20.08.2013,  23:47:55 | 0 comentarii | 1810 vizualizari
Proiectul ZVJ „Nimic fără Dumnezeu” (Episodul 9). Preotul ortodox Mihai Muntean, paroh Petroşani I: „Îi rog pe toţi, în calitate de preot, să fie permanent rugători de Dumnezeu şi să nu se lase copleşiţi de greutăţile de natură materială, să fie puternici şi să se roage…” (II)
de Corneliu BRAN
urmare din numărul trecut
 
Bisericuţa de lemn din 1775 
- Vorbiţi-ne puţin de Biserica de lemn, cealaltă Biserică din parohie.
- Este Biserica veche. Această Biserică de lemn a fost ridicată în 1775 de către comunitatea băştinaşilor, în spatele viitorului URUMP, care a fost ridicat mult după aceea. Această Biserică a funcţionat ca Biserică parohială până în anul 1900, când a fost construită o Biserică mai mare, Biserica Sfântul Nicolae, unde facem acest interviu. Biserica de lemn veche (cu Hramul Izvorul Tămăduirii, de pe strada George Enescu) s-a degradat în timp şi a fost demolată în anul 1946. A fost refăcută tot din lemn, dar de o calitate superioară şi foarte bine prelucrat, de către părintele Moşic, între anii 1946-1947. Biserica a rămas în funcţiune multă vreme, până azi. Slujbele s-au ţinut mai mult sau mai puţin, pentru că parohia nu a avut decât un singur preot.
Încă în anul venirii mele la parohia din Petroşani am realizat împreună cu enoriaşii schimbări la acoperiş şi o serie de alte lucrări menite să reabiliteze lăcaşul de cult şi să mărească confortul enoriaşilor şi preoţilor care slujesc în ea. A fost mult de lucru. În timp, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, le-am dovedit pe toate, lucrările încheindu-se după mai mulţi ani cu ample reparaţii interioare şi împodobirea Bisericii în interior cu icoane pictate, inclusiv iconostasul. 
 
Fascinanta istorie a Bisericii Ortodoxe Sf. Nicolae. Părintele Avram Stanca
- Ne aflăm în Biserica Sf. Nicolae, care are o frumuseţe aparte în peisajul bisericesc petroşenean. Vorbiţi-ne puţin şi de începuturile ei, mai ales că părintele Avram Stanca a fost o remarcabilă personalitate a ortodoxiei Văii Jiului.
- Biserica mare, cum îi zicem noi câteodată, a fost sfinţită în anul 1900 şi a fost ridicată prin osteneala credincioşilor. E important de reţinut că, faţă de celelalte Biserici monumentale din Petroşani, aparţinând altor culte, ridicate anterior Bisericii Ortodoxe Sf. Nicolae, Biserica noastră s-a ridicat prin efortul şi strădania preotului Avram Stanca şi contribuţia credincioşilor din parohie, fără sprijin de la unităţile miniere de la vremea respectivă, cum au beneficiat alte Biserici. Un ajutor a venit şi din partea Mitropoliei Ardealului, care, la acea vreme, a făcut colecte în parohii pentru această Biserică, care aparţinea şi ea atunci de această Mitropolie. A fost prima Biserică ortodoxă de dimensiuni mari din Petroşani, monumentală putem zice fără să greşim, şi a doua din Valea Jiului, după Biserica din Taia-Petrila. Cu toate opresiunile şi cu toată perioada de dominare a Imperiului Austro-Ungar, Biserica a fost construită. De altfel, reamintesc aici că însuşi întemeietorul Bisericii Sf. Nicolae şi a primei şcoli româneşti din Petroşani, părintele Avram Stanca, va trece spre cele veşnice în chip de martir, pentru că în 1916, odată cu intrarea trupelor române în Transilvania, a început să-l pomenească pe regele Ferdinand la Sfânta Liturghie şi să-şi exprime bucuria acelui moment, fapt pentru care puterea austro-ungară de-atunci a trimis să fie ridicat într-o noapte friguroasă de octombrie şi l-au dus să-l întemniţeze, ca pe fiul său, părintele Sebastian Stanca de la Sebeş. Părintele nu ştia că armata română a fost respinsă pe moment de la graniţă şi s-a bucurat prea repede, din această cauză a avut de suferit. Fiind bătrân şi bolnav, îmbolnăvindu-se mai rău, într-un târziu părintele Avram Stanca a fost lăsat la casa fiului său, de la Sebeş, care era încă întemniţat şi a trecut spre cele veşnice în Ajunul Crăciunului din anul 1916. Coincidenţă sau nu, oricum foarte interesant, părintele se născuse tot în Ajun de Crăciun, în anul 1843. Părintele a murit aproape martiric pentru tot ceea ce a împlinit el creştinesc, ortodox, pentru Sfânta Biserică, un mare român, Dumnezeu să-l aibă-n paza sa, acolo, lângă cei drepţi!
 
