12.12.2008,  14:25:58 | 0 comentarii | 432 vizualizari
Incursiuni în memorie
de Mircea ANDRAȘ

Cavalerii prozei Văii Jiului
Aici, în Vale, luptându-se cu morile de vânt, tatonând prezentul, rememorând trecutul şi prefigurând viitorul, o mână  de prozatori (dintre care unii erau chiar “pârâţi”) au “comis”, la momentul potrivit, proze demne de toată atenţia, chiar dacă au fost scurte şi repede date uitării. Deci, trăiască prozatorii şi cuvintele lor închiriate!

Ticu Lucaciu (Caii albi)
De cu seară, caii amintirilor discrete mă bântuiau la ceas de taină, tropotind în privirea mea şi murdărindu-mi, cu alb, retina. Coamele lor îmi bântuiau răsuflarea şi stelele din fruntea fiecăruia îmi aduceau cerul aproape. Fiecare însemna în­ceputul unui drum despre care n-aveam nicio ţintă sau un sfârşit venit prea devreme. Uneori nechezau dureros pe dinafară. În ochii lor drumul continua pe alei de dor, uitarea aşteptând la fiecare curbă să-i facă prizonieri. Tropotul lor cadenţat prelungea ecouri şi făcea umbrele mai umane. Călcau, aproape tandru, ecourile în picioare, făcându-şi drum printre flori. Flori albe pentru liniştea lor. La ceas de taină, caii amintirilor tropotesc de-a lungul clipelor vrute sau nevrute. Numai la ceas de taină.

Ion Liciu (Înainte de Crăciun)
Afară, pe dealurile care dădeau spre cer, zăpada se topise şi o moină inestetică băltea solid pe cărările care trebuiau să ne ducă visul departe. Bătea un vânt printre crengi zgribulite şi zdrenţe de cer se încâlceau în ulucile porţii care scârţâia ca într-un film horror, când cineva cuteza să-i treacă pragul. Moş Ignat, care urma să-şi sărbăto­rească ziua la tăiatul porcului, venea alene pe uliţă, mai ţinându-se de gard, mai ţinându-s  de-un pom. Îşi pusese cizmele ăle noi şi alunecau astea mai ceva ca sania când scapă de căpăstru. La bunul mers (scuzaţi, am vrut să spun: la răul mers) al acestuia exista, după cum se putea lesne observa, şi o cantitate impresio­nabilă de pălincă, de la mama ei de acasă, îngurgitată spre osto­irea gândurilor care îndeobşte îi dădeau târcoale, precum un cârd de vulturi unui hoit apetisant. Din sens invers venea, folosind acelaşi mijloc de deplasare, Moş Crăciun (scuzaţi, Moş Anton) în jurul căruia dulcea mireasmă de prună distilată forma un halou de vis. De fapt, de coşmar. Întâlnirea s-a făcut cam în dreptul porţii primarului şi amândoi frânară la timp deoarece edilul apăruse în poartă şi îi studia cri­tic. Atât de critic încât Moş Ignat se întinse cât era de lung (şi era destul de lung) pe vatră. “Bă, ăştia doi, tună primarele, voi ştiţi ce-i aia tra­diţie?”. Moş Ignat îl privea de jos, unde tocmai căzuse, iar Moş Anton, de sus, fiind întotdeauna vertical şi sigur pe el (a nu se întreba nevasta). “Bă, noi avem o tradiţie extraordinară, continuă edilul, tropotind prin zăpadă, da’ din păcate, în satul nostru, ea o murit de mult. Deci, puse el punctul pe i, vom organiza o echipă de crai. Crai, mă, frumoşi, chipeşi, aranjaţi”. Cei doi începuseră să bombăne, mai în surdină, mai serios. “Gura, tună edilul, nimeni cu comentează nimic, că vă dau afară din partid de nu vă vedeţi şi ajungeţi la Tânăra Generaţie, că ăla vă primeşte oricum”. “Da’ România Mare ce are?“ - făcu Moş Ignat, care tocmai închinase aldămaş cu preşedintele de acolo. “Gata! - hotărî primarele, am stabilit: voi doi sunteţi Melchior şi Baltazar, stabiliţi voi în linişte că nu-i vorba de postul de premier. Al treilea crai, Gaşpar, va fi domnişoara Mia...”. “Cine? Veterinara? - se miră Anton - ce mai caută femeile în chestia asta? Asta e numai pentru bărbaţi...”. primarele îşi înghiţi un zâmbet aproape male­fic şi catadicsi să întrebe: “Da’ ce, ea nu e şi pentru bărbaţi?”. “Sunteţi tare, dom’ şef, tare de tot!” - concluzionă, de la gard, vecinul liderului, în timp ce cădea cu gard cu tot. “Tu vei fi soldatul - hotărî liderul - iei hainele lui fiu-tău, că tocmai o venit în permisie. Am vorbit la cooperativă să ne dea cinci ciobani zdraveni”. “Trebuie numai trei” - preciză Moş Anton. “Lasă că avem de unde, comentă primarul, să fie acolo, că nu strică“. Pe uliţă începu să ningă din ce în ce mai îndesat. Nevasta primarului îl strigă pe geam că şi-o uitat brâul şi o să răcească, făcându-i pe ceilalţi să surâdă. “Da’ Irod cine o să fie?” - întrebă timid Ignat. “Cum cine, făcu primarul înciudat, eu, cine altul? Daţi-i Cezarului ce-i al Ceza­rului!”. “Ce ziseşi Pătălucă? Parcă nu te chema Cezar”, comentă vecinul, care nu le avea cu dictoanele. “Nimic mă, nu zisei nimic. Haideţi să vă dau nişte bani pentru vestimentaţie. Nu săriţi aşa că nu-s mulţi!”. “Ai câştigat la Loto?” - îl chestionă vecinul. “O sulă! - zise elegant primarul, sunt de la primărie, măi. Să veniţi dimineaţă să semnaţi pentru ei. Tot mâine începem şi antrenamentele... Uite că m-am prostit: să începem repetiţiile”, şi edilul se îndepărtă uşor, dansând cu fulgii tot mai deşi. “Uitarăm de popă. Ăsta cine-o să fie?“ - se nedumeri vecinul, trebuind să repete de două ori întrebarea că edilul se îndepărtase binişor. “Pentru el vom da concurs, că sunt multe solicitări!” - tună de departe primarele. Cei doi moşi tocmai îşi număraseră banii şi glăsuiră către vecin: “No, hai ş-om mere, până nu-nchide cârciuma, că acum avem bani. Trăiască şi înflorească tradiţiile!”. În urma lor, urmele paşilor erau grabnic acoperite de fulgii care puneau stăpânire peste tot.

