05.08.2013,  22:46:30 | 5 comentarii | 2575 vizualizari
Primim la redacţie de la Constantin Dobre, fost organizator şi conducător al revoltei minerilor Văii Jiului / Povestea atentatelor la paternitatea grevei din august 1977
de Ziarul Vaii Jiului

În spiritul adevărului despre greva minerilor din 1977, prima mişcare muncitorească anti-comunistă din România, în urmă cu câteva săptămâni am luat atitudine faţă de inepţiile debitate de Miron Cozma (e drept că într-un săptămânal satiric…) despre aşa zisul său rol jucat în urmă cu 36 de ani. Am solicitat o părere mai multor lideri ai sindicatelor minerilor, foşti şi actuali. Însă, din cauza laşităţii lor proverbiale şi dezinteresului faţă de istoria minerească, aceştia nu au reacţionat nici până în ziua de azi. Cu o singură excepţie: Constantin Dobre. Dincolo de punerea la punct a bazaconiilor lui Miron Cozma şi relevarea adevărului istoric despre Lupeni ’77, conducătorul revoltei din 1977 radiografiază şi fascinantul istoric al „atentatelor” la paternitatea conducerii grevei din 1977. Dar cu Constantin Dobre, cititorii noştri vor mai avea ocazia să se întâlnească în paginile ziarului nostru. Puţintică răbdare… (Marian BOBOC)

Atentatul nr. 1
Povestea atentatelor murdare la paternitatea conducerii Grevei minerilor din Valea Jiului, Lupeni ’77, şi a întregului eveniment e poveste lungă şi nu aparţine doar lui Miron Cozma. Primul atentat a fost anunţat de troţkiştii „deontologi” de la Radio Europa Libera (Radio Free Europe), departamentul românesc, din fosta Republica Federală a Germaniei, în februarie 1979. Ăia, de la Radio Europa Liberă, au anunţat, nici mai mult nici mai puţin, că am fost asasinat pe Defileul Jiului intr-un accident de circulaţie regizat de către Securitatea lui Ceauşescu. Apoi, după numai un an, a fost rândul celei mai mari organizaţii internaţionale pentru apărarea drepturilor omului, cu sediul central la Londra şi cu filiale în peste 150 de state, vorbesc de Amnesty International. Care, preluând aşa numita ştire de la Radio Europa Libera, a publicat-o in Raportul Anual 1980, raport ce includea numai evenimente petrecute în anul precedent.

Atentatul nr. 2
Al doilea atentat a avut loc în anul 1986 tot la Radio Europa Liberă, acelaşi departament românesc, dar de aceasta data atentatul a fost mâna ungurilor. Un oarecare refugiat ungur, Izstvan Hossu, pretins miner şi închipuit participant de frunte la greva minerilor de la Lupeni, a acordat un interviu lui Neculai Constantin Munteanu, redactor de frunte la departamentul românesc. În acel masiv interviu, ungurul Hossu a debitat minciuni la greu, pretinzând că ar fi existat un comitet de grevă, că din acel comitet de greva ar fi făcut parte şi o domnişoara din activul de UTC, că eu aş fi vorbit tot timpul la microfon la sfaturile din spate ale unui inginer din Aninoasa, ca m-a cunoscut personal, că ştia sigur c-am fost ucis de aceeaşi Securitate a lui Ceauşescu, apoi a înşiruit un fel de listă a revendicărilor minerilor citite de mine în faţa lui Ceauşescu şi, în final, că toţi conducătorii grevei şi multe sute de mineri au fost condamnaţi şi trimişi la Canal la muncă forţată. Dar ungurii nu s-au limitat doar la aberaţiile lui Izstvan Hossu debitate la Radio Europa Liberă.

