10.10.2013,  21:19:41 | 0 comentarii | 1405 vizualizari
La ce mai este cerută părerea specialiştilor dacă nu se ţine cont de ea?! / Pentru mineritul Văii Jiului există soluţii, dar nu şi intenţii de salvare a lui. Politicul faultează soluţiile specialiştilor în domeniu
de Alina PIPAN
Cu ocazia dezbaterii moţiunii pe minerit şi energie, Constantin Niţă, ministrul Energiei, a cerut autorităţilor din Valea Jiului prezentarea unui set de soluţii pentru menţinerea activităţii miniere în Valea Jiului. La iniţiativa Consiliului Local Petroşani s-a realizat atunci un workshop, la care au fost invitaţi experţi din toată ţara în domenii tangente cu cel al mineritului, s-au prezentat soluţiile către parlament şi ministere. De atunci, nicio veste bună.
 
Politicieni indecişi
De fapt, guvernul nu era interesat de soluţii, vroia doar să mai tragă de timp, pentru că, în definitiv, nu îşi doreşte decât declarativ salvarea industriei extractive din Valea Jiului. Monica Iacob-Ridzi a fost parlamentarul care a mediat comunicarea rezultatelor workshopului către decidenţii politici, dar răspunsul Ministerului Energiei a fost unul de respingere şi dezinteres faţă de toate soluţiile şi recomandările exper­ţilor, nu puţine la număr. Iată cum, cu toate eforturile specialiştilor, se dovedeşte faptul că industria Văii şi a ţării întregi are la bază, în primul rând, decizia şi interesul politic. Ministerul cataloghează activitatea Complexului Energetic Hunedoara ca având un rol important în creşterea activităţii economice, în vederea privatizării. Asta nu ar fi rău, dar de la Bucureşti sunt semnale clare: insolvenţa este singura soluţie, aceasta însemnând reducerea activităţii. 
 
Creşterea capacităţii de producţie energetică a termocentralei Paroşeni
Dacă răspunsul guvernanţilor faţă de mineritul Văii îl ştim deja, privatizare sau insolvenţă, iată care sunt soluţiile experţilor. Prezentăm aceste soluţii pentru a demonstra că ele există, ar putea fi aplicate, dar nu sunt preferate. 
În primul rând, se apreciază că trebuie regândită legislaţia, în aşa fel ca resursele minerale, terenurile de la suprafaţă ş.a. să se constituie în capital, ca participaţie a statului român în diferite asocieri cu investitorii privaţi, în sensul flexibilizării redevenţelor şi a taxelor legate de resursele naturale, în favoarea statului român. Aceasta referitor la intenţia de privatizare a sectorului minier, pe care specialiştii nu o resping. Să nu uităm că, la început, industria minieră aşa a şi funcţionat.
Specialiştii mai consideră oportună reînfiinţarea unui Departament în cadrul Ministerului Economiei care să se ocupe de gestionarea exploatării şi valorificării superioare a resurselor minerale utile. Această decizie ar fi şi un semnal pentru investitori că există o strategie de exploatare a resurselor minerale utile în România. Specialiştii propun înfiinţarea unui fond de stabilizare, alimentat cu resurse financiare provenite din valorificarea zăcămintelor de resurse naturale, cu rolul de a diminua din impactul fluctuaţiilor preţurilor pe piaţa resurselor, din care fond se pot extrage cote bine reglementate pentru sănătate, educaţie şi infrastructură. De asemenea, s-a sugerat şi înfiinţarea unui oficiu de contabilitate a investiţiilor, cheltuielilor şi veniturilor din domeniul resurselor, în vederea stabilirii produsului naţional net ecologic - care poate fi şi un indicator economic al unei „dezvoltări durabile”.
Specialiştii vor şi responsabilizarea factorilor decidenţi. Modificarea legislaţiei în sensul unor salarii stimulative ale persoanelor implicate în procesul de gestionare a resurselor naturale şi creşterea la nivel descurajant a pedepselor, pe măsura prejudiciilor aduse interesului naţional, şi formarea de mecanisme de recuperare a pagubelor produse. Dacă legislaţia ar fi prevăzut acest lucru, politicul nu ar fi ajuns să ruineze industria minieră din Vale. Crearea unor mecanisme care să elimine firmele intermediare de „consultanţă” de la negocierea contractelor dintre statul român şi companiile miniere străine şi încurajarea capitaliştilor autohtoni pentru a investi în domeniul exploatării şi valorificării resurselor naţionale este o altă idee lansată de specialişti.
Susţinerea formării specialiştilor cu studii universitare în domeniul extragerii şi valorificării resurselor şi revigorarea cercetării prin stimularea universităţilor de profil din România.
S-a evidenţiat faptul că nu întotdeauna proiectarea şi realizarea închiderii minelor au fost gândite într-un mod responsabil, în sensul redeschiderii eficiente a acestora sau pentru recuperarea unor resurse auxili­are. În România, ca şi în multe alte ţări, lipseşte o strategie naţională privind baza de materii prime mine­rale. În acest sens, se sugerează înfiinţarea unui „Consiliu Ştiinţific Consultativ pe probleme de minerit şi energie” la nivel naţional, care să funcţioneze pe lângă Ministerul Economiei, în competenţa căruia să intre discutarea problemelor strategice ale dezvoltării mineritului şi energeticii şi analiza proiectelor de legi şi a hotărârilor privind industriile minieră şi energeti­că. Consiliul va avea menirea de a contribui la sus­ţi­nerea ministerului în analiza şi luarea deciziilor în marile probleme de valorificare a resurselor minerale şi energetice ale ţării. Din consiliu ar urma să facă parte cei mai reprezentativi specialişti din învăţământul superior, cercetare şi producţie. Consiliul ar analiza contractele de privatizare a companiilor şi de concesionare a zăcămintelor de resurse naturale, în vederea cuantificării pierderilor produse poporului român, identificarea reprezentanţilor statului, şi nu numai, vinovaţi de atingerea intereselor naţionale şi tragerea lor la răspundere, pe măsura pagubelor produse. 
Specialiştii spun că statul are la îndemână câteva soluţii pentru a transforma acest sector de activitate economică generatoare de mii de locuri de muncă dintr-o povară într-un factor de creştere al puterii economice a României în spaţiul European. În acest sens, este necesar să fie luată o simplă decizie care să ţină cont de următoarele idei şi propuneri de acţiune, aşa cum au fost ele identificate de cei mai buni specialişti ai României în domeniu. Pentru supravieţuirea pe piaţa energetică a grupurilor energetice Paroşeni şi Mintia se apreciază ca necesar, pentru diminuarea preţului de livrare, ca aceste centrale să vândă energie într-un mixt cu energia produsă de hidrocentrale şi centralele nucleare.
Pentru susţinerea mineritului din Valea Jiului se propu­ne încă o soluţie, şi anume de creştere a capacităţii de producţie energetică a termocentralei Paroşeni (prin construirea unui grup energetic suplimentar, de cca. 300 MW, în sistem de cogenerare, energie electrică şi agent termic, în cadrul unei „conurbaţii” dependentă de sistemul de termoficare), care să consume o capa­-ci­tate de producţie anuală de cca. 3 milioane de tone de huilă, realizată din minele din Valea Jiului. Acestea ar urma să furnizeze cărbune doar pentru Termocentrala Paroşeni, care îndeplineşte toate condiţiile impuse de mediu şi din punct al randamentului de ardere a cărbunelui. De asemenea, transportul cărbunelui de la minele active la Paroşeni ar fi mult mai ieftin decât până la Mintia. Mai mult decât atât, gazul metan din minele de cărbune active şi închise corespunzător se poate constitui în sursă energetică suplimentară pentru această termocentrală (şi poate reduce costul curentului electric). În contextul economico-social din ţara noastră şi pentru Valea Jiului, varianta de creştere a capacităţii termocentralei Paroşeni este mai avantajoasă decât varianta de retehnologizare a termocentralei Mintia, întrucât actualul grup energetic de la Paroşeni este modernizat şi este implementat programul de desulfurare. Astfel se reduc investiţiile, deoarece termocentrala Mintia este neretehnologizată şi dispune de utilaje şi echipamente ruseşti depăşite tehnologic şi cu randamente reduse, care necesită modernizări şi reabilitări tehnice; se reduc costurile prin eliminarea transportului cărbunelui; se pot creşte randamentele prin prepararea cărbunelui. Adoptarea acestei variante necesită însă o decizie politică.
 