Lucrarea Domnului prin oameni şi instituţii
- După venirea dumneavoastră, o parte din lucrurile importante pe care le aţi realizat aici, fireşte, cu sprijinul comunităţii locale şi mai ales a enoriaşilor din această parohie, fac parte din viaţa dumneavoastră de zi cu zi, 30 de ani nefiind puţini…
- Da, Biserica aceasta şi tot ce ţine de parohie pot spune că şi-au pus serios amprenta pe viaţa mea de preot şi de petroşenean. În decursul anilor am realizat o serie de lucrări importante atât la Biserica mare cât şi la casa parohială. Spre exemplu, în 1988, spre final de comunism, cu greutate şi chiu şi vai, dar cu înţelegerea autorităţilor locale, am reuşit să retencuim la exterior casa parohială şi să refacem o parte din acoperiş, două lucrări foarte mari la vremea respectivă. Cu precădere în ultimii ani, au continuat lucrări de mai mică anvergură, de întreţinere şi de reparaţii la Biserică. Se cuvine să menţionez că aceste lucrări au fost realizate, în câteva rânduri, cu sprijinul Consiliului Judeţean Hunedoara şi al Consiliului Local şi Primăriei municipiului Petroşani. Am mai completat şi cu fonduri proprii. După ce au văzut că suntem ajutaţi, credincioşii au prins curaj. Astfel, am reuşit să restaurăm pictura, care a fost executată prima dată în intervalul de timp 1968-1971 de către pictorul Ioan Căzilă din Sibiu. Din cauza folosirii cărbunilor în sobele Bisericii, dar şi a arderii lumânărilor în interior, pictura a fost foarte afumată, iar restaurarea era necesară. De asemenea, am reuşit să înlocuim pardoseala Bisericii, s-a scos tot, până la pământ, după care s-a betonat, s-a izolat şi s-a montat gresia ornamentală. Cu ajutorul Primăriei şi Consiliului Local Petroşani ne-am racordat la reţeaua de termoficare a municipiului, astfel că acum avem şi căldură şi am scăpat şi de focul cu cărbuni. În anul 2000, şi iar se cuvine s-o spun, prin donaţia credinciosului Adrian Gărdean, cu familia, am retencuit Biserica în exterior, lucru de care era mare nevoie. Tot în ultimii ani, am reuşit să înlocuim şi acoperişul, atât la Biserică cât şi la casa parohială, montând tablă „Lindab”, care va fi durabilă în timp şi care este de o calitate superioară faţă de cum era înainte. 
 
Sfintele Moaşte de la Biserica „Sf. Nicolae”
- Am văzut în Biserică şi o raclă cu Sfinte Moaşte. Ne puteţi spune mai multe, poate nu toţi din Valea Jiului ştiu că la Petroşani există moaştele Sfântului Nicolae şi ale Sfântului Gheorghe?
- Aceste sfinte moaşte ne-au fost donate de către Episcopul Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America, Preasfinţitul Natanail, şi au fost aduse aici prin purtarea de grijă a fiului unui farmacist din Făgăraş, o familie de credincioşi care au fost zeci de ani membri în corul Bisericii noastre. E vorba de familia Meleciuc. Cineva a donat răcliţa şi apoi au fost aşezate spre cinstire în Biserica noastră moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, ale Sfântului Mare Mc. Gheorghe şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur. În zilele de sărbătorire a acestor sfinţi, moaştele sunt puse la loc deosebit şi se face o slujbă specială. 
 
