05.06.2014,  17:41:49 | 0 comentarii | 1057 vizualizari
S-a întâmplat la Lonea prin anii 1935-1936 / Cum şi-a căutat nevastă Traian Moşic
de Marian BOBOC

Traian Moşic, preot şi hâtru memorialist al estului Văii Jiului, este o mai veche cunoştinţă a cititorilor Prăvăliei… noastre. Astăzi vă invităm la o lectură cu un subiect mai deosebit: preotul Traian Moşic ne povesteşte cum şi-a căutat, şi în cele din urmă şi-a şi găsit, consoarta. Acţiunea se petrece în anii ’35-’36. După lectura avatarurilor căutării consoartei, am tras concluzia că în Lonea interbelică locuia un număr însemnat de femei nu doar şarmante, dar şi cu lectură la bază. Dacă nu ne credeţi, luaţi de citiţi… Mulţumim distinsului poet Dan Nistor pentru colaborare.

Am stat un an acasă (după absolvirea facultăţii teologice – n.r.), ajutând în treburile gospodăriei. Mă preocupa găsirea unei partenere de viaţă, astfel să pot fi sfinţit ca preot şi să-mi aflu parohia, pe care mult mi-o doream să fie în Valea Jiului, aproape de părinţii mei şi de locurile dragi ale copilăriei şi tinereţii.
Tata îmi dădea diferite sfaturi, văzându-mi viitorul meu de preot alături de o femeie potrivită de a fi preoteasă.
Vecin cu noi era preotul Simion Suciu, din parohia Cimpa, care avea încă două domnişoare nemăritate. Tata mi-o recomandă pe Lena, dar era cu mulţi ani mai vârstnică decât mine. Îmi recomandă apoi pe Cornelia Branga - cu tatăl om înstărit, poienar cu prăvălie şi cârciumă în Cimpa.
Noroc cu mama, care i-a spus: „Dănucă, tu cum vorbeşti?!, avere avem noi destulă!”.
Atunci aduce vorba de Mărioara lui Radu. Radu, alt poenar care a avut prăvălie şi care avea locurile apropiate de cele în care m-am născut şi am copilărit, dar stătea mult prin prăvălie şi cârciumile apropiate. Îmi spune tata: „Ba că-i bună Nica Ileana Codrean”. L-am rugat pe tata să mă lase în pace, că mi-oi găsi eu o muiere. Îmi zice apoi de Hani Glodean, fosta mea colegă. Părinţii, onorabili, aveau un restaurant.
Îmi plăcea Mariţi Borza, frumoasă, tot colegă de-a mea, dar care foarte devreme s-a lăsat curtată de un tânăr mult mai în vârstă decât ea, Tolvay Ilnö. Mai târziu, ing. Mărdărescu o lua şi o plimba zilnic cu maşina sa. Inginerul avea singura maşina din Lonea, era băiatul generalului Mărărescu, care a luptat la Mărăşeşti şi la Budapesta împotriva lui Bela Kuhn. Mai târziu, când Episcopul român din S.U.A. Policarp Morusca mi-a propus să iau o parohie ortodoxă pe pământ american, Mariţi mi-a spus s-o iau de soţie şi să meargă cu mine. S-a măritat apoi cu Duşa şi apoi cu Stoica Nicolae, ambii divorţând…
Vichi Pop… m-au alungat insistenţele mamei sale, care tot îmi spunea: „Vichi ar fi bună pentru tine”.
Tomuţa Neli… învăţătoare, bună, cuminte, cu tatăl său, subfuncţionar la Direcţia Minelor Lonea, eram per-tu, m-a speriat maică-sa, gureşă, vulgară.
O altă insistenţă care m-a făcut să fiu distant faţă de fetele Tecău – Nuţi-Irina (învăţătoare în Lonea, care picta frumos) şi Reli-Aurelia (absolventă a Şcolii Normale din Lugoj şi ea învăţătoare în Lonea) -, fete studioase, cu biblioteci, a fost a preotului şi prietenului de suflet Coriolan Drăgan. Acesta, fără să mă întrebe, îi dă nădejdi tatălui, Petru Tecău, şi Nuţicăi că ar fi bună pentru mine.
Cu Dumitru Pop (viitorul meu naş de cununie), cu Traian Bârsan, cu Murgu Traian (per-ceptor în Lonea) eram prie-teni şi adesea ne întâlneam pe la Cazinoul Funcţionarilor din Colonia Brătianu, la cârciuma-restaurant-cinema-tograf Krupa.
