26.03.2009,  16:30:05 | 0 comentarii | 796 vizualizari
ZAMFIRA, FIICA LUI MOISE VOIEVOD, A DOUA CTITORĂ A MĂNĂSTIRII PRISLOP (V)
de Ziarul Vaii Jiului
Fiica lui Moise-voievod avea temei serios să fie îngrijorată, aşteptând pe ginerele său Pal Csaky, căci nu putea răzbate singură prin satele de munte fără să fie prădaţi. În timpul acestei frământări auziseră deodată vocea cunoscută a lui Pal Csaky, care întreba  pe moşul din tindă de urma lor. Porniră cu toţii călare. La ieşirea lunii pline trebuiau să fie aproape de crucea hotarului ardelean, aşezată la o leghe departe de zidurile cetăţii Bran. Comandantul cetăţii Bran tocmai schimbase straja de zi prin cea de noapte la crucea hotarului. Cei care izbutiseră să urce mai repede creasta zăriră la lumina lunii mai multe cruci albe care străjuiau, alături de crucea hotarului, somnul de veci al celor ce apăraseră cândva cetatea. Luminiţa de la crucea de hotar ardea şi pentru celelalte, ca o steluţă desprinsă din hlamida strălucitoare a văzduhului. 
Puntea se lăsă peste şanţul plin cu apă, iar oaspeţii intrară în curtea castelului, unde-i aştepta comandantul. Pal Csaky înaintă spre comandant şi după ce îl salută îi spuse că aduce o hârtie de la cancelaria rega­tului, pe baza căruia să aibă bunăvoinţa să găzduiască după cum se cuvine rangului ce-l poartă; la nevoie să dea şi ajutor, de se va ivi prilejul vreunui atac ostăşesc. Iată, aici e strălucita doamnă Zamfira, fiica voievodului Moise. Vă roagă de găzduire vremelnică în castel. Regina însăşi cere supuşilor săi ocrotire şi sprijinii pentru numita doamnă şi casa ei cu patru copii, fugiţi cu toţii de urgia voievodului Mircea Ciobanul. 
Şi pentru a se şti ce s-a petrecut în acea vreme, scribii saşi ai castelului trecură în catastifurile lor ziua, ora sosirii, persoanele venite, numărul ostaşilor, cartea lor de drum şi tainul ce trebuia să li se dea fiecăruia. 
Familia lui Pal Csaky era de origine română, dar îşi schimbase numele şi credinţa, înnobilându-se prin eroismul faptelor ostăşeşti, pe timpul lui Ion Corvin de Huniade. La fel ca dânşii erau multe alte familii de români ca: Betbleneştii, Mailateştii, Kemeneştii, Cândeştii, Telekesii, Bariaseştii. 
Zamfira, după ce spune că i-ar fi plăcut să rămână lângă el şi Ana, gândeşte că ar fi mai cuminte dacă
n-ar sta în ochii iscoadelor lui Mircea-voievod  şi că ar fi mai nimerit pentru ea şi pentru copiii săi să găsească adăpost şi aşezare la vreun domeniu, în apropiere de Alba-Iulia. Alba-Iulia, ajunsă centrul regatului ungar după ce Buda fusese prefăcută în paşalâc cu un beglerbei în locul sultanului, era o cetate fără întărituri şi fără tradiţie de mare oraş. 
Ca să se aşeze temeinic în Ardeal, Zamfira ceru voie, încă de la cele dintâi zile ale sosirii sale, să vadă pe regină. Îşi amintise că auzi vorbind pe maica-sa, doamna Anca de castelul Stremţ şi de domeniul de la Aldyod, care aparţinuse cândva familiei bunicului ei, Radu cel Mare, dăruit de Vladislav al Ungariei lui şi urmaşilor săi. 
Ideea Zamfirei de a i se da ei, ce fusese a străbunului său, nu era rea şi-şi găsi adepţi convinşi în Ana şi bărbatul său. 
Isabella, îndată ce auzi de sosirea Zamfirei, dori să o cunoască, fiindcă faima ei ajunsese până la urechile sale de pe când era la Constantinopol, de aceea îi trimi­se cu multă plăcere invitaţia de la balul pe care voia să-l dea. 
De cum intră, Zamfira înaintă repede spre regină şi făcându-şi loc printre cei care-o salutau pe aceasta, se opri în faţa ei. În cea dintâi clipă, Isabella rămase puţin uluită de înfăţişarea sa. Recunoscând pe tinerii Csaky, ce stăteau de o parte şi de alta a acelei făpturi minu­nate, îşi dădu repede seama că trebuie să fie Zamfira. Îi întinse mâna prieteneşte cu toată plecăciunea fiicei lui Moise-voievod, care cunoştea eticheta unei curţi, şi, oprind pentru un timp şirul celor care o urmau, se prezentă lui Ion Sigismund. 
- Am aflat – vorbi cel dintâi acesta, într-o blună românească - de ospitalitatea şi nepreţuitul sprijin dat de domnia ta trimişilor noştri la Constantinopol şi am dori, împreună cu augusta mea mamă, să vă fim  şi noi la rândul nostru de vreun folos. 
 
Prof. Gheorghe I. Drăghici-Slăvuţescu

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 3 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter