26.02.2009,  18:15:54 | 0 comentarii | 653 vizualizari
De vorbă cu preotul Dimitrie Jura despre Jieţ, tradiţii, familia sa şi momârlani ai locului… (I) “Comuniştii au distrus multe, dar contemporanii, printre care şi unii foşti comunişti, sunt şi mai răi… Acum vor să ne lase şi fără istorie!”
de Corneliu BRAN
Povestirile adevărate despre locurile minunate, străvechi,  se ascultă cel mai bine la faţa locului, atunci când sunt narate cu meşteşug de oamenii locului, implicaţi în tradiţiile şi istoria zonei. Ştiind şi auzind nenumărate legende despre una dintre cele mai faimoase familii din satul Jieţ, sat care aparţine azi, din punct de vedere administrativ-teritorial, de oraşul Petrila, am plecat în căutarea preotului Dimitrie Jura, unul dintre puţinii momârlani care mai are încă ceva de spus, fără ascunzişuri, în apărarea tradiţiilor satului Jieţ, faţă de distrugerea sistematică a “năvălitorilor modernişti”, puşi de cele mai multe ori pe căpătuială prin orice mijloace, fără a mai ţine cont de dezastrul lăsat în urma lor.
Odată ajunşi în Jieţ, nu ne-a fost greu să găsim casa familiei preotului Jura. O casă veche de munte, impresionantă ca stil arhitectural, construită după modelul elveţian, jumătate din piatră de pe râul Jieţ, jumătate din bârne groase de lemn, aflat din abundenţă în stufoasele păduri din zonă. Sub farmecul priveliştii andreesciene şi al acestei interesante case jieţene, parcă pictată, într-un cadru de iarnă absolut încântător, l-am întâlnit pe părintele Jura. Sobru, de vârstă mijlocie, îmbrăcat într-un costum pescăresc, preotul bisericilor din Jieţ şi de pe Maleia ne-a întâmpinat cu un gest simplu, dar cald, întrebându-ne cu calm despre ce este vorba. Imediat după ce i-am spus scopul vizitei noastre, a fost de acord să vorbească despre familia sa, despre satul în care s-a născut şi despre tot  ce ţine de acesta, dar nu înainte de a ne pune o minimă condiţie: aceea de a fi de acord să mergem împreună cu domnia sa într-o scurtă plimbare pe drumul care duce spre Groapa Seacă, în paralel cu râul Jieţ. Motivându-ne că: “Doar aşa, la faţa locului, voi putea să vă şi arăt multe dintre cele ce voi spune…”. 
Aşa că, fără să mai pierdem vremea, am plecat într-o scurtă dar binefăcătoare călătorie pe drumul care duce înspre Râmnicu Vâlcea, împreună cu ghidul nostru, un adevărat maestru al aminti­rilor şi al povestirilor pline de farmec despre istoria Jieţului, aşa cum au fost auzite de domnia sa de la străbunici, bunici şi părinţi, dar şi de la vechii momârlani, cât şi aşa cum le-a trăit chiar personal, în anumite etape ale vieţii. 
În cele ce urmează, pe parcursul a mai multe episoade, vom călători în timp împreună cu părintele Jura, companion într-o excursie neprogramată de pe drumul care sparge Cheile Jieţului, probabil unele dintre cele mai frumoase minuni naturale europene. Cu atât mai mult iarna, când zăpada aşternută pe brazii din pădure (care parcă ai impresia că sunt gata-gata să pice pe tine) şi gheaţa de pe stânci creează un spectacol fee­ric, de basm. 
 
