05.05.2014,  00:33:56 | 0 comentarii | 1434 vizualizari
Întâmplător sau nu, copiii foştilor inspectori şcolari de la Petroşani Ion Bogza şi Teodora Lucaciu au ajuns artişti faimoşi pe scenele ţării
de Mihai BARBU

Profesorul Ioan Ponta în dialog cu ZVJ despre Valea de altădată (V)

Clerul sub lupă. Vara şi iarna
 
- Cum erau, domnule profesor, preoţii de altădată ai Petrilei?
- Prin anii de care vorbim, ţinuta preoţilor era mai modernă şi mai practică decât cea de astăzi. Pe lângă haina lungă (anteriu), preotul purta pe cap o pălărie elegantă cu boruri mari. Vara aveau aceeaşi ţinută, adaptată căldurii sezonului, în sensul că anteriul şi pălăria erau de culoare deschisă. Bărbile, de asemenea, erau mai moderne, mai scurte şi mai cizelate. Toate acestea dădeau preotului o alură mai apropiată de enoriaşii din parohie şi de societate, în general. Astăzi, preoţii poartă, în activitatea lor parohială, comanacul cilindric pe cap şi veşmintele negre în permanenţă. În anotimpul cald, pe caniculă, are o ţinută ce-l adânceşte spre un ev mediu, îndepărtându-se de societatea de azi. Îmi aduc aminte de ţinuta plăcută a preoţilor din Petrila, de harul lor duhovnicesc, de apropierea lor caldă, prietenească faţă de societatea mireană.
 
 Agapă ecumenică în casa părintelui unit
 
- Ieri, ca şi astăzi, la Petrila erau o mulţime de biserici şi de preoţi. Care era atmosfera în această lume apusă?
- Ea se manifesta şi în domeniul apropierii dintre culte. Este de apreciat că preotul greco-catolic Hangea, parohul Bisericii Unite de la Petrila era un mare patriot şi apropiat, în egală măsură, bisericii şi enoriaşilor ortodocşi. Între locuitorii de rit ortodox şi cei greco-catolici exista o foarte bună înţelegere. Preotul unit Hangea obişnuia ca la anumite sărbători să invite în biserica sa cadre didactice împreună cu elevii ca aparţineau ambelor religii: unite şi ortodoxe. Slujbele erau frumoase şi cu un pronunţat caracter patriotic. 
Îmi aduc aminte că odată a venit şi episcopul bisericii unite, şi cu acest prilej au oficiat, într-o slujbă comună, şi preoţi uniţi şi ortodocşi. Au fost invitate toate cadrele didactice din Petrila, elevi, intelectuali şi enoriaşi petrileni. După această slujbă de zile mari, episcopul a ţinut o cuvântare pentru toţi cei prezenţi cu un puternic sentiment patriotic şi de unitate naţională.
După slujbă, preotul Hangea cu preoteasa au organizat o agapă în casa lor, la care au fost invitaţi intelectualii participanţi la slujbă, printre care au fost şi părinţii mei, preoţi ortodocşi şi alte notabilităţi ale Petrilei.
 
Ziua Regelui, sărbătorită cu fast pe stadion şi la Moacă 
 
- Ce sărbători reuşeau, înainte vreme, să adune împreună de toţi cetăţenii Petrilei?
- De 10 Mai, Ziua Regelui (şi Ziua Naţională – n.r) se desfăşurau frumoase sărbători şcolare pe stadionul de fotbal din Petrila, cu recitări, coruri, mici scenete, gimnastică ritmică şi hore populare. Totul se petrecea pe fondul muzical interpretat de cunoscută fanfară a minei Petrila, dirijată de faimosul dirijor al Văii Jiului, Josef Faubich. El a fost primul profesor de vioară al marelui dirijor Ludovic Bacs. La aceste sărbători era o animaţie foarte plăcută şi entuziastă, la care participau părinţii copiilor, oficialităţi petrilene, locuitori ai Petrilei, momârlani în frumoase costume populare.
 
Cercurile şcolare
 
Tot un fel de sărbători erau şi consfătuirile didactice, urmate de lecţii deschise ţinute la una din şcolile din Petrila, Lonea sau Cimpa. La aceste lecţii asistau toţi învăţătorii din localităţile respective. În acea perioadă, era inspector la Inspectoratul din Petroşani, învăţătorul Bogza, tatăl cântăreţului de muzică populară Ion Bogza. (El a absolvit Liceul Teoretic din Petroşani cu trei ani înaintea mea). Înaintea inspectorului Bogza a fost inspectorul Lucaci. Fiica lui, Teodora Lucaciu, a urmat Conservatorul din Cluj şi a devenit o faimoasă prim-solistă a Teatrului de Operetă din Bucureşti între anii 1954-1975...
 
Agape la cârciuma lui Moacă
 
- Nu ştiu cum au fost inspectorii Bogza şu Lucaci, dar copiii lor s-au dovedit a fi artişti de primă mână. A propos, ce se întâmpla după ce se terminau aceste spectacole omagiale? Lumea mergea acasă sau...
- După aceste spectacole, colegii dascăli, doamne şi domni, împreună cu notabilităţile petrilene, preotul ortodox, preotul greco-catolic se duceau la restaurantul lui Moacă. Acesta avea nişte camere mai selecte la etaj, unde se organizau mici agape. Se serveau aperitive stropite cu ţuică de prune şi fripturi stropite cu vin sau bere. Mi-a rămas şi acum în nări răcoarea plăcută a acelor camere, unde plutea aroma apetisantă a ţuicii de prune, întrepătrunsă armonios cu mirosul plăcut al bucăţilor de telemea de oaie, scoase proaspăt de la putină, aşezate din belşug pe platouri şi completate de feliuţe de cârnaţi afumaţi, de felii de slăninuţă şi şunculiţă. Din loc în loc, erau farfurioare cu măsline oacheşe scoase chiar atunci din uleiul lor. Atmosfera era plăcută şi veselă, se ţineau mici spiciuri, se adresau felicitări cu ocazia evenimentului, se spuneau glume, se râdea şi, în încheiere, toată lumea pleca satisfăcută spre casă.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 8 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter