18.11.2013,  21:00:31 | 3 comentarii | 2329 vizualizari
Oameni de lângă noi (II) / Ciprian Dîrjan - „unul dintre cei mai logici dascăli din Valea Jiului”...
de Ionel Zmau
Cu studii filologice neterminate, am fost, vreme de vreo 14 ani, un etern „suplinitor” de limba franceză. Vreo opt ani, am fost coleg cu Ciprian Dîrjan... Sub „semnul” lui Kant - „legea morală în mine şi cerul înstelat deasupra mea” - Cipri rămâne, pentru mine, un „causeur”, cu care am descântat nopţi şi cărţi, cărţi şi nopţi, cu care-am decretat „Adevărul pe hârtie”, cu care am încercat să punem la cale Centrul de excelenţă „René Descartes”, cu care am organizat „evenimente”... Cu care am reprezentat Petrila în Franţa, la o reuniune internaţională... „Prinşi” de-ale noastre, ne vedem, parcă, prea rar...
Cel mai adesea, Cipri e cu fiica, Carminia, de mână, pierdut prin mulţime...
L-am revăzut, zilele trecute... „Ce zici? Îţi pui  sufletul în palmă şi-l arăţi lumii?”.
 
Microbul filozofiei la Liceul… Sanitar
- De ce ai ales să urmezi un liceu sanitar?
- Era o alternativă serioasă, mai ales pentru cine voia să devină medic. Dar potriveala din târg nu s-a nimerit cu cea de-acasă. În anii ’90, Liceul Sanitar din Hunedoara era o instituţie destul de serioasă fiind, cred, în primele opţiuni pentru elevii mai buni. Având şi internat, „strângea” elevi din tot judeţul, uneori chiar din unele învecinate. Profesorii erau dedicaţi meseriei de dascăl şi au educat multe generaţii de profesionişti în ale medicinei şi nu numai... E inutil să vă spun că şi Gilbert Danciu a urmat acelaşi liceu, dar mulţi nu ştiu acest lucru. De fapt, alegerea a fost a părinţilor mei. Nu-mi pare rău pentru că, astfel, am învăţat foarte multe, referindu-mă nu neapărat la cunoştinţe teoretice. Mi-aş dori ca elevii din ziua de azi să înveţe măcar pe jumătate din ceea ce am învăţat noi, liceeni fiind.   
Licean grevist
- Ţi-ai amintit şi de o grevă din perioada în care ai fost elev internist?
- Au fost mai multe. Imediat după revoluţie, era o perioadă în care oamenii îşi cereau drepturile, mai ales că le-au fost suspendate o perioadă îndelungată. Nici noi nu am făcut excepţie, mai ales pentru că eram adolescenţi, ştiută fiind firea rebelă a acestora. Îmi aduc aminte de două greve - una pentru scoaterea limbii ruse din programă şi alta pentru condiţiile din liceu. Liceul nu avea căldură. Ţin minte că atunci am negociat cu primarul în funcţie al Hunedoarei, şi pentru vreo două zile am avut căldură. De obicei reacţionam la tot ceea ce ni se părea în neregulă din partea a ceea ce numeam „sistemul postcomunist”. Azi, elevii se bucură de toate drepturile, dar într-un mod greşit înţeles. Cei mai mulţi cred că libertatea presupune a face totul după bunul plac, chiar dacă aceasta se dovedeşte un mod păgubos de gândire. De altfel, se vede din rezultatele slabe de la examenele naţionale, şi nu numai. O libertate bine înţeleasă presupune existenţa unor reguli, puţine, dar foarte clare şi respectate de toată lumea. Pe de altă parte, lipsa unor modele demne de urmat, a unor repere morale, face ca tânăra generaţie să fie oarecum dezorientată.    
 
Asistent medical
- O vreme, ai fost asistent medical... Te-ai ocupat de vindecări ale trupului...
- Da. Am fost asistent medical atât la Petroşani, cât şi la Petrila. Şi aceasta timp de nouă ani. Imediat după terminarea liceului, ratând admiterea la facultate, am hotărât să devin şomer. Cei de la şomaj m-au trimis la spitalul din Petroşani, unde era nevoie de personal.   
 
Student la Filosofie
- De la asistent medical la profesor... De ce filosofia? 
- Am urmat Facultatea de Filosofie la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Am ales filosofia din voinţă proprie, dar şi având ca modele oameni ca Ion Hirghiduş sau Gilbert Danciu. Eram autodidact, citeam (şi citesc) foarte mult, mergeam rar la cursuri, doar când prindeam nişte „libere”. Pe de altă parte, educaţia umanistă prinsese aripi după revoluţie. Au apărut cărţi la care nu avusesem acces vreme îndelungată. Totuşi, filosofia reprezintă, cred, un punct solid pentru educaţia şi cultura oricărui om.    
 
Cartea, pardon, cărţile elevilor…
- Un „experiment” - o carte scrisă de elevi... Un fel de „vindecări” ale spiritului... De ce nu a putut fi continuat?
- Proiectul va continua. Chiar luna viitoare vom edita al doilea volum scris de elevii noştri. Am obţinut o finanţare de la Primăria oraşului Petrila în valoare de 2.000 de lei. Cu această ocazie, ţin să mulţumesc oamenilor care ne-au sprijinit şi domnului primar Ilie Păducel. E important pentru elevii noştri să fie publicaţi, să facă din asta un punct de referinţă în existenţa lor. Sunt mulţi elevi care scriu, mai bine sau mai rău, asta rămâne de văzut. Important însă e faptul că-şi exte­rio­rizează trăirile în acest fel. Dacă ne gândim, mulţi dintre noi am început să scriem din liceu. De aceea, proiectul cărţii scrise de elevi rămâne unul important pentru Colegiul Tehnic „Constantin Brâncuşi” - Petrila, care va continua şi anii viitori. Am închegat şi o echipă de profesori care să se ocupe de acest proiect, adică doamnele Monica Bîcă şi Diana Moga.   
 
Logic profesor
- Un prieten comun, Marian Boboc, 
te-a caracterizat drept, „unul dintre cei mai logici dascăli din Valea Jiului... 
- Cred că el a inventat chestia asta cu ... logic profesor. Adevărul e că am avut ceva rezultate la olimpiada de logică, reuşind în patru ani consecutivi să participăm la olimpiada naţională. N-aş fi reuşit dacă n-aş fi avut elevi de talia lui Cătălin Buium, Alexandra Sabo, Raluca Jigarcea, Elena Grunţă, 
Ana-Maria Grunţă, Dorina Cic şi, în prezent, Ruxandra Cornea (care e o elevă de viitor, de la care am speranţe foarte mari). Pe de o parte, am avut şi noroc, datorită firii mele ambiţioase şi a faptului că am reuşit să-i motivez suficient pe elevi. Pe de altă parte, în spatele acestor succese stau, şi puţini sunt cei care ştiu, sute de ore de pregătire suplimentară.   
 