Frumoasa şi importanta misiune social-culturală bisericească
- Ştim că aţi „lucrat” serios şi în plan spiritual, religios, conform învăţăturilor Sfinţilor Părinţi… 
- În toată activitatea noastră preoţească, întrucât lucrăm cu sufletul credinciosului, căutăm să ne împlinim rosturile religioase cât mai bine. În sensul că noi, preoţii, nu facem doar oficierea de servicii religioase sau numai oficierea de slujbe în Biserică, ci, după rânduielile noastre, căutăm mereu să facem şi alte servicii enoriaşilor. Spre exemplu, noi am impus aici tradiţia concertului de colinde dinainte de Crăciun. Câtă vreme am avut un cor bine pregătit, dirijat de domnul Vladimir Ureche, o personalitate a muzicii corale din Valea Jiului care a trecut la cele veşnice, acest concert de Crăciun a fost organizat an de an. Acum, deoarece nu avem încă un dirijor care să poată prelua ce a făcut domnul Vladimir am fost nevoiţi să sistăm, pe moment, acest concert. În schimb, am început cu Festivalul „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”, un festival-concert susţinut aici în Biserică în fiecare an, la care participă grupări corale de la toate şcolile din Petroşani. În câteva rânduri a fost prezent şi celebrul cor din Vulcan, Ansamblul „Doruleţ”, care are nişte rezultate extraordinare pe plan naţional şi internaţional.
După 1989 am avut un concurs de literatură religioasă pentru copii, intitulat „Micul scriitor ortodox”. Am organizat până acum vreo şapte ediţii, la concurs participând elevi de la şcolile din Petroşani. La un moment dat, am fost depăşiţi chiar de afluenţa de scrieri, aceasta fiind şi una din cauzele care ne-au determinat să oprim pe moment acest concurs.
Pe parte socială am încercat să activăm cu discreţie în sprijinul unor familii, în măsura în care Mântuitorul spune „să nu ştie stânga ce face dreapta ta”. Din păcate, în Petroşani şi în Valea Jiului avem una dintre zonele cele mai grele din ţară, cu mulţi oameni care trăiesc de pe azi pe mâine, din cauza lipsei serviciului şi a unor venituri stabile. Avem zona Bosnia, o parte din Colonie, alte zone din Aeroport, ca să mă refer doar la Petroşani, unde cei mai mulţi oameni o duc greu. Încercăm şi noi ca şi celelalte parohii să-i sprijinim, cum putem, pe mulţi dintre aceşti concetăţeni. Anul acesta, cu colaborarea Asociaţiei „Pro Familia”, din cadrul Grădiniţei nr. 3 din Petroşani, şi cu sprijinul unor buni credincioşi am adunat haine pe care le-am distribuit pentru cei 700 de copii din grădiniţele care aparţin de această grădiniţă. De asemenea, la Grădiniţa Dărăneşti, din zona Bosnia, am dus în anii anteriori haine şi încălţăminte. Avem acţiuni umanitare prin Protopopiat şi la iniţiativa Episcopiei, tot din două în două luni se colectează din parohiile din toată Valea Jiului alimente şi produse igienico-sanitare, care se întorc la familiile nevoiaşe, prin rotaţie în fiecare localitate.
Noi, ca parohie, sprijinim doi copii din oraş, care au părinţi cu posibilităţi materiale reduse, acordându-le câte o masă de prânz la Şcoala Generală nr. 1. Zece copii din Petroşani beneficiază de o masă gratuită cu sprijinul parohiilor.
Mergem periodic la Căminul de Bătrâni din Lonea, unde sunt credincioşi care fac pomeni şi care mereu îi caută pe aceşti oameni, mulţi singuri şi foarte trişti. Datorită faptului că preoteasa a fost un sprijin permanent în activitatea pastorală, dar şi datorită faptului că are darul acesta de a crea literatură pentru copii, în 1999 ne-am înfiinţat propria editură, în care tipărim doar cărţile scrise de soţie, care au o largă răspândire în ţară. Preafericitul Daniel, Patriarhul României (pe care l-am vizitat la vremea când era Mitropolitul Moldovei), ne-a spus că astfel „se realizează misiune prin cultură”. Am considerat o perioadă că şi vizitarea unor obiective turistice şi mănăstiri poate fi o activitate plăcută pentru enoriaşii noştri. Am vizitat împreună cu ei mănăstirile din Moldova, mănăstirile de la Prislop, Lainici sau Tismana, când au avut hramuri, dar şi unele locuri istorice din judeţ şi din judeţele învecinate.
 
Ca un glonţ prin suflet, sărăcia…
- Ne-aţi vorbit de sărăcie. Ce alte probleme aţi identificat la enoriaşii din parohie?
- De la sărăcie vin multe. Ea constituie o mare problemă socială, de fapt cea mai mare. Din cauza ei se ajunge la cea mai mare parte a conflictelor casnice, la boală, la hoţie, alcoolism şi suferinţe. Îmi amintesc că am predat şi vreo 14 ani religie, 7 ani la Şcoala Generală Nr. 2 şi alţi 7 la Liceul Teoretic Petroşani, imediat după 1989, şi mă impresionau în pauze cum unii elevi se uitau cu jind la cei care aveau în faţă nişte macaroane cu marmeladă sau un sandviş vai de capul lui. Mă durea sufletul să văd astfel de scene. Cum mă durea inima când îi vedeam pe unii elevi cum vin iarna la şcoală în tenişi, uneori chiar şi rupţi! Asta se întâmpla mai ales după Revoluţie. Din păcate, acum, şi vă zic cu toată cunoştinţa, situaţia e mult mai gravă, sărăcia fiind mult mai mare.
- Un cuvânt de încheiere, un ultim mesaj adresat cititorilor?
- Îi rog pe toţi, în calitate de preot, să fie permanent rugători de Dumnezeu şi să nu se lase copleşiţi de greutăţile de natură materială, să fie puternici şi să se roage. Să facem în aşa fel cu toţii, încât zidindu-ne spiritual să putem înţelege şi problemele materiale la dimensiunea lor justă, unindu-ne eforturile în direcţia săvârşirii binelui, adică a ajutorării semenilor noştri. Iar pe părinţi îi rog să ţină cont de iubirea creştinească şi de cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, care este şi genericul festivalului nostru, cuvinte găsite în Biblie la Matei 19, 14: „Lăsaţi copiii să vină la Mine!”.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter