19.12.2008,  16:50:05 | 0 comentarii | 382 vizualizari
Poveste de domolit durerile
de Mircea ANDRAȘ

“Dincolo de soare nu mai e nimic. Decât un pustiu de lumină în care sufletele noastre caută apa cunoaşterii eterne. Dincolo de mine nu mai e nimic. Decât partea ta, nevăzută“.
Niculina Cornelia Gala a debutat ca poetă, dar poezia (se pare) a fost o haină prea strânsă pentru ea. Şi (fără să ştie nimeni) a trecut la proză. Acest gen se pare că o cara-cteriza mai mult. Deşi n-a obţinut, cu ea, premiile pe care le câştigase la poezie. Dar premiile trec şi creaţia rămâne. Potrivit legilor fireşti. Ca de exemplu:
Poveste de domolit durerile

Alior a scăpat  de operaţie cu bine. Aşa zic optimiştii. Cu un pesimism eminamente mascat.
I-au eradicat piciorul bolnav şi cio­tului rămas i-au pus prelungire. O prelungire care, uneori, îl durea. Deşi nu făcea parte integrată din el. Piciorul tăiat i l-a dedicat fostei sale iubite, care nu mai voia să
ştie de el. Fusese,  probabil, aruncat la gunoi. Dar îl durea şi acolo.  A naibii durere. Prin corespondenţă. După un număr mare de zile (şi de nopţi) a reuşit să meargă normal. Sau (mă rog) aproape normal. Atât de normal încât nevastă-sa (nou încadrată în viaţa sa) îi spunea: “Mai pune şi tu piciorul în prag! Să se vadă că eşti bărbat!”. Şi l-a pus. Pe cel sănătos bineînţeles. N-a fost să fie. Directorul la care lucra i-a înţeles greşit gestul. Şi l-a pus pe liber. Era, oricum, o altă li­bertate decât cea pe care o cunoştea. Apoi i-au “decapitat” şi celălalt picior. Boala continua cu aplombul unui ucigaş plătit. Cu ziua. Sindicatul s-a ocupat de proteză. Pe care au plătit-o sponsorii.  Şi din nou a învăţat să meargă. Refuzând căruciorul. A fost mai greu ca prima oară. Dar a reuşit. Printre suspine şi tânguiri. Cu acest prilej s-a simţit invulnerabil. Cel puţin, de la brâu în jos. Dar mintea lui trăia cu groaza amputării mai departe. De exemplu: a capului. Dacă nu găsea proteză potrivită pentru el?
Nina (cum îi ziceau prietenii) scria, vizibil, cu mâna stângă. Care îi şi tremura puţin. Atunci când amintirile veneau stoluri pe scrierea ei şi o acopereau cu găinaţ de duzină. Cu iz melodramatic. Poate din cauza asta nici n-a ajuns atât de importantă cum i se prognoza. Dar proza ei n-a intrat niciodată în criză. Poate pentru că o reprezenta. Ceea ce poezia nu reuşise să o facă.
Atenţie! Capăt de drum
    
Tăblia stătea înfiptă acolo “în faţa lui, zgâriindu-i retina care nu mai developa demult elemente esenţiale. Cuvintele treceau dincolo de el, jucându-se în pragul culorilor smulse curcubeului. Deci, acolo se sfârşea drumul? Fără fast. Fără motivaţie. Pur şi simplu. Înainte nu mai era nimic. Absolut nimic. Doar o nemărginire dureroasă (pentru cei care, încă, mai conştientizau durerile). Atunci şi-a scos din suflet tot ce îi era de prisos, risipindu-le în cele patru vânturi. Corespunzător punctelor cardinale. Apoi a apărut, din neant, înveşmântată în alb, uitarea cea de toate zilele. Şi l-a luat cu ea.
Poate că această poetă-prozatoare nu avea un bagaj atât de mare de cuvinte, poate că însăşi cuvintele o trădau pe la colţuri, aruncându-i în faţă gesturi nevrute, poate că toate astea nici nu existau (decât un mare deşert de incertitudini şi risipiri) dar proza ei începuse să trăiască şi fără ea: Niculina Cornelia Gaia. Până când a trădat-o: neiertarea o aşteaptă la fiecare colţ.
Trecerea dincolo

Acolo era un pod. Peste o mare foarte mare. Cu valuri neliniştite, care nu se întorceau niciodată la mal. Podul nu ducea nicăieri anume. Sau ducea pretutindeni. Când bătea vântul, podul scârţâia. Şi cei care îl traversau se grăbeau să ajungă. În partea cealaltă. Partea nevăzută. Până una alta, la intrare figura o inscripţie: “Numai pentru cei abonaţi la lumea cealaltă! Neiniţiaţii pot să treacă prin vad. Dacă au sufletele curate!“.

