Investiţiile guvernamentale în Valea Jiului au fost stopate anul trecut, fără drept la apel. Guvernul  USL a venit cu o politică de stânga, care asigura o parte din drepturile financiare ale diferitelor categorii de cetăţeni, angajaţi la stat şi pensionari.

 

Pentru a nu risca un deficit bugetar asigurând drepturile financiare promise, guvernul a oprit investiţiile, a pus punct proiectelor infrastructurale de proporţii. Însă, tocmai aceste investiţii puneau în mişcare rotiţele supravieţuirii pentru o categorie importantă, cea a angajaţilor în domeniul privat, angajaţi ai firmelor care câştigau proiectele de investiţii. Nu numai aceştia primeau un salariu, câştigându-şi o pâine, ci şi cei din ramurile adiacente, de exemplu furnizorii.  Odată oprite aceste rotiţe care puneau în mişcare şi economia privată, a fost nevoie de restructurări. În sectorul de stat salariaţii îşi recăpătau din drepturi, în cel privat se pierdeau. 

În Valea Jiului majoritatea populaţiei active lucrează la stat. Sectorul minier a fost şi este cel mai mare angajator. Cei care pleacă din acest sector ajung şomeri. Rata şomajului în judeţul nostru este de 7,5 la sută. Cei care au părăsit sectorul de stat ar trebui să fie absorbiţi în sectorul privat, la fel şi tinerii care termină liceul sau facultatea. În sectorul de stat angajările sunt limitate, posibilităţile la fel, mai ales că vorbim despre o zonă monoindustrială, care are probleme serioase, unde o parte dintre mine urmează să fie închise.  Şansa persoanelor în căutarea unui loc de muncă rămâne industria privată, nu inexistentă, dar foarte slab dezvoltată în Valea Jiului. În afară de câteva ateliere şi fabrici de dimensiuni reduse, vânzările şi serviciile mai absorb din oferta de lucru. Mult prea puţin pentru nevoile Văii, care sărăceşte pe zi ce trece. 

În tot judeţul Hunedoara cifra de afaceri a companiilor este de 2,2 milioane de euro.  Pentru ca o zonă, un judeţ, să fie dezvoltată, să asigure o piaţă a ofertei de muncă de bună calitate, ar trebui să aibă o cifră de afacere a companiilor de minim 5 miliarde de euro anual.  Atunci am putea spune că judeţul nostru balansează economia românească. Cu toate că faţă de alte judeţe Hunedoara are un scor bun la cifra de afaceri, grosul investiţiilor private rămân departe de Valea Jiului, se concentrează la Deva.

Valea se transformă dintr-o zonă monoindustrială strategică într-o zonă monoindustrială sărăcită. Investiţiile statului sunt, la momentul actual, nule. În minerit nu s-a investit şi nu se va investi niciodată la modul serios, iar sectorul privat, cel al investiţiilor private, are un handicap grav. Ca la orice caz de handicap, în loc statul să intervină şi să ajute continuând investiţiile în turism, care, la rândul lor, generează locuri de muncă, vânzări şi stabilizează economia locală, statul declară investiţiile în proiectele infrastructurale ca nejustificate şi le abandonează.  Având în vedere toate acestea, atunci care este şansa Văii? Ce se va întâmpla odată ce va fi pus lacătul pe câteva dintre minele din Vale? Unde sunt investitori privaţi? La aceste întrebări ar trebui să răspundă orice reprezentant politic căruia noi 

i-am oferit votul. Dacă statul nu vrea să investească în Valea Jiului, care sunt planurile lui de a ajuta la dezvoltarea economiei private? Pe scurt, noi cui rămânem?