Este necesară retehnologizarea minelor active 
Pentru creşterea productivităţii muncii este necesară retehnologizarea minelor active din Valea Jiului  în aşa fel încât cu maxim 8.000 de angajaţi să se poată extrage circa 3 milioane de tone de cărbune pe an. Însă, nu în orice condiţii. Este necesară îmbunătăţirea cali­tăţii cărbunilor energetici, prin reconsiderarea proceselor de preparare a acestora, poate contribui la reducerea costului energiei electrice. 
Opţiunea pentru producerea energiei electrice prin arderea unui cărbune de slabă calitate, cu conţinut ridicat de cenuşă - aşa cum se procedează în prezent - generează poluare şi este ineficientă din punct de vedere economic. Fiecare procent de cenuşă în plus în cărbunele supus arderii are următoarele efecte negative: determină o pierdere de putere calorică de 0,1-0,15 kcal/kg, necesită arderea a 0,5 kg de cărbune în plus pentru producerea fiecărui kWh, determină o pierdere de masă combustibilă ca urmare a arderii incomplete, implică creşterea cu 0,13% a consumului de energie electrică pentru nevoile interne ale termocentralei, necesită un mare număr de ore suplimentare pentru repararea agregatelor, determină creşterea cheltuielilor capitale pentru achiziţionarea de dispozitive suplimentare necesare „gospodăririi” cantităţilor imense de cenuşă rezultată la ardere, determină o creştere cu 0,6-1,5% a consumului de combustibil de amorsare pe unitatea de masă de cărbune aprins. Aşa cum demonstrează experienţa ţărilor mari producătoare de energie pe baza activităţii termocentralelor, este indubitabil mai rentabilă arderea unui cărbune de bună calitate, obţinut în urma preparării. Dezvoltarea mineritului din Munţii Apuseni, mare consumator de energie, mai ales prin activităţile de preparare şi prelucrare metalurgică a minereurilor şi respectiv a concentratelor de minereu, ar putea ajuta la dezvoltarea surselor şi capacităţilor de energie electrică, în favoarea celor două termocentrale de la Paroşeni şi Mintia.
 
Mobilizarea autorităţilor locale din Valea Jiului pentru constituirea unei „conurbaţii”
Avantajul este dezvoltarea unor proiecte comune (publice şi industriale), pentru atragerea de investiţii europene şi din alte surse. Această idee este sprijinită de existenţa unei populaţii de cca. 120.000 de locuitori, mai mult de un sfert din populaţia judeţului Hunedoara concentrată pe o suprafaţă relativ redusă.
 
Ministerul Energiei vrea studii de oportunitate
Dacă nu este oportun din punct de vedere economic, nu se face. Creşterea capacităţii de producţie a Paroşeniului prin constituirea unui nou grup, în sistem de cogenerare, ar putea face subiectul unui studiu de oportunitate. Aceleaşi raţiuni economice sunt invocate la toate propunerile experţilor, dar de la a realiza studiul de oportunitate până la „ar putea face subiectul unui studiu de oportunitate” este cale lungă. La fel vorbeşte ministerul şi despre valorificarea gazului metan, cu toate că în Vale există deja staţii de captare pilot, care pot demonstra utilitatea acestui proiect. Însă extinderea pe scară largă  depinde de politica de dezvoltare a complexului. Iată, deci, după atâta timp, proteste şi strigăte disperate de ajutor am ajuns la acelaşi răspuns: s-a rezolvat, nu se poate. Avem un complex energetic şi, totuşi, la ce ne foloseşte?

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 7 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema
Joi, 29 octombrie 2015, la ora 12:00, preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Hunedoara, Adrian David, s-a aflat în vizită[..]
29.10.2015, 23:32   |    0 comentarii
Arcaşii de la SCM Deva-Minerul Aninoasa au participat la Campionatul Naţional de Field ce a avut loc la Jimbor, lângă Bra[..]
21.09.2015, 21:47   |    0 comentarii
Ediţia de sâmbătă a campaniei „Premianţii fără premii” are un invitat surpriză, o personalitate care nu m[..]
16.09.2015, 20:50   |    0 comentarii
Publicitate
Newsletter