26.02.2009,  17:56:11 | 0 comentarii | 290 vizualizari
Iarna, pe urmele lui Iorgovan
de Sorin SANDA
Ieri, datorită vremii prielnice, ne-am decis să urmăm, pe schi de tură, traseul legendarului Iorgovan, care trăgea după el balaurul pe care l-a răpus în luptă dreaptă.
 
Cea mai mare teamă a noastră a fost cea de avalanşe, deoarece ştim că la fiecare pas greşit acestea se pot declanşa. Deşi a fost soare, pericolul de a ne trezi învârtiţi în iadul alb a fost destul de ridicat. Experienţa şi ajutorul lui Dumnezeu şi-au spus însă cuvântul.
Trecând de canionul lui Iorgovan, am ajuns în valea cu acelaşi nume, unde nămeţii atingeau chiar şi trei metri în unele locuri. Iar pereţii, încărcaţi cu tone de zăpadă, străjuiau zona, aşa cum o fac de mii de ani, privindu-ne ameninţător de sus, parcă pentru a ne pedepsi în cazul în care am comite vreun sacrilegiu. Legenda spune că Valea Iorgovanului a devenit ceea ce este astăzi din cauza balaurului pe care Iorgovan s-a încăpăţânat să-l tragă după el, rupând stânci şi munţi în două.
La capătul Văii Iorgovanului, urcând pe mici cascade îngheţate, am reuşit într-un final să ajungem în marea căldare a Găuroanelor, un amfiteatru străjuit de pereţi impunători, cu cornişe de zăpadă ameninţătoare. Şi aici locul este încărcat de istorie. Oamenii spun că în mijlocul amfi­teatrului este un perete în care se află o peşteră, la care venea cam la fiecare cinci ani un călugăr să se roage. Prefera să vină primăvara, deoarece zăpada era până la buza peşterii şi pleca în primăvara următoare.
Din canion, ieşind direct în poteca turistică ce duce pe Piatra Ior­govanului, am întâlnit capre negre, care nu s-au sinchisit la ve­derea noastră, lăsându-se fotografiate cu plăcere.
Erau mult prea preocupate să caute mu­guri de pin, scoşi la iveală de vântul care a măturat zăpada pe creastă.
Deplasarea a continuat către vârf, iar acolo am dat de locul unde şi-a ascuţit Iorgovan paloşul, unde acum se văd trei mari canioane orientate către apus. Pentru o aşa privelişte, orice muritor de rând merită să treacă prin toate greutăţile pe care le întâm­pină până în vârf.
După o mică gustare am făcut cale întoarsă şi am coborât pe Scocul Iarului, întâlnind în drum sălbăticie, zone rar văzute de ochiul omului, dar şi vreo şapte mici canioane late de doi metri prin care abia te puteai strecura cu schiurile. Oricum, acolo domnesc zeci de arbori răpuşi de-a lungul anilor de furtuni şi, dacă nu eşti atent, poţi avea parte de accidente la fiecare pas.
Traseul durează, iarna, pentru cunoscători, aproximativ cinci-şase ore, însă merită măcar o dată în viaţă să o iei pe urmele lui Iorgovan, îmbinând plăcerea cu legenda. Vă invităm în Retezat!


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 7 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227







Publicitate
Newsletter