică a parohiei.
- Această este cea mai veche Biserică din Valea Jiului în funcţiune. Există Biserica Sânionilor, mai veche ca şi a noastră, dar ea nu mai are viaţă publică. Biserica „Sfântul Gheorghe” funcţionează fără întrerupere din anul 1750! De asta spun că e cea mai veche în funcţiune. Momentan, ea se află într-un proces de transformare.
- Ce presupune această transformare?
- Pentru că în decursul timpului s-au făcut lucrări, unele mai noi, mai moderne, am convenit, la părerea unor specialişti acreditaţi de Ministerul Cultelor şi Monumentelor Istorice, să o readucem la forma iniţială. Asta presupune o cheltuială în plus, deoarece ştim că tot ce este vechi este costisitor, mai ales sculptura. La ora actuală, cu paşi mărunţi, am făcut o parte din lucrări, dar mai urmează multe alte lucrări, devizul ajungând undeva la 50.000 lei. Nu e o sumă foarte mare, dar nici mică. Tot ce s-a făcut s-a făcut până acum din donaţiile credincioşilor şi cu sprijinul domnului primar Iacob-Ridzi şi al consiliului local. Am sperat să primim bani şi de la Ministerul Cultelor, dar e perioadă mai de criză, cel puţin noi aşa înţelegem. În orice caz, când Biserica va fi gata, ministerul de resort se va bucura că avem în România o aşa Sfântă Biserică veche, funcţională, o adevărată mărturie a acestui popor încercat peste timp. Biserica, cum spuneam, are forma iniţială, grinzile sunt cele originale de la 1750. Doresc să spun un amănunt important: Biserica „Sfântul Gheorghe” din Sălătruc este Biserica cu o încărcătură spirituală deosebită! De ce? Toţi preoţii care slujesc acolo spun lucrul acesta şi ei simt aceasta. Enigma ar fi următoarea: în Biserica „Sfântul Gheorghe” şi-au plâns morţii localnicii, în mod special mamele şi surorile şi după primul şi după al doilea război mondial. Nu ştim cine sunt ctitorii, dar ştim un lucru, anume, în anul 1750 turcii au venit în Valea Jiului prin Pasul Vâlcan, trecere prin care au ars mai multe conace, case, dar şi Biserica „Sfântul Gheorghe”. Părintele Octavian Pătraşcu a găsit în acest sens mărturii scrise la Arhivele Statului. Momârlanii fiind fugiţi din calea turcilor în munte, adăpostiţi cu familiile, când s-au întors au reconstruit Biserica, muncă începută în primăvara aceluiaşi an, după ce turcii plecaseră demult. Aşa se deduce faptul că prima Biserică avea pe aceste meleaguri alte câteva sute de ani! Turcii au ars Biserica atunci, nu neapărat ca o batjocorire păgână, ci cât să se încălzească în iarna aceea, una cruntă, cu zăpadă de peste un metru. Unii sunt de părere că au luat lemnele groase, grinzile, pentru foc, ca să supravieţuiască. Acea Biserică reconstruită atunci este, deci, Biserica de azi, în mărime naturală, singurele diferenţe fiind la pereţi, care sunt tencuiţi şi pictaţi. Acoperişul l-am refăcut din şindrilă, cum era, asta după ce în 1928 acoperişul se făcuse din ţiglă, un acoperiş care nu era reprezentativ pentru Biserica veche. 
- Mai există enoriaşi acolo?
- Da, avem participanţi la slujbe şi din marginea Cartierului Aeroport şi, bineînţeles, localnicii din Sălătruc, din Saşa, câteva sute de oameni în orice caz.
 
Un psalm, doar un psalm…
- Sunteţi preot, sunteţi apropiat de inima enoriaşilor din parohie. Care sunt cele mai mari probleme ale oamenilor identificate de dumneavoastră?
- La ora actuală, am identificat la o bună parte dintre credincioşii noştri foamea şi frigul! Dacă le rezolvăm pe acestea două pentru cei mai năpăstuiţi, atunci celelalte vor veni de la sine. Şi să ştiţi, nu vorbim de un caz-două, vorbim de zeci, să nu spun sute…
- În încheiere vă rugăm să ne spuneţi o frază-două legate de comuniunea spirituală Dumnezeu-Biserică-Comunitate.
- Ca să fiu scurt şi să păstrăm unitatea de altă dată a celor din vechime aş spune că în Sfânta Scriptură găsim un psalm, care sugerează sugestiv: „Cât de frumos este cât sunt fraţii împreună!”. Aşa trebuie să fim cu toţii, fraţi, să-L iubim şi să-L avem întotdeauna aproape pe Dumnezeu, Tatăl nostru şi Casa Lui, Biserica. Dumnezeu să ne ajute şi să ne apere de ce-i rău pe toţi!

 


Comentarii articol (4 )

#1 gianina05.07.2013,  22:25:29
Felicitari pt articol ... Parintele Nicolae este un preot cu mare har si un om deosebit ...
#2 un credincios07.07.2013,  19:37:34
Intamplator cunosc acest om-preot de multi,multi ani,chiar si originea d-lui povestita de niste prieteni din Calan,oameni deosebiti,pace lui si familiei sale...
#3 alina08.07.2013,  08:56:27
Un PREOT si un OM deosebit!!!Orice discutie cu Domnia Sa este adevarata alinare pentru suflet...
#4 Julian E Mares10.12.2013,  01:44:01
AM INCEPUT SA MERGEM IMPREUNA,AM INCEPUT SA VORBIM IMPREUNA,AM CRESCUT IMPREUNA.NE DESPART CATEVA ZILE IN CALENDAR SI CATEVA MII DE KM DISTANTA.EXTRAORDINARA PERSOANA.SA NE TRAIESTI PARINTE


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 4 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal






_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Cataloage promoţionale 2024
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Cataloage promoţionale 2024


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter