25.11.2013,  21:20:28 | 0 comentarii | 1253 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Epilog la concursul de salvare minieră de la Petroşani / Oameni pe post de îngeri lângă noi
de Corneliu BRAN
După cum am anunţat în ediţia noastră de ieri, revenim cu câteva interviuri şi alte date de la concursul de salvare minieră desfăşurat la finalul săptămânii trecute la Petroşani (faza zonală şi faza naţională), la Staţia de Salvare Minieră, respectiv INCD-INSEMEX.
 
„Medicul-înger”
Să arbitrezi un concurs de salvare minieră nu este uşor, deoarece pentru un arbitru contează nu numai cronometrul, ci şi vastele cunoştinţe pe linie de prim-ajutor şi salvare de vieţi omeneşti în situaţii de urgenţă.
Când l-am zărit printre arbitri pe cunoscutul medic din Valea Jiului, Cătălin Popa, „omul-SMURD” sau „medicul-înger”, nu am fost deloc surprinşi. Mai ales că ştiam că medicul nu e la prima participare pe post de arbitru. 
- Domnule doctor, cum vi se pare concursul de anul acesta?
- Din punct de vedere al problematicii mele, respectiv a primului-ajutor, anul acesta am încercat să introducem în concurs ceva nou. Am observat că echipele sunt puţin dezorientate, sau surprinse de ceea ce le-am pregătit, deşi sunt lucruri care, în mod normal, au fost prelucrate, oamenii fiind instruiţi cu ocazia atestărilor, respectiv reatestărilor la INSEMEX.
- Unde se fac cele mai frecvente greşeli din câte aţi putut constata la acest concurs?
- Pe linie de prim-ajutor se fac foarte multe greşeli, de la neevaluarea stării de conştienţă a rănitului, cu care trebuie să se înceapă, până la verificarea funcţiilor vitale. Există anumite manevre care sunt obligatorii, indiferent de tipul de leziune pe care-l prezintă victima. 
- Una peste alta, în mare, sunteţi mulţumit sau nu?
- În mare, se simte un progres de la an la an, în cei trei ani de când arbitrez. Dar nu trebuie să ne limităm doar la concursuri, anume să ne aducem aminte doar o dată pe an că primul-ajutor trebuie bine însuşit. Aceste exerciţii şi antrenamente trebuie făcute aşa cum trebuie şi cu multă seriozitate cât mai des la fiecare unitate minieră, conform planificărilor care există.
- Nu vă pare rău după viaţa activă, grea, dar plină de satisfacţii, pe care aţi avut-o la Spitalul de Urgenţă Petroşani?
- Ceea ce fac eu acum în funcţia de director medical la Spitalul din Vulcan este total diferit faţă de ce făceam la Petroşani. Îmi este dor uneori, dar aceasta este viaţa. Deocamdată mă dedic activităţii mele de zi cu zi, pentru că fiecare trebuie să o facă cât mai bine acolo unde îşi desfăşoară activitatea. Fiecare muncă are laturile ei bune şi laturile ei mai puţin plăcute. Normal că nu pot şterge cu buretele atâţia ani dedicaţi situaţiilor de urgenţă în care am fost implicat în mod direct.
 
Salvatorii minieri de la Mina Vulcan n-au câştigat concursul, dar au câştigat în lupta cu moartea în situaţiile reale
Am stat de vorbă, la final de concurs, cu doi salvatori mineri de la Mina Vulcan, doi oameni cu mare experienţă în minerit şi pe linie de salvare minieră. După ce şi-au pus jos aparatele de salvare (care au în jur de 16 kilograme), sculele de muncă (ciocan, sapă, ciocan, pikamer), trusa medicală şi toate celelalte (extinctoarele, păturile, targa etc.) şi după ce şi-au tras puţin sufletul. Declaraţiile lor n-au darul să ne insufle, din păcate, prea mult optimism legat de viitorul mineritului. 
 