“…Cine te-o trecut apa? Dumitru Jura cu iapa.”
“Străbunicul meu a venit prin 1840, din zona Poienii Sibiului, unde trăise pe lângă un mare crescător de oi. A venit de acolo cu “sîmbria” lui pe zece ani, care era de 300 de oi, o grămadă de cai, măgari şi câini. S-a şi făcut o strigătură frumoasă care este legată de sosirea străbunicul meu şi care a rămas în conştiinţa oamenilor, care sună aşa: “Sărăcie unde eşti,/ Pe la noi prin Păuneşti?/Cine te-o trecut apa?/ Dumitru Jura cu iapa…”. După ce s-a aciuat în Jieţ, străbunicul s-a căsătorit cu o văduvă, care avea şi un copil. Apoi a mai venit un copil, care a fost nimeni altul decât bunicul meu. Bunic care, făcând armata la Viena, a fost trimis ca maestru de vânătoare de un prinţ austriac la unul din domeniile acestuia. Şi care era, unde credeţi? Tocmai aici în Jieţ, unde prinţul avea o vastă proprietate de terenuri. Zona în care a trăit bunicul meu o veţi vedea imediat, deoarece o să mergem într-acolo...”.
 
Satul “nervos”
Pe drum, preotul Dimitrie Jura conti­nuă povestea satului în care a văzut lumina zilei:
“Satul Jieţ s-a construit după stânca pe care v-am arătat-o,  în zona Magheri, tocmai pentru că satul era protejat de stânca respectivă, de apele vijelioase ale râului Jieţ, care era atunci mult mai mare decât ceea ce vedem noi azi. Un râu numit de strămoşii noştri, daci, Rahbon, după cuvântul “rabol”, care însemna “nervos/vijelios”. Şi acum a rămas acest cuvânt, se spune despre unii cai că sunt cai “raboli” (cai năravaşi, nervoşi). Şi aveau dreptate, Jieţul fiind o apă nervoasă bine, care când se umfla facea multă jale. Eu am prins o inundaţie în 1964, când s-a construit prima porţiune din drumul pe care suntem noi acum. Atunci râul Jieţ a făcut praf acest drum, a fost ceva inimaginabil… Podurile făcute de austro-ungari la noi în sat au trebuit atunci să fie dinamitate de comunişti, deoarece se adunaseră în preajma lor lemne, frunze şi pietre care formau adevărate baraje naturale, iar apa râului nu mai avea pe unde să treacă, punând astfel în pericol satul Jieţ. Oricum Jieţul a distrus atunci 9 case, iar un alt pericol, iminent, era ca apa să ajungă să se îndrepte spre mină. Din această cauză a fost construit după aceea şi digul pe care îl vedeţi azi”.
 