Caii tropotind prin sânge

“Perdeaua fulgilor  de nea
E dată-n lături de cuvânt.
Între-a avea şi-a nu avea,
Între un el şi-ntre o ea,
Rămâne-un mare legământ.

Între nopţi lungi şi zile scurte
Imaginile se topesc,
Privirea dinţii îşi ascute,
Mor clipele contrafăcute,
Doar visele înmuguresc.

Veşmântul alb al iernii noastre
Şi paşii singuri pe poteci
Tot ceru-i presărat de şoapte
Şi florile leşină-n glastre
Când tu cu timpu-alături treci.”

Nella Terezia Baniciu a fost un meteorit pe cerul poeziei autohtone.  A venit puternic din urmă, a călcat totul în picioare, a închis răni şi a deschis altele; a captat atenţii pe care le-a dat uitării şi s-a stins precum s-a înfiripat. Venind din vestul Văii Jiului, pe-o geană de dor, frumoasă ca o zi de vară, tămăduitoare după cum îi era şi profesia, tânără şi veşnic originală ea a înfiat cuvinte şi le-a dat un viitor. Revistele literare ale acelor vremuri i-au consemnat meteorica prezenţă, dându-i felia ei de glorie. Dar, de regulă, poetele se pierd, anonimatul le pândeşte la fiecare colţ şi ele au toate şansele să se cufunde în el. Păcat, poetele se nasc foarte rar şi poezia trădează sufletele slabe. Chiar dacă sunt frumoase şi desăvârşite.

“Vin îngerii din ceruri, vin în zbor,
Prea albă, calea lumii trece greu.
Dinspre trecut mă-ndrept spre viitor.
Aş vrea un dor, dar doru-i muritor
Tot înflorind la geamul meu, mereu.

Cad zidurile nopţilor deşarte,
Cad îngerii cu aripile frânte
Şi toate nu se-ntâmplă ca la carte
Şi soarta de prezenturi ne desparte
Şi-un cor din ceruri prinde ca să cânte.

Mor păsările-n zbor, zidite-n cer
Şi porţile uitarea le trânteşte
Iubirea astrelor nu o mai cer
Stau tremurânde stelele în cer
Destinul ne înjură birjăreşte.

Prin sânge caii tropotesc cuminţi
Şi rănile deschise prind să doară.
În gesturile ce-au murit fierbinţi,
Care te-au scos definitiv din minţi,
Destinul meu a început să moară.”

“Am trecut pe-aleea unui gând
Şi-am călcat privirile-n picioare
Prizonieră vântului, oricând
Ronţăind ideile ce-mi zboară
Şi un dor ce, nenăscut, mă doare

Ochii tăi mi-aduc în gând furtună
Şi o ploaie sinceră de lacrimi
Dau o noapte, pentru un vis, arvună,
Florile, miresmele şi-adună,
Pe un piedestal de dor şi lacrimi

Vezi, de-acuma e închisă poarta!
Drumul înspre viaţă s-a oprit
Dinspre mâine ne priveşte soarta
Viitorul desenează harta
Unui dor ce-azi noapte a murit”.

Prin pierderea Nellei, poezia a rămas mai săracă. Îmi amintesc discuţia dintr-o toamnă târzie şi apatică în care ea, cu frunze ruginii în păr, recunoştea că pentru ea poezia e ca o barcă-n largul mării de care poate uza atunci când simte că, din diverse motive, se îneacă. A oftat teatral şi a adăugat: “Şi chiar dacă n-am folosit până acum această barcă, sunt liniştită că aceasta există şi mă aşteaptă în largul unei mări agitate de prea mult prezent”.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 2 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema
 Astăzi regretatul scriitor ar fi împlinit 66 de ani…
 
07.09.2014, 20:01   |    0 comentarii
Medalionul Literar „Mircea Andraş” a ajuns la cea de-a doua ediţie. Evenimentul, organizat de Asocia­ţia Culturală[..]
04.09.2014, 22:21   |    0 comentarii

Prozatoarea Saveta Ititesc este o romantică incurabilă. Pentru că, v-o spun deschis, e atât de greu să scrii special pentru copii. Lit[..]

12.02.2009, 12:48   |    0 comentarii

* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter