03.07.2014,  21:31:18 | 0 comentarii | 1948 vizualizari
Cum a oprit preotul Traian Moşic / Năruirea bisericii mici din Colonia „Pr. A. Stanca”
de Marian BOBOC
La câteva luni de la capitularea Germaniei, şi la câteva zile după ce „Little Boy” şi „Fat Man” au „atomizat” Hiroshima şi Nagasaki, comunitatea petroşeneană sună mobilizarea întru cele sfinte. Preotul ortodox Traian Moşic devine motorul Comitetului de iniţiativă pentru reconstrucţia bisericii ortodoxe române din colonia Pr. A. Stanca, locaş care astăzi poartă Hramul „Izvorul Tămăduirii”, fiind amplasată pe str. George Enescu.
 
Din apelul comitetului, publicat la 15 august 1945, aflăm starea micii şi istoricei biserici petroşenene, de unde derivă motivele imperative ale reconstrucţiei:
„Bisericuţa de lemn ortodoxă din Petroşani, ridicată acum mai bine de 200 de ani de către puţinii ţărani localnici, a ajuns de vreo 25 de ani încoace, să nu se mai poată sluji în ea, din cauza deteriorării ei aproape în întregime. Acum, ţăranii şi muncitorii care locuiesc în acest cartier periferic al oraşului Petroşani, împreună cu consiliul parohial ortodox din Petroşani, au hotărât să reconstruiască acest vechi locaş de rugăciune.
Această bisericuţă, cea mai veche din Valea Jiului, unde au slujit preoţii Popa Iosof - preot ţăran din Valea Galbeni (Jupânesele), Miclăuş Covrăgeanu, în scurta şedere pe aceste meleaguri, şi apoi părintele Avram Stanca, a fost în trecutul ei o citadelă a ortodoxismului.
Dacă ortodoxismul se menţine în puterea lui de astăzi în aceste părţi, aceasta se datoreşte firii dârze şi hotărâte, de a înfrunta toate loviturile, a ţărănimii noastre jiene, în fruntea cărora stăteau preoţii lor - la bine şi la rău - care, cu toţii, preoţi şi popor, formau un puternic zid de apărare al sufletului şi al sfintelor lăcaşuri.
Astăzi, când oraşul Petroşani a luat o dezvoltare frumoasă în altă parte, biserica, care era în centrul comunei de altădată, astăzi a rămas la margine.
Ţăranii noştri şi muncitorii, îndeosebi cei de la Calea Ferată, care locuiesc în acest cartier, şi-au exprimat de mult dorinţa de a se repara această bisericuţă.
Au fost multe greutăţi şi piedici. Astăzi le considerăm înlăturate şi luptăm pentru cât mai grabnica ei reconstrucţie.
Este aceasta şi o dorinţă arzătoare a familiei Preotului Avram Stanca, care a păstorit şi a zidit atâtea bisericii în cel mult 50 de ani de binecuvântată şi rodnică păstorire în Valea Jiului.
Rugăm şi pe această cale pe credincioşii de inimă să ne ajute cu bani pentru reconstrucţia acestei sfinte biserici.
S-a constituit un comitet de reconstrucţie, având cassier pe păr. Traian Moşic.
Ne lipsesc 2.500.000 numai pentru lucrările ei în mare. Aşa că ne-am bucura din suflet şi vom pomeni la sfintele slujbe pe toţi aceia care ne vor ajuta.
Ţăranii noştri contribuie cu sume de bani, braţe de muncă şi pentru transportul materialelor etc., pentru a ne putea vedea cât mai curând înfăptuit acest nobil gând.
Adresăm acest apel tuturor sufletelor care ne vor înţelege şi le mulţumim cu anticipaţie pentru jertfa lor şi rugăm pe Dumnezeu să le o răsplătească”.
