26.08.2013,  00:19:43 | 0 comentarii | 2081 vizualizari
Preotul Gabriel Bulf, parohul Parohiei Ortodoxe Române „Sf. Proroc Ilie Tesviteanul”, viitoarea Catedrală a Văii Jiului, şi Paraclisul „Acoperământul Maicii Domnului” (II):  Proiectul ZVJ „Nimic fără Dumnezeu” (episodul nr. 10) „Eu când aud Imnul Minerilor mă cutremur. Când aud partea din cântec că ei nu au cer deasupra capului mă întristez şi îl rog pe Dumnezeu să le poarte de grijă…”
de Corneliu BRAN
Preot la Râu Bărbat. Preot sachelar şi apoi iconom
- Aţi ajuns la parohia din Râu Bărbat. Cum a fost?
- Am primit parohia de la Râu Bărbat deoarece preotul de dinaintea mea era în vârstă şi bolnav. Preaonoratul protopop de la Petroşani la acea vreme, părintele Dorel Pogan, m-a trimis la concurs la Arad. Am luat concursul şi astfel am ajuns la Parohia Râu Bărbat, din comuna Pui, cu două filii, Hobiţa şi Uric. Au fost nişte Biserici la care am avut mult de lucru, dar unde am avut şi câteva satisfacţii deosebite. Şi spun asta deoarece pe parcursul activităţii de-acolo am avut patru vizite eparhiale, de două ori a fost în vizită Preasfinţitul Timotei, Episcopul Aradului şi Hunedoarei la acea vreme, şi de două ori Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei. Vizitele au fost făcute alături de foarte multe oficialităţi hunedorene, printre care preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, dl. Mircea Ioan Moloţ, dl. Costel Avram, d-na actual ministru Câmpeanu şi mulţi alţii, care au ţinut să fie alături de noi, cei de-acolo. Parohia Râu Bărbat a avut şi o puternică activitate socială, dintre care aş aminti implicarea noastră la un centru de îngrijire bătrâni, unde aveam grijă de cei 14-16 oameni în vârstă aflaţi acolo. Odată instalat la această parohie, am început lucrul la cele două Biserici, care aveau nevoie de multe lucrări de reabilitare şi întreţinere. Pe de altă parte, Bisericile nu erau târnosite şi nu arătau în stil ortodox, deoarece nu erau pictate. De aceea a trebuit să le redăm starea aceasta ortodoxă, starea această bizantină, inconfundabilă, pe care zic eu că ar trebui să o îmbrăţişeze toate confesiunile, pentru că aşa arătau Bisericile încă din primele veacuri creştine. În 2004 am avut prima vizită eparhială, odată cu târnosirea Bisericii din satul Hobiţa, când am fost distins şi cu distincţia de sachelar, urmând ca în anul 2005 să avem târnosirea Bisericii din Râu Bărbat, moment în care am fost făcut iconom.
În 2010 Preasfinţitul părinte Gurie a fost invitat pentru târnosirea Bisericii din Uric, unde, înainte, au avut loc lucrări de mare amploare, atât la interior cât şi la exterior, inclusiv partea de pictură interioară. Tot atunci am primit din partea Preasfinţitului Episcop Gurie distincţia de iconom stavrofor. În 2011 am resfinţit Biserica din Râu Bărbat, apoi m-am implicat în deschiderea Magazinului „Lumina” de la Petroşani, un magazin de folos pentru toţi cre­dincioşii, mie fiindu-mi greu să cred că putem cumpăra cărţi de folos duhovnicesc, sau icoane sfinţite din PECO, pieţe, de pe tarabe stradale sau din alte magazine cu alte obiecte de activitate. Preasfinţitul s-a gândit că dacă a deschis la Deva un astfel de magazin şi n-a deschis la Hunedoara, Brad sau Orăştie, dar iubind mult Valea Jiului, atunci să deschidă un magazin „Lumina” şi pentru toată Valea Jiului la Petroşani.
 
Înainte de catedrală - paraclisul 
- Catedrala Văii Jiului este un proiect foarte mare, care v-a fost încredinţat de Preasfinţia Sa, Episcopul Devei şi Hunedoarei, părintele Gurie. Înainte a trebuit să ridicaţi un Paraclis…
- Mi-a fost încredinţată această lucrare de construcţie a Catedralei Văii Jiului din municipiul Petroşani de către Preasfinţitul părinte Gurie. Nu puteam însă începe până nu construiam un Paraclis. Am ales să construim un Paraclis mai mic, în care să vină să se roage credincioşii, care acum se dovedeşte că este neîncăpător. Sperăm ca până la ridicarea Catedralei să putem desfăşura în acest Paraclis serviciile divine, astfel încât oamenii să nu simtă un prea mare disconfort. Eu îi rog pe credincioşi să aibă încredere, să vină în continuare în număr mare. Deşi stăm uneori înghesuiţi, Iisus Hristos este în mijlocul nostru şi ne dă tuturor celor care avem credinţă starea de bine. Acest sfânt locaş a fost sfinţit în data de 21 noiembrie 2011, timp în care eu activam încă la Râu Bărbat.
 
Centrul social din Dărăneşti
- Pe lângă construirea Catedralei, sunteţi implicat şi în alte câteva proiecte, două chiar de mare anvergură, care ţin de latura socială. Vorbiţi-ne şi de aceste două proiecte. 
- De aproape un an de zile sunt în mijlocul credincioşilor din Petroşani. Mă simt bine împreună cu ei şi cu bunul Dumnezeu care ne veghează, îi simt alături de mine şi pe mulţi dintre ei îi văd foarte implicaţi să ajute Biserica. Ne-am implicat de anul trecut şi la Şcoala Generală din Dărăneşti, Cartierul Bosnia, care ne-a fost încredinţată. Avem acolo un proiect social de mare amploare, binevenit pentru bătrânii de-acolo, mai ales că vremurile sunt foarte grele. Suntem spre finalizarea lucrărilor la un centru de vârstnici, au fost compartimentate 13 camere cu câte două paturi, amenajate băi şi grupuri sanitare la fiecare cameră, sala de mese. Sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nectarie şi a Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, 26 de oameni în vârstă vor fi adăpostiţi la acest centru, iar noi şi comunitatea vom avea grijă de ei, bineînţeles cu sprijinul bunului Dumnezeu, fără de care nu se poate finaliza niciun proiect. Sperăm ca la 1 octombrie să pornească activitatea acestui centru. Până atunci, la 15 septembrie vom da drumul la grădiniţă şi la centrul de zi pentru copii, odată cu începerea noului an şcolar. Centrul de zi pentru copii este un alt proiect foarte important pentru comunitatea din Bosnia. Grădiniţa încă ţine de Colegiul „Mihai Eminescu”, dar noi am dorit s-o păstrăm acolo, la Dărăneşti, în cadrul şcolii, deoarece dorim să le lăsăm bucuria bătrânilor, aceea de a fi aproape de cei 25 de copilaşi. Grădiniţa este acum în stare bună şi nu are de să nu primească autorizaţie. Am amenajat grupurile sanitare, cu canalizare nouă şi tot ce trebuie în ele, achiziţionate şi montate anul acesta, săli după ultimele standarde cu tot ce trebuie şi aşa mai departe. În plus, copiii de-acolo vor beneficia de o masă gratuită şi de un program de încă o oră după terminarea orelor normale de grădiniţă, cu activităţi educaţionale diverse (desen, limbă străină, muzică). Ţin să mulţumesc pe această cale Primăriei municipiului Petroşani şi Consiliului Local Petroşani şi tuturor celor care ne-au ajutat la aceste proiecte, pe care, din dorinţa dumnealor, dar şi să nu greşesc în a uita pe cineva, nu-i amintesc aici, dar Dumnezeu are grijă de dumnealor toţi. Foarte mulţi oameni au fost şi sunt alături de noi, nu doar la aceste două proiecte, ci şi la marele proiect de construire a Catedralei, iniţiat de Preasfinţia Sa, părintele Episcop Gurie. Lista fiind mult prea lungă, mă rezum doar la a le mulţumi tuturor şi a le spune că mereu mă voi ruga pentru sufletul lor la Dumnezeu Tatăl, care oricum vede aceste gesturi şi care dă fiecăruia după cât merită.
 
Catedrala „Sf. Ilie” – pe drumul cel bun
- Să revenim la lucrările ce ţin de Catedrală. Care e stadiul lucrărilor şi cine v-a ajutat până aici?
- La Catedrală suntem pe drumul cel bun. Am primit acum o finanţare de la Bucureşti, de la Secretariatul de Stat pentru Culte, printr-un amendament depus de d-na deputat Monica Iacob-Ridzi, de 250.000 lei. Suma pe care am solicitat-o noi este mult mai mare, însă aşa a fost de la Dumnezeu, prin cei ce hotărăsc destinele ţării. Vom primi banii în tranşe, pe o perioadă mai lungă, iar ceea ce este foarte important este că aceşti bani ne ajung să continuăm lucrările o perioadă. Pe de altă parte, am mai primit 10.000 lei de la Consiliul Judeţean Hunedoara, iar de la Primăria municipiului Petroşani am primit 43.000 lei în 2012 şi 20.000 lei anul acesta. Plus donaţiile credincioşilor. Toţi aceşti bani ne ajută şi fără ei ne-ar fi fost imposibil să continuăm lucrările. Vreau să nu uit aici că pentru ridicarea Catedralei contează foarte mult şi banii proveniţi din donaţia de 2%  din impozitul pe venit făcută de angajaţi. Aşa am putut să ne apucăm de cele două proiecte din Dărăneşti. Revenind la lucrările de ridicare a Catedralei Văii Jiului, suntem avansaţi la lucrările ce ţin de fundaţie, lucrări de o mare complexitate. Am fost la cota – 4,90 m, acum am ajuns la – 2,55 m. Până acum au fost comandate peste 20 de tone de fier numai pentru partea de altar. Cred că Maica Domnului, Sfântul Proroc Ilie şi Sfânta Treime – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, se vor milostivi de noi şi vor face să terminăm lucrarea Domnului. Gândindu-ne la minerii noştri, pe care eu îi pomenesc mereu, această zonă este frumoasă şi datorită sângelui vărsat de aceşti oameni şi prin munca grea pe care minerii o au acolo unde se intră, dar nu se ştie dacă se mai iese. Eu când aud „Imnul Minerilor” mă cutremur. Când aud partea din cântec că ei nu au cer deasupra capului mă întristez şi îl rog pe Dumnezeu să le poarte de grijă.
 