Atentatul nr. 3
Iată şi al treilea atentat iniţiat şi instrumentat tot de unguri, de data aceasta în scopuri politice si de imagine. Aşadar, unguri de frunte şi de notorietate revizionişti din emigraţia din Statele Unite l-au adus la New York pe Izstvan Hossu, i-au cumpărat apartament şi ulterior au editat, publicat şi introdus în mai toate bibliotecile şi universităţile de stat din SUA, dar şi din Marea Britanie şi mama dracului mai ştie ce altă ţară, o carte intitulată „Ţara mea ca o închisoare”, co-autor şi mărturisitor acelaşi mincinos Izstvan Hossu. În acea carte Hossu îşi schimbă fundamental zicerile din 1986 la Radio Europa Liberă. Mesajul străveziu al cărţii sus-numite este cât se poate de limpede: tot ce am spus eu la microfon minerilor grevişti de la Lupeni ar fi fost la îndemnul şi sfaturile ungurilor din spatele meu prin chiar Izstvan Hossu; că motivul pentru care ungurul Hossu n-a vorbit chiar el la microfon a fost acela că minerii români, ca de altfel toţi românii sunt şovini; că eu n-aş fi fost de acord cu ideea ungurilor să-l asasinăm pe Nicolae Ceauşescu, sugerând chiar că eu as fi fost, citez, „omul Securităţii”, şi, în final, că majoritatea minerilor revoltaţi ar fi fost de etnie ungurească şi, că dacă n-ar fi fost ei, minerii unguri, n-ar fi avut loc nici-o grevă/ revoltă minerească, pentru că românii ar fi fost prea laşi pentru o asemenea ispravă.

Atentatul nr. 4
Al patrulea atentat a avut loc în anul 2006 în „Raportul Tismăneanu”, unde anticomuniştii lui peşte prăjit au reluat măgăriile spuse de Izstvan Hossu, dar şi ce a fost publicat de Amnesty International în Raportul Anual 1980. Nenorocul atentatorilor de mai sus a fost că eu m-am refugiat în Marea Britanie în anul 1990, de unde am putut acţiona persistent, hotărât, cu dovezi imbatabile şi cu succes aproape deplin împotriva atentatorilor care, cu bună ştiinţă, au denaturat si falsificat adevărul despre greva minerilor din Valea Jiului, Lupeni, august 1977. Ca rezultat al eforturilor mele, ale familiei mele şi în special ale avocaţilor mei am reuşit: 1) să determin Amnesty International să publice în anul 1997 dezminţirea că aş fi fost asasinat; 2) după 2 ani de investigaţii amănunţite am reuşit să-l localizez pe ungurul Istvan Hossu în New York, să-i aflu numărul de telefon de acasă, să-l contactez şi să-l înregistrez, să mărturisească că niciodată nu m-a văzut în viaţa lui (deci, nu ştia cum arătam), că n-a fost niciodată miner, ci doar un prăpădit de lăcătuş mecanic de suprafaţă la mina Petrila, că n-a participat deloc la grevă şi că doar a auzit de la alţii ce s-ar fi întâmplat la greva de la Lupeni, în final, şi-a cerut scuze pentru minciunile debitate la Radio Europa Liberă şi în acea carte; 3) am reuşit să intru în contact direct cu majoritatea bibliotecilor şi universităţilor din Marea Britanie, să le trimit memorii şi dovezi şi să determin conducerile acelor instituţii publice să elimine din dotarea lor cartea lui Izstvan Hossu; 4) să determin aşa numiţii experţi ai „Raportului Tismaneanu”, în anul 2007, să elimine din acel raport mistificările şi falsurile debitate despre mine şi ceea ce a avut loc la Lupeni, 1977, şi să adauge la index cartea „Lupeni ’77. Strict secret. Filajul continuă” scrisă şi publicată în anul 2007, fără participarea mea, de jurnaliştii de investigaţie ai Văii Jiului, Marian Boboc si Mihai Barbu, şi bazata exclusiv pe documentele securităţii aflate în arhiva CNSAS din Bucuresti, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de la greva minerilor Văii Jiului, august 1977.

Ce nu am reuşit e faptul ca n-am putut intra în contact cu deţinătorii arhivei radioului Europa Liberă, pentru că întreaga arhivă a fost între timp cumpărată de miliardarul ungur George Soros, pe care a donat-o Budapestei, capitala Ungariei – capitală şi ţară pe care nu le-am vizitat niciodată, nu le-am tranzitat vreodată şi nici nu am de gând s-o fac în viitor.

Atentatele nr. 5, 6 ş.a.m.d.
Merg mai departe şi mă ocup acum de Miron Cozma. Cozma a atentat, după ştiinţa mea, de mai multe ori la paternitatea conducerii  grevei minerilor din anul 1977. Prima data în interviul din 8 mai 2007, acordat din penitenciarul din Rahova lui Eugen Istodor de la „Academia Caţavencu” şi publicat sub titlul „Discotecă cu Miron Cozma: Voi candida la preşedinţie”, Cozma aberând la greu pretinzând că a fost, citez „liderul din umbra” al grevei. Citiţi mai jos textul-referinţă edificator:

„Reporter: Eraţi securistul infiltrat în mină.

Cosma: Aşa arată, dom’le, un securist, ca mine?…

Reporter: Eraţi mână în mână cu Iliescu. Securist cu un comunist!

Cosma: Aţi căzut pradă manipulărilor comunistului nenorocit Iliescu!… Eu am inventat discoteca în zona momârlanilor, acolo unde nici nu se auzise de aşa ceva! Eu am lucrat în mină, în 1977, aveam 7 ani de discotecă. În august 1977 eram repartizat în mină. Eu am fost în spatele revoltei din 1977, eu venind dintr-o familie serioasă din Bihor, oameni care s-au luat fiindcă erau cei mai buni dansatori din locul acela, oameni care nici nu ştiau să scrie, Dumnezeu sa-i ierte, eh, în familia aceea, mie mi-a plăcut cartea.

Reporter: Si ce modele aveaţi atunci?

Cosma: Nici un model…

Reporter: Eraţi cu Beatles?

Cosma: Domle, eram rocker, muzica mea era alta, … Aveam plete pe atunci …

Reporter: Şi acum aveţi, dar s-au cârlionţat!

Cosma: Aşa e la bătrâneţe!

Reporter: Ce vă plăcea?

Cosma: Spiritul. Rockerii adevăraţi citesc spiritul libertin. Din acest spirit, au apărut, domle, evenimentele din 1977 din Valea Jiului. A doua mare revoltă anticomunistă. Noi l-am arestat pe prim ministrul Verdeţ, l-am sechestrat pe preşedintele Ceauşescu. Eu aveam bodiguarzi pe vremea aia in Valea Jiului, fiindcă erau lupte la discotecă între oraşe, între Lupeni şi Uricani.

Mi-am luat toţi şmecherii de peste tot si mi i-am făcut bodiguarzi. Nimeni nu mişca în faţa mea, nimeni. Era afiş mare in Valea Jiului: „Discoteca cu Miron Cozma!”. Tinerii erau cu mine. Doi din băieţii mei l-au dus pe Verdeţ să vorbească cu Ceauşescu la Neptun. Şi am fost văzut în preajmă şi m-au luat şi pe mine. Câte nopţi am luat şi eu buşeli în biroul Securităţii nimeni nu scrie. Dar nu puteau să-mi facă nimic, că erau tinerii care mă ştiau toţi, români şi străini, că adusese toţi negrii Ceauşescu să facă facultate în Valea Jiului. Deci, nu puteau să-mi facă nimic.

Reporter: Aţi turnat?

Cosma: Nu, domle, nu. Eu am stat mai mult în lume, între mineri. Eu am stat lângă Ceauşescu, când a venit. Puteam să-l omor, domle, puteam... nu scrieţi asta despre Cosma, nu? Domle, un om al meu, Laleaua Neagra, s-a luat cu Ceauşescu de piept. Mai mult, eu le-am spus minerilor să-l aplaude. Au zis toţi că a înnebunit Cosma, cum, noi care-l înjurăm? Da, să aplaudăm altfel, să batem în piept cu palmele. Şi peste toată Valea Jiului a ieşit un praf îngrozitor din uniformele minerilor, şi aşa, fiind praful ăla, securiştii nu au văzut şi noi l-am sechestrat pe Ceauşescu. ...