Cum şi în 1945 s-a păstrat cutuma interbelică de a face publică lista donatorilor, preotul Traian Moşic peste o lună aduce în ziarul local, la 15 septembrie 1945, „Mulţumire” celor care au fost convinşi de apel: „Comitetul de iniţiativă pentru reconstrucţia bisericii ortodoxe române din colonia Pr. A. Stanca din Petroşani aduce pe această cale cele mai călduroase mulţumiri persoanelor jertfitoare de mai jos, care au donat până acum pentru reparaţia acestui vechi locaş de rugăciune. Îi menţionăm aci după ordinea în care au donat. Au donat d-nii: Ungur Iosif - 30.000 lei, Gârbea Ion - 20.000 lei, Buză Lazăr - 5.000, Dăron Ion - 5.000, Jitea Dumitru - 5.000, Banca Populară Parângul - 30.000, d-na şi dl. Vasile Taloescu - 5.000, Vasile Bota - 10.000, Şotângă Ion - 20.000, Dr. Ionel Moga - 25.000, Ion Bâjia - 20.000, Dumitru Ionescu Bucureşti - 10.000 lei, iar d. Marcu Bozici întreaga cantitate de var. În total - 180.000 lei. Tuturor le mulţumim şi rugăm pe Dumnezeu să le răsplătească jertfa şi nădăjduim că pilda d-lor creştinească va fi urmată şi de alţii. Subscripţia pentru refacerea bisericii rămâne deschisă”. De reţinut numele lui Iosif Ungur, care a fost primul donator, dar şi a altor personalităţi petroşenene, cum ar fi Vasile Taloescu (împreună cu consoarta Stăncuţa, care era învăţătoare) - directorul-proprietar al longevivului săptămânal de limba română Avântul, Dr. Ionel Moga - fost preşedinte al PNL Petroşani şi destoinic primar al urbei, Ion Bâjia - vechi comersant şi fruntaş al PNŢ.
Gestul primilor donatori are efect. În octombrie 1945 se mai strâng 185.000 lei. Donează câte 20.000 lei Dan Buzdugă, Stelu Popa, Nicolae Popa şi Dumitru Popa; câte 10.000 lei - Ion Stancău, Ion Băran, Ion Barna, Petru Stancău, Ion Ţăran, Hârţ Arsenie, Băran Petru, şi câte 5.000 lei - Petru Dăron-Păpuşel. De remarcat că unul dintre donatori, Vasile Popa, „recidivează”, donând pentru a doua oară.
Probabil că din cauza anotimpului hibernal, donaţiile stagnează. Astfel că până în primăvara anului 1946 nu mai avem nici un semn de la comitet. Abia la 30 martie 1946, aflăm de alte fapte bune. Câte 10.000 lei scot din buzunar inginerul Gheorghe P. Bogdan (care ocupa o funcţie importantă la Inspectoratul Minier) şi momârlanul Iosif Popa din cătunul Galbena, iar comerciantul Pompiliu Florea contribuie cu 5.000 lei.
La 1 aprilie, Gheorghe Armancu şi Gheorghe Cătă colectează de la angajaţii CFR o sumă importantă: 834.100 lei. Lor li se mai adaugă încă 200.000 lei (din partea Parohiei Petroşani), 73.600 lei (de la funcţionarii şi angajaţii depoului CFR) şi 5.000 lei (de la Silvia Necşa).
Din aprilie până în iunie 1946 sporeşte numărul donatorilor: de la CFR, colectă făcută de Armancu şi Gheorghe Căta - 83.000 lei; Dan Bârlida - 60.000 lei; Ion L. Ion Ţăran, Ion Vâlv Popa, Ion L.D. Serdan şi Petru Arad - 40.000 lei; Ioan Bunea - 30.000 lei; A. Barbura - 21.500 lei; Petru Bârlida, Dumitru Bârlida, Petre Prodan, Petre Ţăran, Nicola Boţa, Petru Lăban şi P.L. Ion Bunea - câte 20.000 lei; Dumitru Blag şi Ion şi Marina Daj - câte 15.000 lei; Rusalin Petre Boţa, Ion Cătuceru, Petre I. Dănuţ Boţa, Petre al Vasiei Mucenic, Alexandru Stoica, Ion. Bârlida, Nicolae Vâlvărescu, Ion Boldea, Constantin Boţa, Dan Boţa, Mircea Dăroni, Gheorghe Bârlida, Marin Vid Popa, Grigore Lăban şi Carol Blaga - câte 10.000 lei; D. Lardan - 5.000 lei; Ion Pavel - 1.000 lei; Cornel David (elev de liceu) - 5.000 lei; Mirea Dumitru - 200 lei.