Singurătatea credinciosului de cursă lungă
- Ce alte activităţi mai aveţi împreună cu comunitatea? Şi, mai ales, în calitate de duhovnic şi de om al Bisericii Ortodoxe şi a lui Dumnezeu, ce probleme mari aţi identificat în parohia pe care o păstoriţi?
- Activităţile noastre sunt de ordin duhovnicesc, facem rugăciuni în mod organizat pe zile: miercuri – Paraclisul Maicii Domnului; joi – Paraclisul Sfântului Nectarie; vineri – Sfânta Taină a Maslului; Sâmbătă – Sf. Liturghie şi pomenirea pentru cei adormiţi; duminică – Sf. Liturghie şi pomenirea celor vii; sâmbătă seara facem Acatista Vecerniei. Problemele pe care noi le-am identificat, pe lângă nevoile oamenilor şi neajunsurile de zi cu zi, sunt singurătatea unora dintre credincioşii în vârstă şi bolnavi din Cartierul Dimitrov, precum şi lipsa tinerilor de la activităţile Bisericii. În legătură cu bătrânii, noi mergem la dumnealor acasă, stăm de vorbă cu ei şi îi încurajăm, le facem de câte ori ne cer sau e nevoie serviciile religioase. Însă această problemă ar trebui să fie pusă pe tapet de către toată lumea şi de către toate instituţiile statului, toată lumea trebuind să aibă o mai mare grijă de dumnealor. Şi nu atât din punct de vedere financiar, cât umanitar, sufletesc.
Pe partea cealaltă, tinerii din şcoli se cam îndepărtează de Biserică. Vin în Casa Domnului doar când vin să ceară ceva, de exemplu când vin să ceară să intre la liceu, sau să-şi ia examenul de Bacalaureat. Apoi, uită de Sfânta Liturghie, de Dumnezeu, de învăţături sau de activităţile Bisericilor, care nu sunt deloc puţine. Ceea ce pe mine mă surprinde, deoarece pe vremea mea mai toţi tinerii mergeam la Biserică, apoi toţi mergeam la alte activităţi, sportive sau culturale, duminica fiind petrecută deosebit de activ şi de plăcut. Aici la Petroşani cred că este nevoie azi de mult mai mulţi preoţi, care să acopere toate zonele localităţii, stând de vorbă în şcoli cu tinerii şi încercând să-i călăuzească spre Biserică, spre Dumnezeu. Există două mari zone de acoperit de preoţii noştri: zona educaţională - cu copiii şi tinerii - şi zona socială - cu persoanele defavorizate, copiii fără părinţi sau cu părinţi plecaţi în străinătate la muncă şi bătrânii singuri şi bolnavi. Îmi este greu să cred că un preot-doi pe o parohie pot să îndeplinească aceste misiuni, slujitori care să se ocupe la zi şi de activitatea religioasă şi de cea administrativă a parohiei. Revenind la activităţile pe care noi le facem aici, împreună cu profesorul Mihai Barbu şi prietenii noştri care se ocupă de tehnoredactare şi culegere, am scos o publicaţie lunară intitulată „Cuvântul Parohial”. Suntem la al treilea an în care, lunar, scoatem acest ziar, unde vorbim de parohie şi de activităţile importante, de sărbătorile de peste an, de cei care se mută din viaţa aceasta, ori care se nasc şi se botează în Casa Domnului, sau de cei care se cunună religios. Lucruri care vor rămâne scrise de-aici înainte. 
 
„Ce ar face Iisus în locul meu?”
- Un cuvânt de încheiere?
- Îmi vin în minte acum cuvintele părintelui Teofil, puse într-o întrebare simplă, dar edificatoare: „Ce ar face Iisus în locul meu?”. Dacă fiecare dintre noi ne-am pune mereu această întrebare, sunt convins că societatea noastră ar fi mult mai cu grijă faţă de semeni, iar oamenii n-ar mai fi capabili să facă rău celor din jur. Prin urmare, exemplul lui Iisus Hristos de jertfă necondiţionată, de iubire necondiţionată şi de trăire pentru cel aproape trebuie să ne facă să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu, adică cele spirituale, cele duhovniceşti spre mântuirea sufletelor noastre.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter