16.05.2014,  02:01:56 | 0 comentarii | 4653 vizualizari
Doamna Stela Nica din Petroşani ne dezvăluie Secretele femeilor frumoase şi ale bărbaţilor virili din oraşul Erbil din Kurdistan
de Mihai BARBU

Continuăm, azi, cu un episod suplimentar, discuţia noastră cu d-na Stela Nica din Petroşani - o asistentă medicală care a cunoscut timp de doi ani, în mod nemijlocit, lumea arabă. Pentru noi această lume ne pare plină de exotism deoarece fie că am aflat-o fie din cărţi, fie din filme. E pentru prima dată când ziarul nostru se apleacă asupra unor realităţi de peste mări şi ţări descrise de oameni care au fost la faţa locului. Misiunea noastră s-a rezumat la a vi le aduce, în manieră jurnalistică, în faţa dv. 

Pare nefiresc dar, la ei, nunţile se fac joia, iar week-end-ul cade, de fiecare dată, într-o vineri
 
- Din baza americană din Iraq am plecat la Life Line Clinic aflată în localitatea Erbil din Kurdistan. Clinica aparţine unor patroni din Kuweit şi Kurdistan. Echipa noastră era formată din doctoriţa Heba din Egipt plus două asistente: Dana din Brăila (cu care am fost împreună în Balal) şi cu mine. După şapte luni, doctoriţa din Egipt a fost înlocuită de d-na dr. Sahar care era de origine kurdă. Amândouă erau nişte profesioniste deosebite. Echipa clinicii era formată din doar 7 persoane, dar era extrem de performantă. Acolo nimeni nu încurcă lucrurile. Adică doctorii nu prestează şi la stat şi la privat. Ori, ori... Cei care lucrează în sistem privat se dedică, în întregime, doar acestui job. Programul clinicii era de la ora 12 până la ora 20 seara. Farmaciile erau deschise între orele 14 şi 22. Fiind foarte cald, dimineaţa toată lumea doarme. Managerul era un kurd, dr. Hunar, care s-a specializat în medicină generală. Contabilul nostru era dl. Abu Ahmed, un economist originar din Egipt. Mai era şi o femeie de serviciu. Pe acest post, de „cleaner”, fluctuaţia a fost destul de mare. La început a fost o filipineză, apoi a venit o kurdă iar, la final, am prins o arăboaică. De recepţie se ocupa o fată (poliglotă) ce vorbea patru limbi: kurda, araba, engleza şi franceza. Clinica avea 200 mp şi 7 încăperi funcţionale. Faţă de cum este la noi, în Kurdistan totul era diferit. De exemplu, eram libere vinerea, iar nunţile aveau loc joia. 
 
Femeile veneau la clinica de înfrumuseţare în fruntea unui întreg alai
 
- Femeile care veneau la clinică erau îmbrăcate în patru feluri: 1. ca europenele; 2. ca şi noi, dar aveau în vârful capului o eşarfă; 3. cu abaya şi higeab (adică erau îmbrăcate în negru din cap până-n picioare, însă aveau faţa descoperită) şi 4. acoperite din cap până în picioare, având haine colorate şi un batic foarte colorat.
Femeile nu ne lăsau să le vedem părul. Clienţii noştri erau atât bărbaţi, cât şi femei. Uneori veneau şi copii. Aveam un foarte căutat „cabinet de podologie” (ceea ce înseamnă în engleză „foot care”). Pe româneşte, era vorba de îngrijirea picioarelor. Eram dotaţi cu creme de ultima generaţie din Germania şi lasere extrem de performante. Femeile voiau un epilaj definitiv, pentru că, doar cu tratamente tradiţionale, pilozitatea persista.
Femeile din Kurdistan au un adevărat cult al frumuseţii. Bărbaţii kurzi au câte 2-3 neveste. Prima nevastă are tot interesul ca bărbatul său să nu-şi mai ia şi o a doua nevastă. Iar cea de-a doua vrea ca bărbatul ei să nu ajungă şi la cea de-a treia. Şi aşa mai departe...
Din acest motiv, aş zice, femeile din Erbil aveau nevoie de epilări repetate ca un atuu pentru atragerea bărbatului doar în sfera ei de influenţă. O caracteristică genetică a femeilor din această lume este excesul de pilozitate la nivelul membrelor inferioare. Dar această pilozitate se manifestă şi la nivelul feţei şi al membrilor superioare. Un tratament adecvat şi intervenţiile cu laser înlăturau, în şase şedinţe, tot părul aflat în exces. De obicei, femeile veneau la clinică însoţite de soţi (care plăteau onorariul), de mamă, de tată şi, dacă era vorba de o persoană importantă, erau prezenţi şi bodyguarzii. Un adevărat alai...
 
În Kurdistan totul se negociază. Dar nu şi la mall-uri 
 
- Bărbaţii veneau să-şi aranjeze barba cu laserul. Înainte, ei treceau pe la frizer, care le aranja barba sau mustaţa. Apoi, cu laserul, li se înlătura, definitiv, partea din barbă pe care frizerul o răsese înainte de operaţie. Pentru a-ţi înlătura tot ceea ce nu voiai să mai ai pe faţă (fire de barbă inutile sau negi inestetici), trebuia să faci 4-5 şedinţe. După prima şedinţă trebuia să treacă 45 de zile ca să poţi face şedinţa următoare. La femei, unde opera­ţiile erau mai delicate, preţul era de 200 de dolari, iar la bărbaţi preţul era fixat la jumătate. În dotarea clinicii era şi un „fractional laser”, care contribuia la întinerirea pielii feţei. În urma tratamentului, pielea feţei era mult mai întinsă. Se puteau trata, de asemenea, urmele lăsate de vărsatul de vânt, de tăieturi sau de cicatrici. Preţul era de 300 de dolari. Trebuie să vă spun că toate aceste preţuri se puteau negocia. Singurul loc unde nu se putea negocia nimic, în Kurdistan, erau mall-urile. În rest, nu există preţuri fixe în Kurdistan. Poate doar salariile pe care le primeam noi erau neschimbate. Medicii primeau 4.000$ pe lună iar noi, asistentele, aveam 1100$. Proprietarii clinicii ne-au oferit cazarea gratuită şi ne-au plătit şi transportul dus-întors de acasă până-n Erbil. Masa, pe lună, ne costa cam 200$. Ce să mai zic? Munca, la alţii, e o comoară!

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 9 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter