08.10.2008,  21:56:08 | 0 comentarii | 306 vizualizari
Ningea din cer cu violet
de Mircea ANDRAȘ
Laur s-a nãscut la ţarã. Şi când spun asta mã gândesc la un cãtun uitat de lume, cu câteva case rãzleţe şi fãrã împrejmuiri, cea mai apropiatã aşezare mai ca lumea fiind la o depãrtare de ordinul zecilor de kilometri. Nu aveau bisericã, nu aveau spital, nu aveau nimic, doar bruma de agonisealã a câtorva zeci de ani, care putea încãpea uşor într-o cãruţã aşa cum erau câteva prin preajma locului. Doar caii se împrumutau unul de la altul, dupã cum aveau trebuinţã de ei. Peste aceşti sãrmani treceau, monoton ca şi traiul lor, ierni geroase sau veri toride, lãsându-i la fel cum îi gãsise, la fel de sãraci, lipiţi pãmântului, pãmânt care-i suporta cu o rãbdare nedisimulatã, constituind, pentru ei, de fiecare datã, un punct de sprijin în universul lor atât de mãrginit. Laur nu era  singur la pãrinţi. Mai avea doi fraţi şi o sorã. La fel de fãrã viitor ca şi el, de altfel. Nici pe el, nici pe tãtâne-sãu sãrãcia nu îi mai deranja de mult. Acesta din urmã declarând de câte ori avea ocazia: "Ce bine cã suntem sãraci! Cã dacã eram moşieri ne trimiteau ãştia în Bãrãgan". Nu se plictisea, deşi nu erau prea multe de fãcut pe acele meleaguri. Îşi aducea aminte, din toatã copilãria sa, doar trei aspecte, mai mult sau mai puţin reprezentative pentru copilãria lui, atât de încercatã. Şi anume, clipa când a gãsit un cãţel, la fel de amãrât ca şi el, şi ai lui nu i-au permis sã-l pãstreze pe motiv cã şi aşa aveau destule guri de hrãnit şi fãrã el. Al doilea aspect a fost de Moş Nicolae, când a primit cinci nuci vopsite în coji de ceapã şi trei mere coapte pe sobã. Le-a gãsit dimineaţa sub pernã, împreunã cu un desen în creion chimic, executat de cãtre sorã-sa mai mare. Şi, în fine, ultima amintire: când, la vârsta de zece ani, a îmbrãcat pentru prima datã o pereche de pantaloni (nu noi, dar curaţi), lepãdând clasica şi vechea cãmãşuţã atât de purtatã pânã atunci, care-i ajungea pânã la genunchi. Pânã când, într-o bunã zi, au trecut pe acolo trei tovarãşi de la partid, care primiserã ca sarcinã, mai mult sau mai puţin politicã dar, sigur, socialã, descoperirea de noi cadre pentru Republica Socialistã de mâine. Nu, nu era o pãcãlealã, nu era o acţiune sforãitoare fãrã acoperire ci o chestie grozavã, mai ales pentru vlãstarele nãpãstuite de soartã care n-aveau, efectiv, nicio şansã sã rãzbeascã în viaţã. Laur a fost efectiv smuls din mediul lui perdant şi redat societãţii. A urmat, pe cheltuiala "statului", cu bursã, cazare, masã şi toate alea, Liceul Militar şi a terminat ca şef de promoţie Facultatea de Filologie, fiind repartizat ulterior la un liceu din acelaşi oraş. Primul salariu l-a trimis acasã, la ai lui, care se zbãteau în continuare într-o sãrãcie lucie. Apoi i-a cãzut cu tronc fetei primului secretar de la judeţ, lucru care a produs promovarea lui în funcţia de director al acelui liceu. Între timp tatã-sãu a murit de tuberculozã, o boalã frecventã în acea perioadã, frate-sãu se însurase cu fata preşedintelui de la colectivã (se pare cã toatã familia avea pile la fetele unor somitãţi) iar sorã-sa fugise în lume, nemaifiind gãsitã ulterior. Apoi, viaţa l-a purtat pe valuri de timp, reuşind, total fãrã vrerea sa, sã încropeascã un mariaj cu aceeaşi fatã a fostului prim secretar, care între timp ajunsese la minister. Toatã tãrãşenia l-a propulsat destul de sus, ca secretar doi, cu probleme de culturã (unde era vorba despre orice, mai puţin despre factorul cultural). Între timp a murit şi maicã-sa, obositã de prea multã viaţã. Chestia a rãmas cu desãvârşire secretã, ca sã nu-i afecteze cariera, deoarece (neoficial) maicã-sa se sinucisese, fapt care nu cadra cu faptele în vigoare. N-a plâns. Nu învãţase încã sã plângã. A plâns mai târziu, când a aflat cã pe frate-su îl pãrãsise nevasta, lãsându-l cu doi copii minori. Îi trimisese douã maşini cu lemne (ca sã se încãlzeascã ãia mici), fapt pentru care s-a ales cu "vot de blam", la ultima şedinţã de comitet. Vremea trecea în continuare, fãrã sã-l întrebe de vorbã, era când iarnã, când varã, când bine, când rãu, era într-un rol pentru care nu avea aptitudini şi urma un scenariu care nu fusese conceput pentru el, dar viaţa sta la colţ şi-l pândea. Într-o searã de toamnã, mohorâtã ca o şedinţã de partid, şi-a surprins nepreţuita nevastã, în plinã acţiune, cu primul secretar. Bineînţeles, socrul mare a intervenit, cu diplomaţia-i ca­rac­teristicã şi cu puterea care i-o atribuia funcţia din Comitetul Central şi a pus lucrurile în ordinea fireascã. Primul secretar, obiectul incriminant, a fost imediat schimbat din funcţie, fiind promovat la judeţ. În locul lui a fost pus însuşi Laur, cu incantaţiile de rigoare.  Nevasta lui a fost repartizatã la o ambasadã a României de undeva din vest, lucru care i-a permis înscrierea fetiţei lor la o şcoalã autohtonã. Pentru ea nu conta. Oriunde era mai bine decât în România. Laur pãrea a fi în culmea gloriei. Pãrea doar. Dar lucrurile erau complet diferite. Continua sã trimitã ritmic bani nepoţilor (respectiv copiilor fratelui sãu care se afla la dezalcoolizare) pentru a-şi putea termina şcoala. Nepoţii îl adorau. Mai puţin decât fiicã-sa, aflatã peste mãri şi ţãri. Între timp s-a îndrãgostit de Alina, o banalã secretarã de UTC, mult mai tânãrã decât el şi se pãrea cã fericirea începe sã-i surâdã. Era doar o pãrere, conducerea a fost informatã despre aceastã abatere dãunãtoare principiilor comuniste şi a luat cuvenitele mãsuri: pentru o foarte bunã purtare şi un deosebit simţ civic, Alina a fost propulsatã în capitalã, funcţia creându-i un viitor de aur (la fel cum era şi epoca în care trãia). Aici, s-a rupt ceva în el şi a devenit robul haosului exterior voinţei lui. Petrecerile se ţineau lanţ, chefurile curgeau gârlã, agapele tovãrãşeşti ţineau pânã dimineaţa. Organele de mili­ţie şi securitate de-abia fãceau faţã, strãduindu-se sã acopere gafele lui. Chiar şi socrul lui obosise de atâta tras sforile. Totuşi, mai avea şi momente cât de cât umane. Trebuie sã reliefãm un astfel de aspect, care va avea o deosebitã conotaţie în viaţa lui, pititã în viitor. Se terminase recent un cvartal de blocuri şi lui îi revenea sarcina repartizãrii acelor apartamente, atât de aşteptate de cei care nu aveau un adãpost deasupra capului. O iminentã bãtãlie se dãdea între o familie de ţigani cu foarte mulţi membri la activ şi un aprozarist angrosist, care plusa puternic pentru obţinerea dreptului de proprietate (ca chiriaş, desigur). A optat pentru familia numeroasã. Îi mai rãmã­sese ceva în suflet. Nu i-l furaserã de tot. Apro­zaristul s-a supãrat enorm, l-a reclamat la toate forurile şi negã­sind câştig de cauzã, i-a promis rãzbunare. Atunci nu i-a dat importanţã. Din pãcate. Noua loviturã a venit, pur şi simplu, din senin. Într-o dimineaţã seninã şi promiţãtoare de primãvarã, a fost demis din funcţie. Care mai de care s-a grãbit sã-i aducã criticile de rigoare, mai mult sau mai puţin impuse. Concomitent, nevastã-sa a divorţat, fãrã tam-tam, fãrã amânãri, redându-i toatã libertatea, dar luând cu ea vila, maşina, proprietãţile şi pe fiica lor, care oricum îl uitase de mult. S-a angajat la o şcoalã elementarã, unde directorul îl ignora complet dar îl sancţiona cu ocazia fiecãrui control de rutinã. Ulterior a aflat şi cauza debarcãrii lui: sorã-sa, dispãrutã iniţial, demonstrase într-o capitalã europeanã împotriva sistemului co­munist din România. N-a condamnat-o niciodatã. Era opţiunea ei. Laur obosise. Viaţa încerca totuşi sã-l care cu ea. Din ce în ce mai greu. O greutate care-l trãgea în jos. Dar se resemnase. De acolo venise. Şi a venit 22 decembrie. Sistemul cãzuse. Pentru unii prea brusc. Pentru alţii prea târziu... A ieşit şi el în stradã. Sã se bucure de libertate. Sã-şi dea iluzia cã fericirea e atât de aproape încât e de ajuns sã întinzi mâna şi sã o obţii. Lumea era la fel de dezorientatã ca şi el. La fel ca atunci când îi dai drumul unui câine din lanţ şi acesta nu ştie încotro s-o apuce. Apoi, brusc, în faţa lui a apãrut aprozaristul, cel cãruia nu-i repartizase apartamentul atunci, demult, când avea puterea. Deşi opţiunea fu­sese legalã, acesta nu-l uitase. Şi, mai mult, nu-l iertase. "Uitaţi! El a fost prim secretar! Şi-a bãtut joc de noi, oamenii muncii! Pe el!". Şi au tãbãrât cu toţii, fãcându-l una cu pãmântul. Şi-a revenit târziu într-un pat de spital. Nu-şi mai simţea corpul. Şi nici sufletul. Afarã totul era alb şi o mare pace, aducãtoare de linişte. I se pãrea cã era şi, în acelaşi timp, cã nu era. Viaţa se oprise în uşa salonului şi o închisese pentru el. Numai pentru el. Tavanul era atât de departe. Mai departe decât cerul. Din care, brusc, începu sã ningã cu violet.


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 2 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema
 Astăzi regretatul scriitor ar fi împlinit 66 de ani…
 
07.09.2014, 20:01   |    0 comentarii
Medalionul Literar „Mircea Andraş” a ajuns la cea de-a doua ediţie. Evenimentul, organizat de Asocia­ţia Culturală[..]
04.09.2014, 22:21   |    0 comentarii
Dacă ar fi trăit, Mircea Andraş ar fi împlinit ieri, 8 septembrie, 65 de ani. [..]
08.09.2013, 22:43   |    3 comentarii
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227








Publicitate
Newsletter