Într-o zi l-am rugat pe Murgu – care se căsătorise în ianuarie 1933 cu Septimia Crişan, avându-i naşi de căsătorie pe Dumitru Pop şi Mărioara (una din cele 3 fete ale preotului Simion Suciu) – dacă mi-ar face un serviciu. Anume, să aducă vorba despre intenţia mea de a mi-o prezenta pe Cornelia, sora Septimiei. Cornelia era secretara notarului Pop Valer, din Peşteana, rudă cu Dumitru Pop. Aşa 
că tot îmi făceam 
drumuri, aveam tre-buri pe la primărie, mai stam de vorbă cu Cornelia, ba o întâlneam pe stradă. Era cetită, discutam despre lecturile co-mune.
Fetele Crişan au fost invitate când am făcut excursia la stâ-nele de pe Valea Popii cu studenţii teologi de la Sibiu în mai 1935. Au fost invitate la balul nostru de la Restaurantul Krupa şi l-au cazat pe colegul nostru teolog Hariton Eşeanu. Aşa că deve-nisem prieteni, cu un început de ataşament reciproc. Timi era comunicativă, deschisă, veselă, în contrast cu Murgu Traian, din Banatul Sârbesc, mai închis şi puţin la vorbă.
Într-o ocazie, în grădina lor din Colonia Brătianu (atunci Wekerle), care pe româneşte în copilăria mea avea numele de Ploştină, până una-alta ne-am hotărât să ne logodim. Aceasta a fost în 25 martie 1936, de Bunavestire sau Blagoveştenia. În aceeaşi zi 
s-a sinucis un prieten comun, Ivan Cernovics, cu origini nobiliare în Zam şi apro-piat al familiei Mociorniţa, care era sanitar în Lonea, colaborator al dr. Şandor. Eram prieten cu el. M-a dus la castelul lor din Zam, unde am cu-noscut-o pe mama sa, pe sora sa Xenia, pe unchiul său, generalul Dokand. George Tătărescu cumpă-rase de la Zam partea şi averea lui Dokand, care avusese un frate, Paul-Poli, care s-a sinucis tot prin împuşcare.
Abia ne logodisem, când parcă era un făcut, tocmai au venit la Lonea mama Lenuţei Rădulescu de la Pui, sora lui Nică Rădulescu - soţul lui Izi Bocanici. Mă căutau acasă, cu nu ştiu ce pretext, eu nu eram acasă. Familia Rădulescu mă dorea la Pui, cu vreo doi-trei ani în urmă. Lenuţa Rădulescu m-a căutat şi la Sibiu, m-am fotografiat cu ea pe malul lacului din pădurea Dumbrăvii. M-au vizitat şi Marioara cu Nuţa Moraru din Lonea. Erau chiriaşii noştri, Morar Ion, tatăl lor era frizer şi pantofar. Mi-a scris câteva scrisori Lenuţa Rădulescu, când am observat cum scrie, m-am îngrozit.
După aceste intercalări mă întorc iarăşi la noi. În 24 mai 1936 ne-a cununat preotul Costică Zoican în Biserica Petrila-Poeni. Naşi au fost Dumitru Pop şi Maria. Nunta, masa, s-a ţinut la Restaurantul Krupa, în sala cea mare a cinematografului. Mâncarea, băutura, dulciurile au fost comandate tot de la D-na Krupa. Din partea mea au fost părinţii, sora mea Victoria şi cu Bolog, restul cunoştinţe şi prieteni ai familiei Murgu-Crişan. Toate cheltuielile le-a suporta Murgu. Lumea cea mai multă credea că vom „striga” darurile. Ori, asta nu s-a făcut, şi au fost mulţi care au stat până dimineaţă, necinstind nunta cu nimic. Imediat după orele 12 ne-am retras. Restul a rămas să le termine Murgu şi Timi.

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 8 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema
Veşti tragi-comice ne sosesc din cea mai estică mină a Văii Jiului: Mina Lonea. Ne facem datoria faţă de angajaţii greu &ic[..]
20.11.2014, 20:54   |    32 comentarii
În Colonia de jos din Lonea mai există, într-o stare deplorabilă, Casa Mărdărescu. Aceasta a aparţinut, odinioar[..]
11.06.2014, 22:07   |    0 comentarii
Publicitate
Newsletter