|
Nr. 3724, vineri 19 apr 2024, Anul XVII
24.10.2008, 15:31:36 | 0 comentarii | 700 vizualizari
Umor de râs
Articole de acelasi autor
de Mircea ANDRAȘ
Aforisme versificate
Urbane
Fiecare întrebare
E-o cheie încuietoare.
Când te ia valul,
Sã nu sari calul!
Dragostea nu-i pacoste,
Sexul nu e dragoste!
Cu risipã de cuvinte
Nu vei merge înainte!
Teama e, la o adicã,
Tot o fricã, da’ mai micã.
Când amocu’-o sã te-apuce
Sã nu furi cât nu poţi duce!
Delireazã cât cuprinde,
Da’ iubirea nu ţi-o vinde!
De la tine-n viitor
Toate ideile mor.
Sus, în vârful dealului,
Stã şi iapa calului.
Câinele nu e fudul
Dacã nu este şi “cool”.
Rurale
Mândra nu te mai priveşte,
Soacra nu te mai iubeşte.
Toarce tu, pisico, toarce
Cã mândra nu se întoarce!
Ieşi mândruţo la fereastrã,
Situaţia-i albastrã!
Mândra-ncepe sã se frigã,
A pus-o de mãmãligã.
Mândro, de vrei sã fii tare,
Sã nu mai mãnânci cu sare!
Hai mândruţo pân’ la poartã!
N-o lãsa sã ne despartã.
Badea şi-a luat maşinã.
De la mine vrea... benzinã.
Bãuturã bunã-i apa
... Dacã nu munceşti cu sapa.
Cel mai rãu şi mai greu viciu
Este lipsa de serviciu.
Sã nu umbli dupã bani
Ca sã nu “iei” câţiva ani.
Mândro, nu te du în lume
Fãrã mine n-ai un nume!
Telenovele
Fugind cu zâne
A fost odatã-o fatã mare,
Cu pãrul blond mereu în vânt,
Superbã ca o încântare,
Plinã de vise, ca un cânt.
Şi fata-a vrut sã se mãrite
Nu cu oricine, un ales
Din clipele, de ea, trãite.
Deci a ales pân-a cules.
Gãsise-n tainã naşul care
Vroia s-o ducã la altar.
N-o agrease naşul mare,
Cel cu o faţã de tãtar.
Dar cel mai dur fu socrul mare
Cel cu nevasta-i de poveste.
Cã-i puse-acesta o-ntrebare
Despre ce-a fost ea şi ce este?
Doar mirele, bãtu-l-ar bruma,
Toca bãnuţii ei de zestre
Ştiind cã urma scapã turma
În toate spaţiile terestre.
Apoi tocmirã lãutarii,
Cei ce, cu muzica, venirã.
Plãtirã chiar şi aurari
Şi taxa la partid plãtirã.
Se fãcu o nuntã-ntinsã
Şi bãtãtura-o tropotirã
Din toatã zarea necuprinsã,
Nuntaşi, la nunta lor, venirã.
Şi-n noapte ritmul se aprinse
Şi tot nuntaşul asudase
Iar stelele, de foc cuprinse,
Uitãrii lumea lor o da-se.
Apoi veni şi miezul nopţii.
Şi zânele de pretutindeni,
Cântau nuntaşi în umbra sorţii
Sub pâlcuri dese de armindeni
Şi-apoi, un semn de întrebare:
Incertitudinea se-amânã.
Mireasa e tot fatã mare
... Cã mirele-a fugit cu-o zânã.
Bicicleta
Dup-o ceartã cu Saveta,
Ion, cu-o glajã de vinars,
Îşi uitase bicicleta
La ibovnicã. “M-am ars!”
Îşi şopti în tainã dânsul
Când nevasta-i l-a-ntrebat
De ce îl apucã plânsul
Acum, când e însurat?
Ion e-o fire mai timidã
Şi emoţia-l dã gata.
De adrenalinã-avidã
E, în schimb, de-acuma, fata.
“Bicicleta ţi-au furat-o!
C-ai umblat cu dânsa beat.
Peste tot ai cãutat-o,
Zise Saveta, ce-ai aflat?”
“Ce sã aflu, fã, Savetã?
Ce mai este de aflat?
Nu-i decât o bicicletã,
Numai bunã de furat...
Zise Ion, gândind în sine,
Pentru-o biatã bicicletã
N-o sã dau în rãu, din bine
Cã amanta nu-i discretã
Cum ar trebui sã fie,
Deci îi scriu o hârtiuţã:
Îţi las bicicleta ţie,
Foloseşte-o drept cãruţã!”
Amanta-a citit ţâdula
Şi i-a rãspuns, desueta:
“Ioane, nu mai sunt credula
Ce îţi pãzea bicicleta!
Vino-atunci şi ţi-o-nsuşeşte!
Dã-mi şi-o pupã pentru ea,
Ca sã vezi cin’ te iubeşte!”
Cel puţin aşa pãrea.
Nevasta-i vru sã-l pozeze
Cum venea de la amantã,
Ar fi vrut sã divorţeze,
Dacã n-ar fi fost... pe jantã!
Bancuri în dialoguri
Chestie de cap
El: Unde-mi era capul când te-am luat?
Ea: Capul? Se uita dupã mine...
În dulap
El: Draga mea, la noi în dulap e un consilier local...
Ea: Eh, şi tu! Da’ ce vroiai sã gãseşti, un parlamentar?
Chestie de înãlţime
Ion: Nevastã-ta a spus cã un beţiv mai mare ca tine n-a vãzut...
Gheorghe: Da’ ce, sunt aşa de înalt?
Fumãrit
Ion: Nevastã-ta te lasã sã fumezi?
Gheorghe: Numai dacã am ţigãri...
În pãmânt
Ion: Bã, tu ai pus în pãmânt?
Gheorghe: Da... pe amantul nevesti-mii.
Întrebare domesticã
Ion: Gheorghe, tu ai fântânã?
Gheorghe: Da... da-i ocupatã de soacrã-mea.
Epigrame
“Logodnele, o tradiţie pe cale de
dispariţie”
Oricum eu o aduc
Aşa va rãmânea:
Logodnele se duc,
Logodnica?... Şi ea!
“Italieni vin sã vâneze în Oltenia”
În Oltenia de fapt
(Asta e chiar o poveste)
Nu este prea mult vânat
Însã sunt multe... neveste.
“Infirmieri români - la mare cãutare în Occident”
Sã nu mai dãm din gurã,
O ştim încã de ieri,
Ei au aparaturã
Dar n-au infirmieri.
Comentarii articol (0 )Nu exista niciun comentariu.
Adauga comentariu
Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.
Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre. Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Pe aceeasi tema
 
- - -
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online! 
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare... 
Cataloage promoţionale 2024 
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii 
Rame click - comandă online! 
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul! 
Steaguri publicitare - click pentru a comanda! 
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online! 
Cataloage promoţionale 2024
Alege să o susții! 
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
 Publicitate
 Newsletter
|
Copyright © 2008-2024 ZVJ. Toate drepturile rezervate.