“Comuniştii ne-au furat râul, iar contemporanii continuă distrugerea şi, mai nou, încearcă să ne fure şi istoria…”
O întâmplare petrecută în 1968 îi aduce preotului jieţean aminte de cei care au distrus cu bună ştiinţă naturaleţea râului Jieţ, dar şi de cei care continuă chiar şi azi acest proces. Ba, mai mult, mai nou ajung să devasteze şi să fure până şi istoria sau tradiţiile locului:
“În 1968, pe când mă aflam în clasa a X-a, ţin minte că s-au făcut prospecţiuni pe râul nostru, ca să se facă o construcţie hidrotehnică, deci un baraj. S-au făcut găuri în stâncă, iar pentru că stânca era fisurată, adică nu putea să ţină în spate o cantitate foarte mare de apă, s-a schimbat locaţia barajului respectiv, mult mai departe, pe Lotru, la Obârşia. Respectivul baraj a ajuns să fie unul dintre cele mai mari din Europa, având 300 de milioane de metri cubi de apă. Vedeţi nivelul acela de lângă pădure, care e mult mai sus decât nivelul actual al apei? Ei bine, pe-acolo curgea Jieţul în 1968. Vă daţi seama ce mare era? Ei bine, în legătură cu acest aspect, trebuie să vă spun că toţi oficialii de la Bucureşti, care veneau în vizită sau cu treabă prin zona aceasta, toţi miniştrii (ai economiei, ai cărbunelui sau finanţelor etc.), sau alţi ştabi comunişti ori persoane influente ale vremurilor respective, treceau şi pe la noi pe-acasă, unde aveam păstrăvăria. “Legiunea de partid” locală de-atunci îi aducea pe toţi “invitaţii de seamă” la păstrăvăria noastră, pe care o aveam lângă casă. De aceea ştiu cam tot ce s-a întâmplat atunci prin zona Văii Jiului, pentru că eram deja mare şi auzeam, chiar şi fără să vreau, toate discuţiile celor care veneau la păstrăvărie. De aceea ştiu să vă zic că s-a propus, în acea perioadă, captarea râului Jieţ pentru barajul de la Obârşia Lotrului. S-a spus cam aşa: în perioada de secetă maximă, prin iulie, cantitatea de apă care va fi, va merge normal pe râu în jos şi doar surplusul va merge către barajul de la Lotru. S-a făcut mai apoi ceva sub acest aspect, dar exact pe dos: au oprit întreaga apă a râului Jieţ în iulie, iar aşa-zisul surplus de apă, care exista doar “teoretic” în luna iulie, îl lăsau să treacă pe Jieţ în jos, adică nimic! Atunci ne-au furat râul şi este bine ca oamenii din Valea Jiului să ştie asta! Eram tânăr şi rebel pe vremea aceea şi am avut tăria să-l întreb pe tatăl meu, Marcu, Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească: “Tată, cum permiţi să se facă chestia asta?”. Mi-a răspuns lămuritor: “Fiule, am făcut destulă puşcărie, nu mă mai pot opune, că nu mai sunt tânăr. Sunt sătul de puşcăria pe care am făcut-o. Fă tu dacă vrei!”. Practic, după această discuţie cu tatăl meu, am început de-atunci să lupt pentru Jieţ şi satul meu! Vedeţi cât s-a furat din acest râu, de-atunci şi până azi? Se vede cu ochiul liber, de la pădure în jos şi până la râul pe care îl vedem azi că mai curge, că totul este furat! Dezastru total! Ne-au furat râul! Şi nu doar comuniştii, ci şi unii din zilele noastre, începând cu anul 2002. Au furat balastru şi piatră, distrugând toată albia Jieţului! Tot ce s-a construit în Valea Jiului s-a construit din furturi de pe Jieţ! Deci, fără nicio auto­rizaţie, au venit şi au furat permanent… fără nicio împotrivire din partea autorităţilor locale şi a poliţiei. 
Prima autorizaţie pentru a lua o piatră de pe râu este a firmei Druppo, asta după ce am făcut mare scandal şi am luat atitudine. Altfel, tot aşa lucrau şi ei. S-au dat autorizaţiile doar la presiunile făcute atunci de mine, altfel nici nu-i interesa, nici pe Druppo, nici pe cei din primărie! Şi “distrugătorii” nu au distrus doar albia, ci şi istoria!
Uitaţi, în dreapta drumului, pe direcţia Râmnicu-Vâlcea, a fost un fort dacic, iar piatra din acest fort au luat-o, vă vine să credeţi (?), primarul Ilie Păducel şi cu domnul Marchiş şi au făcut-o galbioane pe Răscoala. Au furat istoria! Am acasă o poză cu o piesă străveche, publicată în ziarele de pe vremea lui Ceauşescu, o piesă arheologică care se află azi la un muzeu din Piteşti. Este vorba de un solz de pe armura unui ofiţer roman care a fost lovită de sabie. Solzul acela picat a fost recuperat tocmai de lângă această cetate dacică, furată între timp, definitiv, tocmai de contemporanii noştri…”. 

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!

_____
Flyere, pliante, broşuri, afişe, cărţi de vizită, mape, formulare...
_____
Cataloage promoţionale 2024
_____
Plăcuţe şi indicatoare pentru case, blocuri, sedii
_____
Rame click - comandă online!
_____
Panou decorativ pentru interior sau exterior – tu alegi designul!
_____
Steaguri publicitare - click pentru a comanda!
_____
Stâlpi pentru delimitare (opritori, de ghidare) - comandă online!




_____
Cataloage promoţionale 2024


Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!
_____
Bannere şi mesh-uri publicitare - click pentru a comanda online!
Promovare
Publicitate
Newsletter