Mircea Pânişoară (Concluzia)
Dumitru şi Vasile tocmai dădeau jos zăpada de pe laviţa de la poartă. Îngheţase a naibii şi nu se lăsa cu una cu două. Din casă, Leana le aduse două fingii de ţuică fiartă care umplu cu miresme aerul îngheţat. “Văzu­şi, mă Dumitre, glăsui Vasile, trăgând o duşcă de tărie, boul ăla mare a lui Ion s-o dus”. “Pă unde amaru’ lui s-o dus?” - se miră Dumitru, arzându-se cu ţuica. “Iar nu pricepi nimic! - se oţărî Vasile - s-o dus pe lumea ailaltă, o murit. Clar?”. “Ie, că şi boii mor, nu-i aşa? - se întristă Dumitru. De-altfel şi Măriei i-o dat colţul calul ăla mare, rotat...”. “Şi vaca lui Dioane. Şi taurul comunal...” - făcu recensământul Vasile. Afară era o linişte de gheaţă şi ţuica se terminase de mult. “Asta-i viaţa, măi Vasile, constată molcom Dumitru, ne ducem cu toţii, unul după altul”. Brusc începu să ningă şi Leana sosi la timp cu ţuica fiartă.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema
Stanţe de februar
 
Luna asta-i minunată:
Iau concediu gurile,26.02.2015, 20:50   |    0 comentarii
 Astăzi regretatul scriitor ar fi împlinit 66 de ani…
 
07.09.2014, 20:01   |    0 comentarii
Medalionul Literar „Mircea Andraş” a ajuns la cea de-a doua ediţie. Evenimentul, organizat de Asocia­ţia Culturală[..]
04.09.2014, 22:21   |    0 comentarii
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227







Publicitate
Newsletter