Reporter: E curaj că nu aţi fost în frunte în ’77?

Cosma: Fiind în umbră nu e chestie de curaj, dar tot în umbra tot ajung lucrurile la urechile Securităţii, dar noroc că eu ţineam Discoteca. Le-am zis: „Bagaţi-mă în puşcarie, hai, că veţi avea greva tineretului!”. Am avut mai mult noroc pe vremea lui Ceauşescu decât acum, că uite sunt în puşcărie”.

 

Prima punere la punct a lui Cozma

Am aflat de interviul de mai înainte, repetat şi prin alte mijloace media, cam târziu şi am făcut o dezminţire publică, dându-i şi primul avertisment lui Miron Cozma la data de 5 decembrie 2007. Iată mai jos conţinutul acelei dezminţiri:

Liderul minerilor din Valea Jiului ’77 îl pune la punct pe Miron Cozma.

Declaraţiile lui Miron Cozma precum că el ar fi fost liderul minerilor din 1977, l-au făcut pe adevăratul conducător al mişcării minerilor din Valea Jiului să reacţioneze. Constantin (Costica) Dobre se află în prezent în Marea Britanie cu statut de azilant politic. Liderul revoltei minerilor anticomunişti din Valea Jiului a mai fost contestat, prin intermediul primei variante a Raportului Tismăneanu, în care apărea mort şi dispărut. ZIUA a demonstrat că este viu iar Dobre a contestat Raportul ştiinţific. Într-un mesaj transmis recent redacţiei, acesta ne-a declarat că în numele minerilor revoltaţi anticomunişti ai Văii Jiului 1977 este de acord cu apelul public către preşedintele Traian Băsescu pentru oprirea Raportului Tismăneanu de la difuzarea în şcoli şi retragerea lui de pe piaţă. În prefaţa scrisă de preşedintele Traian Băsescu la lucrarea Lupeni ’77 – Sfânta Varvara versus Tanti Varvara, de Mihai Barbu şi Marian Boboc, şeful statului scrie că Dobre – adevăratul lider al minerilor de atunci – povesteşte în amănunt despre evenimentele de atunci, iar cartea este extrem de utilă pentru cetăţenii care au datoria de a cunoaşte adevărul despre Istoria României.

DEZMINŢIRE

faţă de afirmaţiile şi pretenţiile publice ale lui Miron Cozma că el a fost liderul revoltelor minereşti din Valea Jiului, august 1977

În câteva intervenţii publice, în presa scrisă şi la diferite televiziuni din România, puşcăriaşul Miron Cozma, în mod grotesc şi neruşinat, a afirmat că el ar fi fost liderul grevei minerilor din Valea Jiului, Lupeni, august 1977.

Calific pretenţiile publice şi mincinoase ale lui Miron Cozma ca fiind un atac direct şi josnic la istoria mineritului din Valea Jiului şi o jignire monstruoasă adusa memoriei celor care au suferit şi s-au sacrificat pe altarul luptei anticomuniste.

În numele minerilor revoltaţi în august 1977, vii şi morţi, şi a familiilor acestora, doresc să dezmint si să repudiez public pretenţiile mincinoase ale numitului Miron Cozma, la care adaug următoarele precizări:

1. În toata literatura istorică, atât din Ţară, cât şi din străinătate, dedicată grevei minerilor din Valea Jiului 1977, nu există menţionat numele Miron Cozma;

2. În documentele din dosarele C3594/1 si C3594/2 (acest dosar este pe numele meu) din Arhiva CNSAS, dosare întocmite de fosta Securitate despre greva minerilor 1977, nu există nici-o referinţă pe numele Miron Cozma ca manifestant activ sau lider al grevei, cu rezerva ca numitul Miron Cozma să se afle pe lista conspirată a colaboratorilor Securităţii. În martie 2007 am cerut de la CNSAS deconspirarea colaboratorilor Securităţii din dosarul C3594/ 2;

3. În timpul grevei minerilor din august 1977, nu a existat nimeni cu numele Miron Cozma care să se fi făcut cunoscut prin vreo acţiune în interesul greviştilor şi nici chiar colaboratorii mei, mai mult sau mai puţin apropiaţi, nu mi-au adus la cunoştinţă numele de Miron Cozma;

4. În nicio mărturie orală a oricărui participant la greva minerilor din anul 1977 nu există nicio referinţă la numele de Miron Cozma.