Dan Măieran (şef de grupă): „Nu vine mai nimeni din urmă, vârstele oamenilor sunt tot mai înaintate…”
- Cum a fost concursul?
- Destul de dificil, ca de fiecare dată. Are mereu lucruri noi, există pe traseu destule pericole şi capcane care te pot depuncta…
- V-aţi descurcat azi?
- Noi zicem că da, acum totul depinde de arbitraj. Cred că ne-am încadrat în timp, în cele 40 de minute. Dar probabil vom avea penalizări la uşa de aeraj, pe care am montat-o prost. Eu zic că balamaua era cam forţată de echipa de dinaintea noastră… Dar acesta-i concursul, greşeală sau ghinion aşteaptă. Sper să nu fim prea mult depunctaţi.
- Cum vedeţi genul acesta de concursuri?
- Sunt foarte utile, sunt bune pentru antrenament, iar traseul te pune în situaţii pe care le întâlneşti şi în realitate. Are de toate acest concurs şi e important că trebuie să ştii şi multă teorie, ca să poţi să faci practic totul cât mai corect.
- Din ce an sunteţi printre salvatorii minieri?
- Activez ca salvator minier din anul 1999.
- Cam câte intervenţii credeţi că aţi avut de când activaţi? Zeci, sute…?
- Am avut intervenţii în toată Valea Jiului, nu ştiu un număr exact, dar zeci au fost.
- Care au fost cele mai grave intervenţii la care aţi participat?
- Toate sunt grave în felul lor, mai ales atunci când este pusă în pericol viaţa ortacilor sau chiar a noastră. Totuşi, intervenţiile de la Mina Vulcan, de la Mina Petrila şi de la Mina Uricani, unde s-au soldat şi cu pierderi de vieţi omeneşti, au fost printre cele mai grave.
- Cum vedeţi acest serviciu de salvare minieră în viitoarea perioadă?
- După cum văd că merge mineritul, văd şi în salvarea minieră în viitorii ani un declin. Nu vine mai nimeni din urmă, vârstele oamenilor sunt tot mai înaintate… Dacă nu dau drumul la angajări, ca să vină cineva din spate şi pe linie de salvare minieră, nu mai vorbesc de linia de producţie, ne ducem toţi să ne culcăm… „Tragem perdeaua şi stingem lumina”, cum se zice. Sper să existe, totuşi, înţelepciune mai multă decât a fost şi, mai ales, unii politicieni şi şefi din minerit să-şi onoreze promisiunile pe care le-au făcut pe linie de exploatare de huilă. Altfel în scurt timp toate minele se vor închide.
 
Traian Leonte (şef de echipă): „Nu se mai investeşte, nu se mai angajează forţă proaspătă… Deci, despre ce viitor al mineritului vorbim?”
- De cât timp activaţi în salvarea minieră?
- Cam de mult, din 1994, fac 20 de ani anul următor în luna ianuarie.
- În cadrul activităţii dumneavoastră câte intervenţii aţi avut?
- Eu pot să zic sute, deoarece timp de patru ani am lucrat şi aici la staţia de salvare minieră centrală de la Petroşani, perioadă în care am avut intervenţii în toată Valea Jiului şi prin toată ţara unde a fost nevoie de noi.
- În Valea Jiului unde aţi avut cele mai grele acţiuni?
- Cred că la Vulcan, atunci când s-a lăsat cu foarte multe victime, în august 2000 şi la Petrila în 2002. La Anina am avut iar o acţiune grea, la Ţebea… Totuşi, în Valea Jiului au fost cele mai grele de departe.
- Legat de concursul de azi ce ne puteţi spune?
- Domnule, sunt foarte educative şi e bine că se ţin. Capcanele întinse de organizatori te fac să vezi cum reacţionezi într-un timp limită şi cât de bine pregăti eşti, atât practic, cât şi teoretic.
- Unde credeţi că aţi greşit azi pe traseu cel mai mult?
- N-am prea greşit, poate puţin pe traseu, dar exact la ultima probă, la uşile de aeraj, am pierdut mult timp şi am şi greşit deoarece n-am montat bine o uşă din cauza unei balamale. Ceva mici greşeli am avut şi la acordarea primului-ajutor, asta mai mult din cauza stresului cauzat de uşile de aeraj. Băieţii nu s-au mai concentrat şi au făcut două-trei mici greşeli. Dar asta se întâmplă la oricine, iar cel mai important este atunci când eşti în concursul real, lupta cu moartea, când trebuie să-i salvezi pe ceilalţi. Acolo contează să câştigi lupta! E adevărat şi faptul că uneori o uşă de aeraj poate provoca moarte sau accidente grave în mină, deci contează… Asta e… Sper să nu ne penalizeze prea mult.
- Cum vedeţi mineritul şi, implicit, rolul salvatorilor minieri în viitor?
- Sunt sincer şi vă spun cu mâna pe inimă: jalnic! Nu se mai investeşte, nu se mai angajează forţă proaspătă… Şi atunci? Hai să zicem că de investit se poate recupera, dar ce facem cu angajările? De unde viitori mineri, bine pregătiţi la frontul de lucru, de unde salvatori minieri, cu vechime de minim cinci-şase ani? Deci, despre ce viitor al mineritului vorbim? Vă daţi seama, eu, după atâţia ani de minerit, dacă veneau ortaci mai tineri îi mai învăţam, atât cât ştiu şi eu, nu spun că sunt cel mai bun, dar ştiu şi eu multe. Aşa, pe cine să învăţ? Iar acum e destul de târziu să vină, că mulţi plecăm în pensie… Eu, de exemplu, trebuia să ies din mai, dar din cauza lipsei de personal şi a unor probleme pe care le am, am mai întârziat. Dar la anul gata! Şi ca mine sunt mulţi. De aceea nu sunt optimist şi spun că prevăd un viitor al mineritului jalnic. Văd că nimeni nu se interesează nici acum de noi, mi se pare mie sau doar promisiunile sunt mari, dar concret minerul nu simte mari schimbări. Poate de la anul, Dumnezeu ştie…

 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 2 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema
Vineri şi sâmbătă la Petroşani au avut loc două concursuri de salvare minieră şi un concurs de salvare de suprafaţă[..]
24.11.2013, 20:18   |    1 comentarii
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227






Publicitate
Newsletter