- Cam câte intervenţii credeţi că aţi avut de când activaţi? Zeci, sute…?

- Am avut intervenţii în toată Valea Jiului, nu ştiu un număr exact, dar zeci au fost.

- Care au fost cele mai grave intervenţii la care aţi participat?

- Toate sunt grave în felul lor, mai ales atunci când este pusă în pericol viaţa ortacilor sau chiar a noastră. Totuşi, intervenţiile de la Mina Vulcan, de la Mina Petrila şi de la Mina Uricani, unde s-au soldat şi cu pierderi de vieţi omeneşti, au fost printre cele mai grave.

- Cum vedeţi acest serviciu de salvare minieră în viitoarea perioadă?

- După cum văd că merge mineritul, văd şi în salvarea minieră în viitorii ani un declin. Nu vine mai nimeni din urmă, vârstele oamenilor sunt tot mai înaintate… Dacă nu dau drumul la angajări, ca să vină cineva din spate şi pe linie de salvare minieră, nu mai vorbesc de linia de producţie, ne ducem toţi să ne culcăm… „Tragem perdeaua şi stingem lumina”, cum se zice. Sper să existe, totuşi, înţelepciune mai multă decât a fost şi, mai ales, unii politicieni şi şefi din minerit să-şi onoreze promisiunile pe care le-au făcut pe linie de exploatare de huilă. Altfel în scurt timp toate minele se vor închide.

 

Traian Leonte (şef de echipă): „Nu se mai investeşte, nu se mai angajează forţă proaspătă… Deci, despre ce viitor al mineritului vorbim?”

- De cât timp activaţi în salvarea minieră?

- Cam de mult, din 1994, fac 20 de ani anul următor în luna ianuarie.

- În cadrul activităţii dumneavoastră câte intervenţii aţi avut?

- Eu pot să zic sute, deoarece timp de patru ani am lucrat şi aici la staţia de salvare minieră centrală de la Petroşani, perioadă în care am avut intervenţii în toată Valea Jiului şi prin toată ţara unde a fost nevoie de noi.

- În Valea Jiului unde aţi avut cele mai grele acţiuni?

- Cred că la Vulcan, atunci când s-a lăsat cu foarte multe victime, în august 2000 şi la Petrila în 2002. La Anina am avut iar o acţiune grea, la Ţebea… Totuşi, în Valea Jiului au fost cele mai grele de departe.

- Legat de concursul de azi ce ne puteţi spune?

- Domnule, sunt foarte educative şi e bine că se ţin. Capcanele întinse de organizatori te fac să vezi cum reacţionezi într-un timp limită şi cât de bine pregăti eşti, atât practic, cât şi teoretic.

- Unde credeţi că aţi greşit azi pe traseu cel mai mult?

- N-am prea greşit, poate puţin pe traseu, dar exact la ultima probă, la uşile de aeraj, am pierdut mult timp şi am şi greşit deoarece n-am montat bine o uşă din cauza unei balamale. Ceva mici greşeli am avut şi la acordarea primului-ajutor, asta mai mult din cauza stresului cauzat de uşile de aeraj. Băieţii nu s-au mai concentrat şi au făcut două-trei mici greşeli. Dar asta se întâmplă la oricine, iar cel mai important este atunci când eşti în concursul real, lupta cu moartea, când trebuie să-i salvezi pe ceilalţi. Acolo contează să câştigi lupta! E adevărat şi faptul că uneori o uşă de aeraj poate provoca moarte sau accidente grave în mină, deci contează… Asta e… Sper să nu ne penalizeze prea mult.

- Cum vedeţi mineritul şi, implicit, rolul salvatorilor minieri în viitor?

- Sunt sincer şi vă spun cu mâna pe inimă: jalnic! Nu se mai investeşte, nu se mai angajează forţă proaspătă… Şi atunci? Hai să zicem că de investit se poate recupera, dar ce facem cu angajările? De unde viitori mineri, bine pregătiţi la frontul de lucru, de unde salvatori minieri, cu vechime de minim cinci-şase ani? Deci, despre ce viitor al mineritului vorbim? Vă daţi seama, eu, după atâţia ani de minerit, dacă veneau ortaci mai tineri îi mai învăţam, atât cât ştiu şi eu, nu spun că sunt cel mai bun, dar ştiu şi eu multe. Aşa, pe cine să învăţ? Iar acum e destul de târziu să vină, că mulţi plecăm în pensie… Eu, de exemplu, trebuia să ies din mai, dar din cauza lipsei de personal şi a unor probleme pe care le am, am mai întârziat. Dar la anul gata! Şi ca mine sunt mulţi. De aceea nu sunt optimist şi spun că prevăd un viitor al mineritului jalnic. Văd că nimeni nu se interesează nici acum de noi, mi se pare mie sau doar promisiunile sunt mari, dar concret minerul nu simte mari schimbări. Poate de la anul, Dumnezeu ştie…