Îi cer lui Miron Cozma să-şi retragă afirmaţiile mincinoase, să prezinte scuze publice şi să se abţină să mai facă pe viitor orice declaraţie cu privire la greva minerilor Văii Jiului de la Lupeni, august 1977. În caz contrar, voi fi nevoit să-l dau în judecată pentru atentat de falsificare a istoriei si personificare falsă pentru beneficii de imagine. În acelaşi timp, voi intra în contact cu liderii sindicatelor din Franţa, cei care l-au sprijinit pe timpul detenţiei, cărora le voi pune la dispoziţie dosarul Miron Cozma, pe baza căruia să-şi retragă sprijinul acordat şi să-l repudieze ca pe un fals şi mincinos lider de sindicat.

În finalul acestui comunicat public, apelez la mass media din România să nu mai crediteze şi să publice declaraţiile lui Miron Cozma daca nu sunt însoţite de dovezi incontestabile.

Constantin Dobre,

Fost organizator şi conducător al revoltelor minereşti din Valea Jiului, august 1977

05 decembrie 2007

 

A doua punere la punct a lui Cozma

După 6 (şase) ani de la prima mea dezminţire publică şi primul avertisment dat lui Miron Cozma, constat cu surprindere ca numitul Cozma a ignorat avertismentul meu şi recidivează, tot public, cu aceeaşi referinţa la evenimentul istoric al minerilor Văii Jiului, Lupeni, august 1977. Într-un interviu acordat lui Alexandru Varzaru de la săptămânalul „Kamikaze” din 11 iulie anul curent, Miron Cozma aberează din nou la greu. Iată extrasul edificator cu referinţa la greva de la Lupeni 1977:

„În 1977, exact când m-au repartizat pe mine la Lupeni, a izbucnit revolta împotriva lui Ceauşescu. Trebuie să recunosc un lucru: am fost un laş, nu am vrut niciodată să recunosc ce responsabilitate am avut în evenimentele alea, că de la mine a plecat, că eu am adunat oamenii. Chiar dacă am luat bătaie de la Securitate, nu am recunoscut. În dosarul meu de la Securitate există o poză cu mine ducându-l pe Verdeţ să vorbească cu Ceauşescu la telefon. Ţin minte că nu i-a zis: Să trăiţi, tovarăşu’ preşedinte!, cum mă aşteptam. A început cu un cuvânt: Ambrozie! Era un cod, codul lor pe situaţii de urgenţă. Aşa a priceput Ceauşescu că e grav şi a venit imediat în Vale. Nu am vrut să conduc acele evenimente, l-am lăsat pe Constantin Dobre, de la Paroşeni, care era tare în gură, care avea și discurs. El vorbea la microfon, el a ieşit în faţă. Eu aveam peste 200 de băieţi, oameni de ordine. Eram un fel de semizeu pe zonă acolo, puteam să fac ce vreau eu. Când a venit, Ceauşescu a trecut prin cordonul oamenilor mei, momârlani cu cuţite şi securi pe ei. Eu dacă voiam să îl fac pastă de mici, pastă de mici îl făceam pe Ceaușescu atunci. Aproape fără să ne dăm seama l-am arestat pe şeful statului. Cine ce să ne mai facă? Securitatea nici nu a intrat pe poartă. La un moment dat, trimit doi dintre oamenii mei, pe Fernando, numit așa de la ABBA, că eu am lansat melodia asta pe litoral, şi pe Laleaua Neagră. L-a luat ăsta, care avea 130 de kile, o namilă, pe Ceauşescu şi i-a zis: Mă, îţi mai baţi mult joc de noi?! Dar înainte îl trimisesem pe Laleaua Neagră la Dobre să-i spună: Când vine Ceauşescu să îl aplaudăm pe tovarășu’ preşedinte. Dobre zice: Cum să-l aplaudăm când toată lumea îl înjură? Laleaua zice: Dacă Cozma zice să-l aplaudăm, îl aplaudăm, că altfel te bat! Şi cum credeţi că l-am aplaudat: ne-am bătut cu mâinile peste piept. Imaginaţi-vă: 60-70.000 de salopete îmbibate cu praf şi cărbune negru. Când Ceauşescu a intrat pe la mijlocul culoarului, şi am început să-l aplaudăm, s-a făcut un nor de nu s-a mai văzut Ceauşescu. Şi totuşi piticu’ a avut curaj, s-a dus în faţă la Dobre şi ce crezi că a spus, de ne-a lăsat interzişi pe toţi: Nu trebuia să faceţi ce aţi făcut, eu ştiu viaţa grea a minerilor. Nu eu am făcut programul de opt ore, ci stahanoviştii voştri! Şi aşa şi era, avea dreptate. S-au mai liniştit spiritele când au văzut minerii că tipul e curajos”. („Kamikaze”/11 iulie 2013).

