Coşul de fum, componentă importantă a instalaţiei de evacuare a gazelor de ardere 

 

La sfârşitul lunii trecute, am publicat o notă în care am relatat pe scurt despre o operaţiune deosebit de importantă derulată la investiţia care prinde contur în incinta SE Paroşeni.

 

Nu ştiu dacă cei

de la SC Tecnoservice Bucureşti SA au ţinut seama de cele trei ceasuri rele care se arată în ziua de marţi. Bănuiesc că nu, din moment ce au planificat prima parte a lucrării pentru ziua de 27, iar pe a doua pentru următoarea, miercuri, 28 mai. Au fost, într-adevăr, trei ore, dar deloc rele. Au fost cele în care, uşor, uşor, macaraua de mare putere a ridicat primul tronson al coşului de fum aferent instalaţiei de desulfurare gaze arse. Investiţia despre care am amintit în introducerea acestui reportaj.

 

Subsemnatul a ajuns la

termocentrală cam la un sfert de oră de la începerea acestei dificile operaţiuni. De pe electrofitre prive­liştea a fost una impresionantă. Absorberul, încă înconjurat de schele, şi macaraua de lângă ea care ridica primul tronson al coşului de fum mi-au creat o imagine asemănătoare cu cele de la Cape Canaveral, văzute la televizor, când cu lansarea vreunei rachete spaţiale. Chiar şi când, la puţin după ora opt, a început să plouă cu găleata, nu am abandonat. Deşi plecasem de acasă doar în tricou, iar până când una dintre doamnele care m-au însoţit la cota +30 a adus o umbrelă eram deja leoarcă.

 

Primul tronson

al coşului de fum cântăreşte 20 de tone, iar cealaltă bucată, care s-a pus peste el în ziua următoare, are cu cinci mai mult. În acest fel, înălţimea ansamblului absorber-coş de fum este de 60 de metri.  Înălţime determinată, astfel încât să se asigure o dispersie adecvată a gazelor de ardere în atmosferă, în vederea respectării concentraţilor maxime a substanţelor în aer, stabilitate prin Ordinul MAPM nr.592/2022. De fapt, procesele chimice importante ale instalaţiei de desulfurare se petrec în interiorul acestui ansamblu. 

 

Gazele de ardere provenite

din arderea combustibililor fosili în cazanele energeti­ce sunt trimise - după trecerea prin instalaţia de desprăfuire, pentru reţinerea pulberilor de cenuşă - spre instalaţia de absorţie. Reţinerea bioxidului de sulf se realizează prin pulverizarea unei suspensii absorbante în gazele de ardere. Şi, mai departe, gazele de ardere odată desulfurate sunt evacuate în atmosferă prin acest coş de fum umed. I se spune umed, deoarece, datorită temperaturii gazelor de ardere desulfurizate (50-60 de grade Celsius), condensul rezultat este preluat prin intermediul unui sistem interior de colectare şI introdus, printr-o conductă, în absorber. Dacă mai vreţi să ştiţi ceva despre coş, vă mai pot spune că este din oţel, iar prin interior este protejat prin tehnologii moderne împotriva coroziunii şi eroziunii. 

 

Marţi, 28 mai,

cu ocazia acestei operaţiuni am avut onoarea şi plăcerea să fac cunoştinţă cu domnul ing. Răzvan Popescu, directorul general al SC Tecnoservice Bucureşti SA, cu directorul tehnic Ion Cuhulea, cu managerul de proiect, ing. Dan Apalaghiri, dar şi cu ing. Octavian Dobrescu, şef de şantier, cu care, conform dispoziţiilor redacţionale, voi avea o colaborare mai îndelungată. Pe domniile lor i-am cunoscut în prezenţa domnului ing. Doru Vişan, directorul SE Paroşeni, ca întotdeauna o gazdă deosebit de amabilă, şi a doamnei inginer – sper că mă iartă, fiindcă o menţionez la urmă - Adriana Buşoniu, şef Birou Mers Economic SE Paroşeni. 

 

Timp de două zile, 

domniile lor au urmărit, cum, pe rând, cele două tronsoane ale coşului de fum, care, împreună, cântăresc 38.794 kg, au fost ridicate şi montate, iar directorul general al SC Tecnoservice Bucureşti, cel tehnic şi managerul de proiect au plecat de la Paroşeni doar după ce li s-a raportat încheierea cu succes a operaţiunii. Cu alte aspecte care privesc investiţia de la SE Paroşeni voi reveni în reportajele mele viitoare.