La un an de la înfiinţarea comitetului pentru reconstrucţie, la 26 august 1946, demarează, în sfârşit, lucrările de reconstrucţie ale bisericii. Comitetul a reuşit să strângă 2.000.000 lei. Deşi, în apelul din august 1945 devizul numai pentru lucrările ei în mare era estimat la 2,5 milioane lei, în septembrie 1946 aflăm o altă sumă mult mai mare, probabil pentru toate lucrările: peste 20 milioane de lei. De aceea, motorul acţiunii „reconstrucţia”, preotul Traian Moşic, comunică cum ar putea fi depăşit acest moment delicat financiar: „Cum lucrarea necesită o sumă de peste 20.000.000 lei, s-a făcut o repartiţie pe toţi capii de familie ţărani pentru suma de 17.000.000 lei, cât s-ar putea încasa. Rugăm pe această cale pe toţi bunii creştini care mai vor să doneze bani, materiale, ca: var, ciment, trestie, cuie, fierărie, ţâţâni şi orice material nou sau vechi potrivit, primim cu bucurie”. După ce mulţumeşte donatorilor, preotul Moşic le arată cu fineţe obrazul celor care nu s-au ţinut de cuvânt: „Am avut mare încurajare din partea multor oameni de suflet, care au răspuns la apelul nostru de până acum şi ne-am bucura nespus de mult dacă se vor mai găsi credincioşi cu tragere de inimă să ne ajute şi de acum înainte. Colecta noastră rămâne deschisă şi aşteptăm obolul şi al acelora care ne-au promis şi încă n-au dat”…
În octombrie 1946 suma strânsă se dublează, ajungând la 4.391.000 lei, astfel că lucrările la biserica mică înregistrează un progres. Deşi comunist, primarul Petroşaniului M. Bodea se lasă înduplecat de stăruinţele domnilor Romulus Rusu, Silviu Scrob şi Dr. E Fărcaşiu, alocând din partea primăriei consistenta sumă de 1.000.000 de lei. Prin donaţia de jumătate de milion de lei, Alexandru Mileti ocupă locul I într-un clasament neoficial al donatorilor. Diferenţa până la 4.391.000 lei a fost completată de următorii credincioşii: Ion Ţăran, Ion I. Ianăş Blaj, Dan Boţa, Ştefan Cătucer şi Vasile Ion I. Şotângă  - câte 100.000 lei; Petru Dăron - 95.000 lei; Nicolae Boţa - 80.000 lei; Alexandru Buză - 60.000 lei; Lazăr Anghel, Nicolae Danciu, Dumitru Arad, Iosif Bârlida, Ilie Gălăţan şi Ion Cic - câte 50.000 lei; Dan Pele Buză, Miron Blaj - 40.000 lei; Dumitru I.I. Jitea, Ştefan Ion I. Boţa, Dumitru Gârbea, Ion Cătucer, Nicolae Vâlvăresc, Ioan Cărăguţ şi Ioan Berian - câte 30.000 lei; Un domn anonim - 20.000 lei; Dan Buşă şi Aneta Blăjan - câte 10.000 lei; Ioan Indrei - 5.000 lei.
În afara banilor, au mai contribuit cu materiale şi muncă: primarul M. Bodea (500 kg de var), ing. inspector D. Dumitriu de la Soc. Petroşani, V. Rob - ing. inspector la CFR, Nicolae Nicoriciu şi Vasile Benedec de la Sindicatele Unite, mecanicul ceferist Vasile Damian (materiale şi „lucru de mare valoare”), Lazăr Cazzacu.
La 1 decembrie 1946, donaţiile se dublează din nou, ajungând la 8.014.000 lei. Preotul Traian Moşic îi aminteşte (şi le mulţumeşte) pe donatori. Interesant că în fruntea listei noilor donatori pentru reconstrucţia bisericii se află alianţa electorală pro-comunistă, Blocul Partidelor Democratice (B.P.D.), care, prin bunăvoinţa tovarăşilor Creţu şi Haiduc a donat un milion de lei! Au mai contribuit: Atelierul de zonă CFR (prin şeful Ilie Ardeleanu) - 335.000 lei; Arsenie Hârţ şi Ion Anghel -100.000 lei; medicul Constantin Lepădatu şi Ion Bârlida - câte 50.000 lei; inginerul Ludovic Harco (din Cimpa) şi văduva Gavrilă Salomia - câte 20.000 lei.
Comunist, comunist, dar primarul M. Bodea nu uită să amintească în bilanţul referitor la „realizările în domeniul gospodăresc” pe anul 1946 de ajutorul dat bisericii: „Biserica veche din str. A. Stanca. Restaurarea unui locaş de închinăciune iese din înţelesul unui act material, însemnând smerită proslăvire. Bisericuţa din bârne şi din şindrile constituie un monument al oraşului nostru. Slujitorul altarului şi gospodarul comunei, împletindu-şi râvna, au ridicat-o din năruire”. Deci, din acest raport, publicat în decembrie, rezultă că în anul 1946, lucrările au avansat.
Preotul Traian Moşic încheie anul 1946 cu o ultimă „Mulţumire” adusă donatorilor, deschizând lista cu dr. Constantin Stanca (care locuia în Bucureşti), fiul preotului Avram Stanca. Au mai donat: Ion Gârbea - 500.000 lei, Lazăr Buză, Ioan I. Ioanu Dăron, Banca Populară „Parângul” şi soţii Taloescu - câte 100.000 lei, Ioan Popescu, Dan Buză, Lazăr Costea şi Iosu Anghel  - câte 50.000 lei; N.N. - 30.000 lei; Ioan Mitulescu -10.000 lei. Cu aceste contribuţii, din august 1945 până în decembrie 1946 s-au strâns 9.484.000 lei. În afara acestora au mai oferit sprijin moral şi material: Nicolae Gavrilescu (directorul administrativ al minelor Lonea), Alexandru Jurca, V. Nicoriciu - preşedintele Sindicatului C.F.R. Petroşani, inspectorul C.F.R. Rob, Fleşeriu - şeful Depoului de locomotive, Almăşanu - şeful gării Petroşani. În 1947, săptămânalul „Avântul” devine istorie. Astfel suntem văduviţi de continuarea poveştii reconstrucţiei bisericuţei. De amintit că „Zori noi”, organul Partidului Comunist Român, nu a publicat nici un rând despre zdroaba petroşenenilor de a reconstrui micuţa biserică, chiar dacă fruntaşi ai P.C.R. au contribuit la această operă. Conform unei notaţii a părintelui Traian Moşic, biserica mică din Dărăneşti a fost resfinţită la Praznicul Sfintei Mării Mici (8 septembrie 1950) de către episcopul Andrei Mageru al Aradului. Iar drept „recompensă” pentru implicarea sa în acest demers de recuperare a unui patrimoniu istoric, părintele Traian Moşic, motorul acestei acţiunii, a fost arestat la 11 iulie 1959, ca „duşman al poporului”, condamnat la 12 ani de muncă silnică, din care a ispăşit 5 ani şi jumătate, fiind eliberat la 31 iulie 1964 din lagărul de muncă de la Ostrov. Dar despre aceasta, şi despre acuzaţiile chiar ale unor preoţi ortodocşi din Valea Jiului, „Prăvălia cu istorii”, suplimentul ZVJ, a scris pe larg. Şi, probabil, va mai reveni asupra subiectului…
Marian BOBOC (Din volumul în lucru, cu titlul provizoriu „Biserica în Valea Jiului”)

Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 6 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Pe aceeasi tema
Un moment inedit s-a petrecut ieri, în curtea bisericii „Sfânta Varvara” din Aeroport, după Sfânta [..]
04.12.2014, 20:45   |    0 comentarii
Se împlinesc cinci ani de când judeţul Hunedoara are înfiinţată o Episcopie ortodoxă, de care, într-ad[..]
05.11.2014, 21:33   |    2 comentarii
Publicitate
Newsletter