Vin din apã, amestecatã cu sfeclã roşie…

Autoritatea Naţionalã pentru Protecţia Consumatorilor a stabilit pentru luna octombrie o se­rie de tematici de control pri­vind comercializarea şi modul de eti­chetare a vinurilor, co­mer­­ci­a­li­zarea pieselor auto, res­pec­ta­rea prevederilor legale privind pro­tejarea consumatorilor la spã­­lãtoriile şi curãţãtoriile chimi­ce şi ecologice şi eficienţa şi etichetarea energeticã a maşi­ni­lor de spãlat de uz casnic.

De asemenea, începând cu aceastã lunã, inspectorii OPC vor verifica sãptãmânal modul de derulare a programului gu­vernamental “Laptele şi Cornul” în şcoli şi grãdiniţe cu program normal. Pânã la aflarea rezultatelor inspecţiilor, astãzi ne vom ocupa puţin de subiectul “comercializarea şi modul de etichetare a vinurilor”.

 

Toamna - anotimpul strugurilor şi a vinurilor alese…

Dupã cum se ştie, românul a fost întotdeauna un mare producãtor şi consumator de vin. Dupã 1990, producţia de stru­guri şi de vin a avut un recul, în sensul cã multe din marile vii ale ţãrii au fost lãsate în paragi­nã. Românii au fost nevoiţi ca pentru o perioadã de câţiva ani sã înlocuiascã vinurile tradi­ţi­onale româneşti cu vinuri din import. Care, pe lângã cã erau mai scumpe, nici nu erau întotdeauna din cine ştie ce calitate…

În ultimii ani, însã, producţia de struguri şi, implicit, de vin, a început din nou sã creascã, apropiindu-se de producţiile re­cord stabilite în anii `80, vinul românesc de calitate superi­oarã fiind din nou exportat. De altfel, în ultimii trei-patru ani, în foarte multe concursuri internaţionale, podgoriile româ­neşti care fac vinuri de calitate au reuşit sã câştige numeroase medalii şi premii, cum este cazul podgoriilor “Murfatlar”, “Jidvei” sau “Cotnari”. 

Cum anul acesta a fost cãldu­rã mare, seceta prelun­gindu-se luni întregi, producţia de struguri în România a fost din nou una foarte bunã. Fiind foarte cald, strugurii s-au copt foarte bine, astfel cã vinul va fi din nou foarte bun, calitativ, dar şi la parametrii cantitativi foarte mari. 

Din pãcate, nu întotdeauna pe rafturile magazinelor, cetã­ţe­nii pot gãsi un vin de calitate superioarã, deşi de multe ori ei sunt amãgiţi cã au în faţã un produs de calitate… 

 

“Fãrã tãria alcoolicã trecutã pe etichetã, vinul respectiv este dubios…”

Pentru cei care nu ştiu, trebuie sã spunem cã vinurile care sunt comercializate prin re­ţe­a­ua de magazine se împart în trei categorii. Prima categorie are denumirea  de “vin de masã”. Cea de-a doua catego­rie este numitã “vin de calitate superioarã” (VS), iar cea de-a treia categorie se nu­meşte “vin de calitate cu denumire de ori­gi­ne controlatã” (DOC).

Vinurile de masã au o tãrie alcoolicã de minim 8,5% în volum, în timp ce vinurile de calitate superioarã au o tãrie alcoolicã de minim 10,5% în volum. Nu în ultimul rând, vinu­rile de „calitate cu denumire de origine controlatã” au o tãrie alcoolicã de minim 11% în volum.

Inspectorul Ion Roiu, din cadrul OPC Deva-Petroşani, ne atrage atenţia cã aceste tãrii alcoolice trebuie sã aparã ne­apãrat pe etichetele sticlelor de vin: “Dacã pe eticheta unei sticle de vin nu apare tãria alcoolicã, atunci produsul este du­bios. De asemenea, pe sticlele de vin de calitate superioarã trebuie sã aparã iniţialele VS. Pe sticlele de vin de calitate cu denumire de origine con­trolatã trebuie sã aparã o hologramã în care este men­ţionat “DOC”. Dacã acest lucru nu se întâmplã, atunci de ase­menea ceva nu este în regulã şi ar fi bine ca acel cumpãrãtor sã nu mai cumpere produsul de vin respectiv”.

 

Eticheta unei sticle de vin este foarte importantã!

Nu întâmplãtor existã reglementãri ferme pentru producãtorii de vin în ceea ce priveşte eticheta unei sticle. Aceasta este foarte importantã. Ion Roiu ne spune şi de ce: “Pe eti­chetele sticlelor de vin trebuie sã fie cuprinse urmãtoarele informaţii: categoria de calitate a vinului respectiv, tipul vinului dat de conţinutul de zaharuri (sec, demisec, demidulce şi dulce), tãria alcoolicã, volumul nominal al produsului conţinut de butelia de vin (în general, cele mai frecvente îmbutelieri de vin se fac la 1.000 ml, 750 ml, sau 700 ml), ţara de origine pentru vinurile de import, denumirea unitãţii care a efectuat îmbutelierea, data ambalãrii sau numãrul lotului. Pentru vinurile cu tãrie alcoolicã mai micã de 10% este obligatorie înscri­erea termenului de valabilitate dat de producãtor - în general, acest termen este cuprins între 6 luni şi un an, deşi mai existã şi excepţii”. 

 

Recomandãri fãcute de inspectorii OPC privind cumpãrarea de vin

Pentru cã pe piaţa româ­neascã apar foarte multe “fãcãturi”, cu precãdere la bãuturile alcoolice, deci şi la vin, inspectorii OPC din Petroşani vã atrag atenţia sã aveţi mare grijã ce vin cumpãraţi şi mai ales de unde: “Recomandãm consu­matorilor de vin sã nu achizi­ţioneze aceastã bãuturã din spaţii neautorizate şi de la surse neautorizate şi neverificate igieno-sanitar, cum sunt vinurile de casã comercializate de diverşi indivizi prin garaje, gospodãrii şi chiar pieţe, oa­meni care se dau mari producãtori de vin. De fapt, aceştia nu cautã decât câştiguri rapide, iar produsul comercializat de aceştia, în general, este de o calitate îndoielnicã, chiar peri­culoasã pentru organismul uman. Aş mai recomanda ca oamenii sã se fereascã de produsele care prin modul lor de prezentare duc în eroare consumatorii. Un exemplu concret în acest sens sunt pet-urile pe care nu apare denumirea de vin, dar prin anumite desene care simbolizeazã struguri, bu­toaie, crame sau viţã de vie duc în eroare clienţii, care cred cã în acele sticle de plastic este vin. De fapt nu este vin şi nici must… Este o amestecãturã oribilã, plinã de coloranţi, de zahãr şi de alte substanţe peri­culoase pentru sãnãtatea noastrã. Cine bea vreo doi litri din acel produs are şanse mari sã se îmbolnãveascã! Pe eti­cheta acelui produs scrisul este foarte mic… De aceea mulţi se înşealã cumpãrând acest produs…”.

 

Ieri se vindea vin la negru în Piaţa “Centralã” din Petroşani 

Deşi în piaţã nu este voie sã se comercializeze vin şi ţuicã producţie “de casã”, totuşi în cea mai mare piaţã din Pe­tro­şani, luni, 6 octombrie, ţãranii vindeau pe ascuns vin, cu pre­ţuri cuprinse între 8-12 lei litrul, în funcţie de “fraier, cã şi-aşa-i beţiv mare…”. Vinul nu se afla, bineînţeles, la vedere, ci stãtea tupilat sub straiţe, în sticle de plastic de 1 litru, 1,5 litri şi 2 litri. Ba chiar şi în bidoane de plastic de 5 litri, la o doamnã din judeţul Gorj, strigatã de o vecinã de masã, “Mãrie”. şi nu doar „pieţarele”  aveau acest produs, ci şi câţiva bruneţi, autointitulaţi “mari producãtori de ţuicã de Petroşani”… Fiartã probabil prin garaje, sau cine ştie ce catacombe ordinare. Respectivii, în numãr de trei, din care unul patrula şi stãtea de “şase”, vindeau “ţuicã de prune autenticã, de 48 de grade tãrie”… Nu ar strica ca prin piaţã autoritãţile sã mai facã şi ceva curãţenie, mai des decât de obicei, nu de altceva, dar anual, prea mulţi consumatori de alcool, care n-au prea multã minte, sunt îmbolnãviţi de aceste lichele, puse pe cãpãtuialã. Dupã cum se ştie alcoolul este monopol de stat. El nu poate fi produs decât pentru consum propriu, într-o cantitate reglementatã de lege. Deci, nu poate fi vândut decât dupã ce producãtorul plãteşte accizele şi declarã cantitatea de alcool produsã anual, producãtor care trebuie sã se înregistreze la finanţe. 

Ion Roiu recomandã celor care vãd astfel de “comercianţi”, sã informeze imediat OPC-ul, care va încerca sã ia cât mai urgent toate mãsurile legale, bineînţeles, împreunã cu ceilalţi factori de control.