O sală pentru tineri

- Mai aveţi şi alte planuri de viitor legate de investiţii sau proiecte?

- Da, urmează ca anul viitor să construim o casă parohială cu o sală pentru tineri, pentru că vrem ca după aceea să facem întâlniri mai dese cu tinerii din parohia noastră, toate acestea sub cupola unui Centru Cultural pentru Tineri „Sfânta Varvara”. Vom avea aici ore de religie şi discuţii legate de Biserică şi de învăţăturile Sfinţilor Părinţi, discuţii de cultură generală şi îndrumarea tinerilor spre adevăratele valori morale, vizionări de filme, organizarea de serate culturale pentru tineri, formarea unui cor care să se axeze pe cântece bisericeşti şi nu numai, organizarea unor activităţi pe diferite teme, inclusiv excursii la Biserici, mănăstiri, monumente istorice, muzee etc.

 

Biserica din Sălătruc funcţionează din 1750

- Vorbiţi-ne puţin şi de istoricul Bisericii „Sfântul Gheorghe” de la Sălătruc, cea de-a doua Biserică a parohiei.

- Această este cea mai veche Biserică din Valea Jiului în funcţiune. Există Biserica Sânionilor, mai veche ca şi a noastră, dar ea nu mai are viaţă publică. Biserica „Sfântul Gheorghe” funcţionează fără întrerupere din anul 1750! De asta spun că e cea mai veche în funcţiune. Momentan, ea se află într-un proces de transformare.

- Ce presupune această transformare?

- Pentru că în decursul timpului s-au făcut lucrări, unele mai noi, mai moderne, am convenit, la părerea unor specialişti acreditaţi de Ministerul Cultelor şi Monumentelor Istorice, să o readucem la forma iniţială. Asta presupune o cheltuială în plus, deoarece ştim că tot ce este vechi este costisitor, mai ales sculptura. La ora actuală, cu paşi mărunţi, am făcut o parte din lucrări, dar mai urmează multe alte lucrări, devizul ajungând undeva la 50.000 lei. Nu e o sumă foarte mare, dar nici mică. Tot ce s-a făcut s-a făcut până acum din donaţiile credincioşilor şi cu sprijinul domnului primar Iacob-Ridzi şi al consiliului local. Am sperat să primim bani şi de la Ministerul Cultelor, dar e perioadă mai de criză, cel puţin noi aşa înţelegem. În orice caz, când Biserica va fi gata, ministerul de resort se va bucura că avem în România o aşa Sfântă Biserică veche, funcţională, o adevărată mărturie a acestui popor încercat peste timp. Biserica, cum spuneam, are forma iniţială, grinzile sunt cele originale de la 1750. Doresc să spun un amănunt important: Biserica „Sfântul Gheorghe” din Sălătruc este Biserica cu o încărcătură spirituală deosebită! De ce? Toţi preoţii care slujesc acolo spun lucrul acesta şi ei simt aceasta. Enigma ar fi următoarea: în Biserica „Sfântul Gheorghe” şi-au plâns morţii localnicii, în mod special mamele şi surorile şi după primul şi după al doilea război mondial. Nu ştim cine sunt ctitorii, dar ştim un lucru, anume, în anul 1750 turcii au venit în Valea Jiului prin Pasul Vâlcan, trecere prin care au ars mai multe conace, case, dar şi Biserica „Sfântul Gheorghe”. Părintele Octavian Pătraşcu a găsit în acest sens mărturii scrise la Arhivele Statului. Momârlanii fiind fugiţi din calea turcilor în munte, adăpostiţi cu familiile, când s-au întors au reconstruit Biserica, muncă începută în primăvara aceluiaşi an, după ce turcii plecaseră demult. Aşa se deduce faptul că prima Biserică avea pe aceste meleaguri alte câteva sute de ani! Turcii au ars Biserica atunci, nu neapărat ca o batjocorire păgână, ci cât să se încălzească în iarna aceea, una cruntă, cu zăpadă de peste un metru. Unii sunt de părere că au luat lemnele groase, grinzile, pentru foc, ca să supravieţuiască. Acea Biserică reconstruită atunci este, deci, Biserica de azi, în mărime naturală, singurele diferenţe fiind la pereţi, care sunt tencuiţi şi pictaţi. Acoperişul l-am refăcut din şindrilă, cum era, asta după ce în 1928 acoperişul se făcuse din ţiglă, un acoperiş care nu era reprezentativ pentru Biserica veche. 

- Mai există enoriaşi acolo?

- Da, avem participanţi la slujbe şi din marginea Cartierului Aeroport şi, bineînţeles, localnicii din Sălătruc, din Saşa, câteva sute de oameni în orice caz.

 

Un psalm, doar un psalm…

- Sunteţi preot, sunteţi apropiat de inima enoriaşilor din parohie. Care sunt cele mai mari probleme ale oamenilor identificate de dumneavoastră?

- La ora actuală, am identificat la o bună parte dintre credincioşii noştri foamea şi frigul! Dacă le rezolvăm pe acestea două pentru cei mai năpăstuiţi, atunci celelalte vor veni de la sine. Şi să ştiţi, nu vorbim de un caz-două, vorbim de zeci, să nu spun sute…

- În încheiere vă rugăm să ne spuneţi o frază-două legate de comuniunea spirituală Dumnezeu-Biserică-Comunitate.

- Ca să fiu scurt şi să păstrăm unitatea de altă dată a celor din vechime aş spune că în Sfânta Scriptură găsim un psalm, care sugerează sugestiv: „Cât de frumos este cât sunt fraţii împreună!”. Aşa trebuie să fim cu toţii, fraţi, să-L iubim şi să-L avem întotdeauna aproape pe Dumnezeu, Tatăl nostru şi Casa Lui, Biserica. Dumnezeu să ne ajute şi să ne apere de ce-i rău pe toţi!