Plecând de la totala convingere că numai istoria cea adevărată, cercetată/ investigată, scrisă şi şlefuită/ dăltuită de investigatori şi istorici independenţi şi imparţiali, va dăinui în vecii-vecilor, îmi îngădui să fac următoarele precizări:

1. Într-o societate normală teroriştii de stat cu condamnări grele la activ, precum Miron Cozma, sunt lipsiţi de orice credibilitate publică;

2. Bolile psihiatrice, şi, prin tot ceea ce aberează, Miron Cozma arată că acesta e cu adevărat bolnav psihic, sunt tratate numai în spitale de psihiatrie şi sub strictă supraveghere;

3. Cine creditează public aberaţiile unui nebun de legat, prin semnătură şi prin orice mijloc de comunicare în masă şi fără a prezenta nici-o dovadă/ evidentă, e probabil tot aşa de bun de legat ca şi nebunul în chestiune;

4. Există un dicton înţelept care se potriveşte subiectul de faţă: „cine se supără pe un nebun si-l ia în serios, e mai nebun decât nebunul”;

5. Singura soluţie ca răspuns la aberaţiile nebuneşti, pre-internare în spitale psihiatrice de maximă siguranţă, este ironia şi umorul.

Dacă, prin orice minune, Miron Cozma va scăpa de internare psihiatrică permanentă, mi-l pot imagina spre sfârşitul vieţii pe o margine de groapă de gunoi înconjurat de puiuţi de „lalele negre”, repetând aceleaşi aberaţii despre greva minerilor, 1977, după care unul dintre ascultători, mai balaoacheş şi niţel şchiop de-un picior, îi zice: „să moara mă-ta?”, după care îl va plezni năprasnic peste trompetă, adormindu-l definitiv.

 

Umorul, ultima soluţie

Revenind la Miron Cozma din prezent şi în consonanta cu precizările de mai sus, iată mai jos dedicaţia, cu ironie şi umor, pe care i-o adresez la ultima aberaţie estivală debitată de pe malul marii.

„Miron Cozma, laleaua neagra

Suflet candriu

De barbugiu,

Sărac lipit şi pricăjit

De istorie trăsnit,

Demagog şi mincinică

A stat şi la mititică,

Visează lalele negre

Ca să-ncânte Marinele

Haznalişti şi-ai săi amici

Aşijderea pe cei mici,

Nesimţit şi răsuflat

Gura-i pute a rahat,

Ticălos de meserie

Cum îi vine pe chelie,

Servitor la kaghebişti

Măgureni şi Iliişti

Bolşevici şi stalinişti

Ţara să o ungurească

Pe romani să-i umilească,

Fără mamă, fără tată

Nici istoria n-o iartă,

Canalie din născare

Se visează sculă mare,

La Lupeniul cel major

Cică-a fost conducător,

Nu din gură şi din faţă,

Dixit lepra îndrăzneaţă,

Ci „din umbră” sau „din spate”