Pasionat de Foucault 
- În cadrul unui proiect european, Comenius, am însoţit, împreună, elevi de la Petrila la o reuniune de proiect, în Franţa... De la Pendulul lui Foucault la... Michel Foucault...
- Sunt pasionat de filosofia lui Foucault datorită faptului că a iniţiat un soi de gândire alternativă la gândirea oficială, şi nu spun filosofia de partid sau de curent ori şcoală. Critica foucauldiană vizează în aceeaşi măsură economia ca şi umanismul, sexualitatea sau condiţiile sub care s-a format subiectivitatea occidentală. Conceptul central al operei lui Foucault îl reprezintă puterea ca ansamblu de strategii şi tactici prin care oamenii înţeleg să fie în relaţie. De asemenea, modul în care puterea e văzută, din prisma filosofului francez, sunt constitutive oricărui demers, fie el, în aparenţă, doar teoretic. 
- Ce crezi despre filosofie, mişcările de idei contemporane?
- Există suficiente motive care ne fac să credem că filosofia nu a murit, dimpotrivă reflecţia filosofică poate fi mai actuală şi mai percutantă ca oricând. Dacă ne gândim la filosofia politică sau la problemele de etică aplicată pe care trebuie să le rezolve filosofia, argumentul ar fi satisfăcător. În altă ordine de idei, e nevoie ca filosofia să producă argumente favorabile pentru un fel sau altul de legitimare a puterii, a formelor pertinente de guvernare. În sfera teoriei pure, e nevoie ca filosofia să argumenteze în favoarea unei etici a ştiinţei, pusă în slujba idealurilor umanităţii. 
 
Învăţământul, încotro? 
- Pe ce drum ar trebui să se îndrepte învăţământul românesc?
- Pe drumul bun, ca să glumesc. Nu pot să afirm că actualul drum e greşit în totalitate, dar unele lucruri pot fi îmbunătăţite. Ca de exemplu, să-i învăţăm pe elevi să înveţe din nou. Mult timp aceştia nu au învăţat pentru că nu aveau de ce. Examenele se fraudau masiv, să nu fim inocenţi şi să spunem că nu e adevărat. 
 
Lumea. Vedere din bibliotecă
- Cum vezi, din bibliotecă, lumea în care trăim?
- Nu prea am mai stat în bibliotecă în ultima vreme. Nici bună, nici rea. Depinde doar de noi cum va fi. Dacă ne străduim să ne facem bine treaba, cred că va fi bună, altfel va fi ca-n trecut. Cred că e o imensă provocare, mai ales pentru noi, românii, ca măcar ţara noastră să funcţioneze mai bine, pornind de la economie. Nu cred că cineva, oricine ar fi el, poate să contemple lumea din bibliotecă, sală de lectură etc... În prezent, acţiunea se împleteşte cu meditaţia, dând naştere unei critici pertinente asupra lumii contemporane. Dacă am sta doar în bibliotecă ori doar în stradă, lumea n-ar progresa deloc. La fel cum cel din stradă trebuie să calce pragul unei biblioteci, intelectualul de bibliotecă nu este decât un şoarece dacă nu trăieşte printre semenii săi. Ca anecdotă - intelectual e cel care-şi cumpără cărţi cu mai mare viteză decât poate citi.
 
Domnul Costel Avram
- Ce crezi despre recenta premiere de către PNL Petrila a elevilor olimpici şi a dascălilor?
- O iniţiativă unică şi demnă de lăudat. Nu pot să nu recunosc. Şi faptul că domnul Costel Avram face din PNL Petrila, un partid important pentru Petrila. Până în prezent, politicienii locali doar au trecut la index profesorii din oraş, ca şi cum elevii s-ar pregăti singuri. Amintesc că nu doar acest eveniment a fost produs de domnul Costel Avram. De asemenea, am apreciat şi „Toamna Petrileană”. E bine că oameni politici ca cei din PNL Petrila se gândesc la ceilalţi, fie profesori sau simpli cetăţeni. Aşteptăm cu interes şi alte evenimente de acest gen. 
 
În atenţia elevilor
- Deviza preferată?
- „Locul II e pierdere de vreme pentru elevii mei.”
- Un gând pentru cititori?
- Un an mai bun ca ăsta şi ca toţi cei­lalţi. Avem în faţă un viitor interesant pe care-l putem face şi bun, dacă vrem. 

Comentarii articol (3 )

#1 ion14.02.2014,  15:43:32
SI LA LUGOJ ELEVII OLIMPICI SI DASCALII LOR AU FOST PREMIATI DE PRIMARIE ! Deci nu e chiar atat de unic cazul !


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 5 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter