04.11.2011,  20:59:39 | 0 comentarii | 521 vizualizari
O carte în curs de apariţie / Drumeţie pe cărări de munte
de Ziarul Vaii Jiului

Totul a început la o ceaşcă de cafea. În astfel de ocazii, de regulă, oamenii de vârsta noastră, adică sexagenarii, deapănă amintiri, mai rar îndrăznind să construiască planuri de viitor. Åži ştiţi de ce. De la punctul ăsta viitorul nu mai are dimensiuni. Poate avea ani sau poate avea ore, poate chiar minute în mărime. Nu vom şti, nimeni nu va şti vreodată. De aceea sunt preferabile amintirile. Acum, depănătorul de amintiri era prietenul meu Carol pe care-l făcusem frate de cruce atunci când citeam cărţi despre haiduci şi mintea noastră zbura pe aripile fanteziei. Uneori îi spuneam Robin iar el îmi spunea Tom, nume conspirative pe care le aleseserăm pe vremea când eram „haiduci” şi trăgeam seara din ascunzişuri cu praştia, cu prune verzi şi semicoapte, în cei care se întorceau de la film de la cinematograful din Cimpa. Dar, despre asta şi altele, cu altă ocazie. În primăvara anului 2007, la o masă într-un local, în faţa a două ceşti de cafea lungă, îmbunătăţită, eu începusem o întoarcere în timp, depănând amintiri care mă duseseră în urmă cu vreo treizeci şi ceva, patruzeci de ani. Atunci, împreună cu un prieten comun, Nelu Bălănescu, am făcut o escapadă peste munţi până la Sibiu, ţinta călătoriei noastre, teferi. Peripeţiile şi greutăţile călătoriei noastre nu ne-au afectat, fiind şterse de energiile tinereţii. Camaradul Carol asculta cu răbdare deoarece cunoştea povestea din alte surse. Totuşi a devenit mai interesat în clipa când amintirile mele au început să contureze două perso­na­je interesante întâlnite în drumul nostru. Doi vârstnici pensionari „vagabonzi” înrăiţi ai munţilor se bucurau de natură, călătorind împreună şi neluând în seamă povara celor peste şaizeci de ani pe care îi purtau în raniţă. Din relatările lor reieşea că erau doi ofiţeri ai armatei române, unul colonel iar celălalt maior, care de altfel se şi adresau unul altuia cu aceste apelative, „domnule colonel, domnule maior”, rod al unei îndelungate discipline mi­litare. Curajul, vioiciunea, încrederea şi solicitudinea unuia faţă de celălat ne-a uimit, trezindu-ne admiraţia care avea să dăinuie până acum. Dar acum e acum. Afirmaţia mea că mi-ar plăcea să văd încă o dată Sibiul, pe care nu l-am văzut decât odată cu prietenul meu Nelu Bălănescu, în prima expediţie peste munţi, l-a făcut pe Robin să-şi amintească faptul că Sibiul era declarat capitală culturală europeană. Åži deodată se dezlănţuie trăsnetul:
- Noi avem şaizeci de ani, ce ar fi să mergem peste munţi şi să vizităm Sibiul?
Replica mea, aiurită de trăsnet, a fost:
- Mânci calule ovăz?
A urmat decretul lui Carol:
- Pe 15 iulie vom fi în Sibiu, venind de peste munţi. Data plecării 6 iulie 2007. Din Petroşani, ora 5 dimineaţa. Mijloc de trasport până la izvoarele Jiului de Est, Voivodul şi Sterminos, ARO. De aici, mijlocul de transport - pasul domol şi hotărât. Principalul mijloc de cazare - cortul. Alimentaţie - hrană rece şi mâncare preparată la ceaun.
* * *
Iubesc munţii fiindcă m-am născut la poalele lor şi l-am avut ca dascăl al iubirii pe bunicul meu din partea mamei, Dumitru Bârlida din Jieţ, un om simplu al cărui zâmbet era lumină, iar râsul lui o adevărată sărbătoare. L-am avut pe tata, om cu frică de Dumnezeu, de la care am primit o educaţie în spiritul dreptăţii şi a bunei purtări în comunitatea momârlanilor din Cimpa. L-am avut, de asemenea, pe unchiul tatei, marele vânător Stamate Bolog. Trăind alături de el, am avut parte din plin de lumină şi sărbătoare, de la el am învăţat din copilărie dragostea de muncă, de învăţătură. Devenise vânător din tinereţe, nu pentru a se bucura de sângele vieţuitoarelor pădurii, ci din dragoste pentru natură, de munte, dragoste ce a transmis-o mie şi prietenului meu Carol Musca. Arma lui a făcut puţine victime, deşi era unul din cei mai buni ţintaşi din breasla vânătorilor din Valea Jiului şi din ţară. În expediţiile lui montane, ne lua cu el, fie că eram noi, fie că mergeam în grup. Iată izvorul iubirii mele pentru natură, pentru drumeţie pe cărări de munte. Mai apoi când am răsărit, am crescut, am găsit prieteni de asemenea îndrăgostiţi de natură, mulţi fiind copii ai momârlanilor din Cimpa şi Jieţ. Suprema raţiune de a exista a acestor oameni, venită din negura vremurilor, era să hălăduiască prin munţi şi văile munţilor, crescându-şi turmele de oi şi de vite, zămislind legende, mituri şi balade prin care îşi mărturiseau dragostea sanguină pentru munţii în care trăiau. Iată, deci, mediul dăruit de Dumnezeu, unde am făcut ucenicie într-ale dragostei pentru natură alături de prietenii mei şi de toţi cei pe care i-am amintit mai sus. (Va urma)
 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *

* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227







Publicitate
Newsletter