Căzând naivii pe spate

Si copiii tot aşa

Ascultând la puşlama

De mirare şi extaz

În faţa calului breaz,

Zice Cozma mucalit

Ceauşescu-i păcălit

De vestitu-i praf stârnit

Securiştii cei pârliţi

Fură şi ei păcăliţi

El cu ceata-i de mitici

Visau la pastă de mici

Din trupul lui Pingilică

Să aibă la Una Mică,

Trezindu-se din visare

Apăru mirarea mare

Ceauşescu avu un spici

Lăsându-i mucles pe limbrici

Pe limbricii lui pu…i

Care-i jignesc pe Eroi,

Eroii lui ‘77

Conduşi însă ca la carte

Băgând spaima-n p…ici

Făcându-se tot mai mici

Neştiind cum să mai scape

Prin tertipuri disperate,

Una fu scăparea lor

Listele minerilor

Aprobate-n faţa lor

De piticul dictator

Şi-nghiţindu-şi umilinţa

Ţinându-şi făgăduinţa

Arătând Lumii de vază

Mămăliga explodează

Spre mândria tuturor,

Cinste lor, minerilor!

Iertaţi-mi, vă rog, limbajul

Ce mă luă cu necazul

Adresat unui pu…i

Ce-i jigneşte pe Eroi,

Nefăcând-o prima dată

De-aia merită răsplată.”

 

Urare de Ziua Minerilor

Profit de ocazia „Zilei minerului” să transmit în primul rând minerilor generaţiei mele, participanţi la gloriosul si istoricul eveniment Lupeni ’77, familiilor celor decedaţi şi minerilor prezenţi ai Văii Jiului o sinceră şi sufletească urare de sănătate, fericire şi împlinirile pe care vi le doriţi.

 

Constantin Dobre

Fost organizator şi conducător al revoltei minerilor Vaii Jiului, Lupeni, august 1977 


Comentarii articol (5 )

#1 M06.08.2013,  12:13:40
Constantin Dobre a fost conducatorul grevei din 1977 un oltean darz miner adevarat iar in spatele lui au fost noi mineri de la Aninoasa apoi Vulcan,Lupeni,....cauza a fost sociala,comunisti voiau marirea perioadeie iesiri la pensie a noastra a minerilor,muream de nu mai ne vedeam nepoti datorita munci grele (ernie de disc)din subteran,prafului (silicozei),gazelor,umiditati,...Miron Cozma a devenit liderul minerilor in Martie 1990 dupa cele doua mineriade din Ianuarie si Februarie 1990 cand lider al minerilor a fost Napau devenit apoi primar la Lupeni. Sincer Miron Cozma minte mult ca sa se laude el,este un laudaros mincinos.
#2 adi06.08.2013,  20:59:25
minerii de atunci au facut greva pt. ca sa nu li se mareasca perioada iesirii la pensie ,iar cei de acum nu vor sa iasa la pensie ..dilema
#3 Lupeni07.08.2013,  15:26:59
Adi ai dreptate pe jumatate,cei care intradevar muncesc ies la pensie ca sau saturat de munca dar aia care o bat in cap ar sta pina la 100 de ani,inclusiv lideri de sindicat.
#4 Irina11.08.2013,  13:55:34
Cel mai bine poate sa ne lamureasca istoricul Vaii Jiului, domnul profesor universitar Mircea Baron, care este lupenean vechi si care este doctor in istorie. Daca punem si calitatea de cunoscator din maruntaiele vechiului sistem (activist pcr si dupa gurile rele chiar si turnator la secu sau chiar incadrat cu grade) vom avea o perspectiva intima asupra problemei Lupeni 77. De ce nu incercati un interviu cu distinsul domn doctor in istorie?


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 5 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter